Principiile contradictorialităţii şi a dreptului la apărare


Principiile contradictorialităţii şi a dreptului la apărare

Dosar nr. 676/326/2008 – decizia civilă nr.76/R din 04.02.2009

Prin soluţionarea acţiunii în baza probelor care nu au fost depuse înainte de dezbaterea cauzei pe fond, prima instanţă a încălcat două principii imperative, aceea a contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Aceste principii semnifică faptul că părţile au dreptul de a discuta şi argumenta sau combate orice chestiune de fapt sau de drept invocată în proces, în legătură cu judecarea acestuia, de către adversarul procesual sau de instanţă, din oficiu,  asigurându-se astfel dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

Prin soluţionarea acţiunii în baza probelor care nu au fost depuse înainte de dezbaterea cauzei pe fond, prima instanţă a încălcat două principii imperative, aceea a contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Aceste principii semnifică faptul că părţile au dreptul de a discuta şi argumenta sau combate orice chestiune de fapt sau de drept invocată în proces, în legătură cu judecarea acestuia, de către adversarul procesual sau de instanţă, din oficiu,  asigurându-se astfel dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

Prin Sentinţa civilă nr. 960 din data de 3 Decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Topliţa, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul VM împotriva pârâtului MD.

Hotărârea a fost pronunţată în rejudecare ca urmare a casării Sentinţei civile nr.133 din data de 19 Februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Topliţa prin Decizia nr. 412 din data de 24 Iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Harghita.

În considerentele sentinţei judecătoria a reţinut că reclamantul VM l-a chemat în judecată pe pârâtul MD solicitând obligarea lui la plata sumei de 3650 Euro cu dobânda legală calculată până la data de 31 Octombrie 2004 şi a cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prima instanţă a avut în vedere că în anul 2003 reclamantul l-a împuternicit pe pârât ca în numele său şi pentru el să exploateze şi să valorifice masa lemnoasă de pe suprafaţa de 2,79 ha teren forestier, tarlaua 15, parcela 816/67, U.p.III, U.a 33 B, proprietatea reclamantului, conform procesului verbal de punere în posesie nr.1050 din 26.04.2002, aşa cum reiese din procura autentificată sub nr.10445 din 13.11.2003. În baza acestei procuri a fost eliberată autorizaţia de exploatare nr.14 din 19.01.2004 cu privire la suprafaţa de 2,80 ha, având un volum brut de 279 mc material lemnos, din care 17 mc reprezentau material lemnos pentru foc (crengi). La aceeaşi dată a fost emis şi actul de punere în valoare cu privire la exploatarea unui număr de 181 arbori. La data de 11.02.2004 a fost eliberată şi autorizaţia de exploatare nr.62 care viza un număr de 83 arbori marcaţi, de pe acelaşi teren deţinut de reclamant, având un volum brut de 19 mc material lemnos, din care 5 mc erau deşeul lemnos pentru foc.

În baza acestor documente pârâtul a exploatat de pe terenul reclamantului cantitatea netă de 376 (398-22 = 376) mc material lemnos.

Cheltuielile legate de exploatarea masei lemnoase au fost achitate de către pârât, respectiv suma de 5.682.250 lei cu chitanţa nr.4460700 din 11.02.2004 eliberată de Ocolul Silvic.

La data de 25 august 2004 s-a încheiat între părţi înscrisul sub semnătură privată intitulat „înţelegere”, prin care pârâtul s-a obligat faţă de reclamant să-i achite suma de 3.650 Euro până la data de 31.10.2004, act care a fost scris de către pârât.

Martorul FP a relatat că această înţelegere se referea la exploatarea masei lemnoase de pe terenurile părţilor.

Cu privire la suma cuprinsă în înscrisul invocat, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, martorul a declarat că pârâtul a achitat sume de bani reclamantului, că nu cunoaşte împrejurarea dacă pârâtul mai are de dat sume de bani sau nu şi dacă între banii primiţi de reclamant de la pârât şi suma cuprinsă în înscris există vreo legătură.

Din interogatoriul luat reclamantului a rezultat împrejurarea că nu cunoaşte cu exactitate cantitatea de lemn exploatată de către pârât, că preţul stabilit a fost de 80 lei (800,000 lei Rol) pentru 1 mc material lemnos exploatat, precum şi împrejurarea că a primit de la pârât suma de 30.000 lei (300.000.000 lei Rol)

În baza acestor probe, s-a concluzionat că pentru materialul lemnos exploatat pârâtul ar fi datorat suma de 30.080 de lei, astfel acţiunea reclamantului nu este fondată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul VM, solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art.312 pct.5 Cod pr.civ.

În subsidiar, recurentul a solicitat ca în temeiul art. 312 pct.2 Cod pr.civ., să se dispună admiterea recursului cu consecinţa modificării sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat sentinţa judecătoriei pentru motivul că la soluţionarea cauzei, prima instanţă a avut în vedere înscrisuri care au fost depuse după dezbaterea cauzei pe fond. Aceste înscrisuri nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, reclamantul-recurent nu a avut posibilitatea să îşi formuleze apărarea cu privire la acestea.

Pe de altă parte, recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond se bazează pe aprecierea eronată a probelor administrate în cauză. Astfel, susţine recurentul, nu s-a avut în vedere faptul că deşi prin actul intitulat „Înţelegere” pârâtul s-a obligat la achitarea sumei de 3650 Euro, el nu şi-a respectat obligaţia.

Examinând sentinţa recurată sub aspectul motivelor invocate, precum şi din oficiu, potrivit art.304/1 Cod pr.civ., tribunalul reţine următoarele:

În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 4 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat de către reclamant şi a se casa hotărârea pronunţată în cauză, dispunându-se reţinerea cauzei spre rejudecare la un alt termen de judecată.

Urmează să se fixeze termen la data de 18 Februarie 2009, cu citarea părţilor.

În rejudecare, după ce se vor pune în discuţia părţilor înscrisurile pe care pârâtul le-a depus la dosar, în apărare, instanţa de recurs urmează să analizeze criticile pe care le-a formulat reclamantul-recurent împotriva hotărârii.