Art.998 – 999 Cod civil – limitele libertatii de exprimare în presa. Aprecierea caracterului articolului ca fiind defaimator sau informarea publicului cu respectarea cadrului deontologic al ziaristului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.799/11.05.2009)
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
La data de 03.10.2006, reclamantul Ifrim Mircea a chemat în judecata pe pârâtii S.M. si S.C. R.R. S.R.L., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea în solidar a pârâtilor la plata sumei de 150.000 lei, reprezentând despagubiri civile, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii s-a aratat ca în ziarul “E.Z. – editia de Vest”, din data de 20.07.2006, sub titlul “Telenovela Multinationala la Oradea: Încurcatura conjugala, afara din tara!” a aparut un articol calomnios la adresa reclamantului, prin care se aduc grave prejudicii reputatiei si onoarei sale, reclamantul fiind deputat, presedinte al Comisiei de Sanatate din Parlament si profesor universitar. Afirmatiile din articol, în sensul ca sotia sa “s-a încurcat” cu studentul Y.L.M., astfel încât, reclamantul ar fi încercat sa-l expulzeze din tara pe student, fapt neadevarat, întrucât autoritatea pentru straini a initiat procedura de expulzare pentru motivul ca Y.L.M. s-ar fi folosit de un act fals pentru a se transfera la o alta facultate de medicina, au indus în constiinta publicului, convingerea ca reclamantul este un infractor si abuzeaza de pozitia sa.
S-a mai precizat ca studentul a fost sanctionat cu o amenda administrativa de 400 lei, în baza Ordonantei din 22.05.2006, în dosarul nr.452/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea.
În fapt, s-au invocat prevederile art.998 Cod civil.
Pârâta S.C. R.R. S.R.L. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea actiunii, nefiind îndeplinite cerintele art.998 si urm. Cod civil, în speta fiind vorba de un demers jurnalistic efectuat cu buna-credinta, cu indicarea surselor si cu respectarea dreptului la replica.
Prin sentinta civila nr.1834/14.03.2007, Judecatoria Oradea si-a declinat competenta de solutionare a cauzei, în favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, cauza fiind înregistrata la aceasta instanta cu dosarul nr.3897/300/2007.
Instanta a încuviintat partilor probele cu înscrisuri – proba administrata, si interogatorii reciproce privind pe reclamant si pârâtul S.M. – care nu s-au administrat, întrucât cele doua parti nu s-au prezentat în instanta.
Prin sentinta civila nr.7975/15.10.2007, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, s-a respins actiunea, ca neîntemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de judecata a retinut ca în articolul invocat “Telenovela Multinationala din Oradea, cu un deputat PRM în rolul principal: Încurcatura conjugala, afara din tara!”, aparut în ziarul “E.Z. Editia de Vest din data de 20.07.2006, ziaristul M.S. relateaza o serie de fapte în legatura cu o presupusa relatie sentimentala existenta între sotia reclamantului, d-na C.F. si un student israelian, Y.L.M. care urma cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie din Oradea, condusa de reclamant, în calitate de decan.
În concret, în articol sunt prezentate informatii privind incidentul produs în cadrul Facultatii de Medicina si Farmacie Oradea, privitor la notele operate în catalog la trei materii, pentru studentul Y.L.M. si care ar fi fost modificate, fata de notele obtinute la aceleasi materii si consemnate în carnetul de student.
Incidentul a facut obiectul unor anchete penale, autorul articolului sintetizând datele obtinute de la autoritatile judiciare si redând continutul unor declaratii date de persoanele implicate, studentul Y.L.M. si d-na C.F., în dosarul nr.1111/P/2005 al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, având la baza plângerea formulata de studentul Y.L.M. împotriva a trei profesori ai FMF Oradea si împotriva decanului I.M. (reclamantul), prin care se reclama faptul, ca notele obtinute la cele trei discipline au fost modificate în catalog, datorita interventiei profesoarei Ifrim C.F., cu care a refuzat sa aiba o relatie sentimentala.
Prin Ordonanta din 23.05.2006 s-a dispus solutia de neîncepere a urmaririi penale pentru infractiunile de fals intelectual si abuz în serviciu, iar la plângerea persoanei vatamate Y.L.M., formulata împotriva acestei ordonante, solutia a fost infirmata partial, cu privire la cei trei profesori, între care si sotia reclamantului I.C.F., retinându-se caracterul incomplet al cercetarilor si incompleta valorificare a probelor produse de partea vatamata, pentru verificarea existentei unei împrejurari esentiale pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt, si anume, prezumtiva relatie ce a existat între persoana vatamata Y.L.M. si I.C.F..
Articolul este fondat pe considerentele expuse în cadrul Ordonantei din 23.05.2006 a Parchetului de pe lânga Înaltei Curti de Casatie si Justitie si solutia de infirmare partiala a ordonantei, ziaristul redând si fragmente din declaratiile sotiei reclamantului si ale partii vatamate, consemnându-se în final si dreptul la replica al reclamantului.
Singurele judecati de valoare expuse în articol, ca si o opinie personala, sunt cele care sustin ideea ca “reclamantul a încercat sa-l expulzeze din tara pe studentul israelian pentru ca acesta ar fi avut o relatie cu sotia sa si ca <<saga>> studentului are la baza povestea amoroasa în care este implicata sotia reclamantului”.
Or, judecatile operate de ziarist reprezinta propriile convingeri ale jurnalistului, fara a avea scopul impunerii opiniei publice, a opiniilor proprii, în sensul ca acestea ar exprima faptele însasi, lasând opiniei publice libertatea de a-si formula propria convingere, articolul continând si un citat din Ordonanta din 23.05.2006, inclusiv argumentatia utilizata de procurorul care a instrumentat în cauza penala respectiva, dar si partea referitoare la solutia de infirmare a concluziilor Ordonantei, în sensul ca pentru elucidarea cazului este esentiala stabilirea relatiei ce ar fi existat între studentul israelian si sotia reclamantului.
Astfel, maniera de redactare a articolului, chiar daca debuteaza cu ideea încercarii reclamantului de a-l expulza din tara pe student si respectiv faptul ca substratul incidentului este reprezentat de “povestea amoroasa” dintre student si sotia reclamantului, nu se poate considera ca aceste afirmatii sunt prezentate cu titlu de stire de presa, care sa se impuna ca atare, opiniei publice si nici cu scopul de defaimare a reclamantului, prin caracterul sau incisiv.
“Tonul” articolului se înscrie, dimpotriva, în cadrul legitim al libertatii de exprimare, în sensul art.10 CEDO, fara sa constituie o fapta ilicita, vazuta ca o încalcare a normelor dreptului obiectiv, de natura sa lezeze dreptul subiectiv al reclamantului, în speta – dreptul la imaginea publica.
Actionând în cadrul legal al libertatii cuvântului, ziaristul nu este tinut sa probeze adevarul afirmatiilor publicate, în ceea ce priveste opiniile, care au prin natura lor, un caracter subiectiv (citat exemplificativ cazul CEDO Lingens & Austria din 08.07.1986), retinându-se în plus, la speta, ca asumarea statutului de persoana publica implica si asumarea riscului expunerii unor aprecieri critice din partea presei, în chestiuni de interes public, al satisfacerii dreptului fundamental al cetateanului la informare.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivarea ca instanta a respins în mod gresit actiunea, în conditiile în care, articolul în cauza a adus reclamantului grave prejudicii morale, constând în defaimare, ironizare si batjocura, întrucât trâmbitata relatie a studentului Y.L.M. cu sotia sa, I.C.F. nu este reala si nici nu a fost dovedita, iar instanta motiveaza laborios sentinta, dar în mod netemeinic, rezumând articolul doar la incidentul referitor la notele operate în catalog, motivând pe considerentele expuse în cadrul Ordonantei nr.8908/303/23.05.2006 a Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, în conditiile în care aceasta a fost infirmata prin Ordonanta nr.205/C2/1788/12.06.2006, emisa de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, mentinuta prin sentinta nr.563/05.12.2006 pronuntata în dosarul nr.11142/1/2006 de Înalta Curte de Casatie si Justitie, astfel ca demersul jurnalistului nu a fost unul “bazat pe o cercetare obiectiva”, astfel cum se retine în hotarârea primei instante, articolul încalcând prevederile art.26 alin.1 din Constitutia României, care protejeaza viata intima, familiala si privata, ipotetica relatie între sotia reclamantului si student neprezentând o problema esentiala pentru opinia publica, ci un eveniment de cancan, exagerat si prezentat pe un ton si într-o maniera ilara, menita sa terfeleasca imaginea publica a reclamantului, lucru ce trebuie sanctionat.
În sprijinul apelului s-au atasat copii de pe solutiile invocate în criticile formulate.
Prin decizia civila nr.160A/12.12.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, s-a admis apelul, a fost schimbata în tot sentinta civila apelata, în sensul ca s-a admis în parte cererea, pârâtii M.S. si S.C. R.R. S.R.L. fiind obligati în solidar la plata catre reclamant a sumei de 5.000 lei cu titlu de despagubiri civile si a sumei de 1580,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul Bucuresti a retinut ca CEDO da îndrumari clare privind restrictiile aduse libertatii de exprimare în virtutea art.10 de catre jurnalist, respectiv de a relata cu buna-credinta, pe baza unor fapte exacte, informatii fiabile si precise si respectând etica jurnalistica, nefiind permise judecati critice, decât cu conditia de a demonstra veridicitatea lor (citata cauza Dalban), potrivit art.30 alin.6 din Constitutia României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei, iar prin art. 19 alin.3 din Pactul international privitor la drepturile civile si politice se statueaza ca exista si anumite restrictii a exercitarii acestui drept, necesare asigurarii sigurantei nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralei publice.
Articolul cu titlul “Telenovela Multinationala la Oradea, cu un deputat PRM în rolul principal: Încurcatura conjugala, afara din tara!”, publicat în Ziarul “E. Z. Editia de Vest din 20.07.2006”, în care s-au relatat o serie de fapte în legatura cu o relatie sentimentala dintre I.C.F. – sotia reclamantului si studentul israelian – Y.L.M., care urma cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie din Oradea, condusa în calitate de decan de catre reclamant, sunt de natura de a induce publicului cititor, existenta unei astfel de relatii, nefiind simple comentarii, proprii ale ziaristului, cu consecinta ideii, ca reclamantul s-a razbunat pe student, încercând expulzarea acestuia.
Chiar daca presa poate prezenta informatii în mod mai exagerat, acest drept al presei nu poate fi absolut, mentiunile din articol având caracter jignitor, influentând în mod negativ publicul cu privire la starea de fapt existenta, precum si imaginea si demnitatea reclamantului, acesta, în dreptul la replica, aratând ca nu cunoaste despre relatie, fiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.998-999 Cod civil, vinovatia ziaristului existând, chiar în forma cea mai usoara, întrucât acesta si-a dat seama ca prin articolul scris si publicat, se aduce atingere imaginii reclamantului, datorita ridiculizarii si ironizarii vietii sale private, familiale si profesionale, umilirea acestuia în mod public si crearea unor sentimente de neputinta si frustrare, existând o legatura de cauzalitate între prejudiciul suferit si fapta ilicita, în sensul ca daca nu s-ar fi publicat articolul, nu s-ar fi produs prejudiciul.
Ziaristul nu a adus dovezi clare ale relatiei sotiei reclamantului cu studentul în cauza.
Tribunalul a apreciat ca cererea se poate analiza si din perspectiva aplicarii reclamantului a unui tratament inuman si degradant, conform art.3 din CEDO care instituie principiul ca orice persoana trebuie sa se bucure de respectarea demnitatii si a drepturilor inalienabile, reclamantului producându-i-se un prejudiciu moral, articolul din 20.07.2006 utilizând informatii din Ordonanta Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, din 23.05.2006,. desi ea era deja infirmata prin Ordonanta din 12.06.2006, fara a se tine seama de acest aspect de catre prima instanta, în analiza probatoriului.
S-a apreciat ca prejudiciul moral suferit poate fi reparat printr-o suma de bani într-un cuantum rezonabil apreciat de instanta, respectiv suma de 5.000 lei RON, la care sa fie obligat ziaristul, ca si ziarul raspunzator de publicarea unui astfel de articol denigrator la adresa reclamantului – în solidar.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâtii S.C. R.R. S.R.L. si M.S., criticând-o pentru nelegalitate, conform art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila – hotarârea cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii si hotarârea s-a pronuntat cu aplicarea gresita a legii.
Potrivit primului motiv de recurs s-a aratat ca instanta de apel a rasturnat raportul de cauzalitate în speta, în conditiile în care, articolul de presa nu si-a propus sa prezinte viata privata a reclamantului Ifrim Mircea, instanta facând referire la interventia jurnalistului în viata privata a reclamantului, or, astfel cum a reiesit din înscrisurile depuse la dosarul în cauza, aspectele cu privire la viata privata a sotiei reclamantului nu pot fi retinute, decât în modalitatea în care acestea au fost sustinute de studentul Y.L.M. si apar în speta în cauza, mediate, nefiind generatoare de raspundere civila delictuala.
Analiza spetei prin prisma dispozitiilor art.3 CEDO a dat nastere unor considerente straine de natura pricinii, întrucât reclamantul nu a pretins ca a fost supus unor tratamente inumane si degradante.
Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs – instanta de apel a pronuntat solutia recurata, fara a se baza pe înscrisurile dosarului, articolul privind pretinsa relatie dintre sotia reclamantului si studentul israelian facând referire la rezolutia Parchetului din data de 03.03.2006 si celelalte înscrisuri din ancheta întreprinsa în legatura cu modificarea notelor în catalogul universitatii, acordate studentului Y.L.M., faptele nefiind contestate de catre reclamant, or aprecierea prejudiciului trebuia sa se raporteze la gravitatea faptelor relatate de jurnalist, or acordarea de daune morale în speta, jignesc însasi morala.
Instanta de apel a facut o aplicare gresita a art.3 CEDO si nu a respectat prevederile art.10 CEDO în raport de calitatea reclamantului de om politic, restrângând aplicarea acestor ultime norme aplicabile la un aspect tangential retinut în articolul de presa – asa numita relatie amoroasa -, încalcând norma constitutionala referitoare la libertatea de exprimare, sanctionând opiniile jurnalistului si încalcând astfel dispozitiile Rezolutiei 1003.
Se ignora faptul ca reclamantul a facut obiectul cercetarilor penale în legatura cu modificarea notelor obtinute de studentul Y.L.M., articolul informând opinia publica despre o anumita situatie din învatamânt.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate si mentinerea sentintei pronuntata de instanta de fond.
Intimatul-reclamant I.M. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât în mod corect instanta de apel a facut referire la art.3 CEDO, afirmatiile din articolul de presa referitoare la relatia amoroasa dintre sotia reclamantului si studentul israelian nu au fost dovedite, fiind fondate pe o fictiune, într-un mod evident exagerat, si care a condus la afectarea imaginii reclamantului, a personalitatii sale, în familie si societate, la umilirea individului fata de alte persoane, în sensul art.3 CEDO.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul este fondat.
Curtea constata ca pentru a se pronunta în mod legal în cauza pendinte, este necesar sa aiba în vedere un element important mentionat în jurisprudenta constanta a CEDO – rolul indispensabil de “câine de paza” care revine presei într-o societate democratica, spre a nu fi limitata în a comunica informatii si idei de interes general, presa având din acest punct de vedere, asumarea si a unui ton incisiv, “provocator, exagerat” care se înscrie în cerintele art.10 CEDO, cu respectarea însa, a unor limite care tin de protectia reputatiei si drepturilor celuilalt.
CEDO subliniaza ca trebuie facuta o distinctie cu privire la afirmatiile dintr-un articol de presa, considerat calomnios de persoana pretins prejudiciata, între acuzatii de fapt si judecati de valoare, cele din urma neputând fi supuse unei probari a exactitatii lor (Harlanova & Letonia), iar o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este lipsita de orice fundament de fapt (Ierusalem contra Austriei) – aspecte retinute în mod corect de catre prima instanta în cauza.
Articolul în cauza vizeaza idei si informatii privind corectitudinea si moralitatea din învatamântul superior medical – aspect asadar, de interes general pentru societate – cu referire la date si fapte ce s-ar fi consumat la Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea, privitoare la modificarea notelor obtinute de un student israelian, în catalog, fata de mentiunile din carnetul de student, determinate, potrivit declaratiilor si plângerilor studentului, de razbunarea reclamantului – decan si om politic – deputat în Parlamentul României, urmare a interventiilor sotiei sale, prodecan la aceeasi facultate, cu care studentul ar fi refuzat sa aiba o relatie sentimentala, si care ar fi facut demersuri pentru ca studentul Y.L.M. sa fie expulzat din tara.
Astfel cum a retinut prima instanta, afirmatiile ziaristului M.S. din articolul litigios se bazeaza pe cercetarile efectuate în dosarul penal format la plângerea penala formulata de student împotriva a trei profesori de la facultatea susmentionata, cu referire la modificarile de note operate în catalog, a declaratiilor date de persoanele implicate si a notelor explicative ale acestora cu ocazia unor verificari interne în universitate, pe Rezolutia din 03.03.2006 si respectiv a Ordonantei nr.8908 din 23.05.2006, data de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, de infirmare a rezolutiei de mai sus, aceasta din urma apreciind ca cercetarile sunt incomplete, fiind necesare noi audieri si noi probe care sa stabileasca realitatea relatiei dintre sotia reclamantului, I.C.F. si studentul Y.L.M., pentru determinarea interventiilor acesteia privind modificarile notelor studentului, constatându-se, între altele, ca nu s-a dat eficienta înregistrarilor puse la dispozitie, ca nu s-a audiat sotia reclamantului, retinându-se doar o nota explicativa a acesteia cu prilejul anchetei interne universitare, din care reiesea ca, în anii III si IV i-a predat cursuri studentului ca în perioada octombrie 2002 – iulie 2004, acesta, la rândul sau, împreuna cu un coleg, i-a reglat calculatorul doamnei C. schimbându-i diferite programe si instalându-i doua adrese de e-mail, în timpul sesiunii din semestrul II, Y.L.M. ar fi rugat-o sa intervina la mai multi profesori pentru a-l promova, dar a fost refuzat, etc.
Asadar, presupusa relatie dintre student si sotia reclamantului se baza pe câteva constatari retinute în rezolutia si ordonanta susmentionate, unite cu declaratia studentului, ziaristul exprimând si o judecata de valoare – apreciata ca fiind “exagerata” în sensul art.10 CEDO, dar cu respectarea codului deontologic al ziaristului, care însa nu este lipsita de orice fundament de fapt, conturând si opinia proprie a ziaristului, ce nu constituie prin ea însasi, pentru considerentele retinute mai sus, o fapta ilicita în sensul art.998-999 Cod civil, pentru care ziaristul sa fie sanctionat, ca si ziarul în care s-a editat articolul.
Curtea constata ca este o realitate necontestata, modificarea notelor studentului în catalog la trei materii cu ajutorul pastei corectoare (între care si la materia sotiei reclamantului), fata de cele mentionate în carnetul de student – 10, 10, 9 sub semnatura profesorilor respectivi, în catalog aparând apoi alte note (de 4) si care a determinat plângerea penala a studentului, fiind fara relevanta pentru speta de fata, faptul ca cercetarea nu s-a finalizat cu o sanctiune penala, câta vreme faptele materiale de modificare a notelor se confirma, justificate însa de partile implicate, de evaluarea corecta a tezelor, dupa notarea initiala si posibilele erori produse cu privire la înscrierea notelor în carnet si catalog.
Faptul sesizarii conducerii universitatii cu privire la comportamentul studentului, masurile de exmatriculare ca si de expulzare a acestuia din tara, sunt, de asemenea, date necontestate, dovada stând înscrisurile în cauza, din care rezulta ca abia în instanta, Y.L.M. a obtinut anularea masurilor luate, de expulzare a sa din tara.
Infirmarea la rândul ei, a ordonantei nr.8908/23.05.2006 printr-o noua ordonanta nr.205/12.06.2006, nu este de natura a determina în mod obligatoriu, modificarea continutului articolului litigios, care s-a bazat pe datele si constatarile susmentionate din cercetarea penala efectuata în plângerea studentului, aceasta ordonanta concluzionând doar ca, dimpotriva, s-a efectuat o cercetare completa si nu mai este necesara completarea probatoriului, dar nu si faptul ca datele si constatarile retinute în cadrul cercetarii, s-ar infirma. În plus, ordonanta de infirmare nu a ramas definitiva printr-o solutie a instantei, la plângerea formulata de studentul israelian.
Contrar sustinerilor reclamantului, scopul articolului nu este acela de a-l denigra pe reclamant, de a-i aduce grave prejudicii de imagine, acestuia, prestigiului sau profesional si vietii sale private, nefiind identificata o astfel de intentie a autorului articolului, respectiv al ziarului în care a fost editat, astfel cum în mod corect a sustinut prima instanta.
Articolul a prevazut si un drept la replica pentru reclamant, acesta aratând însa, atunci când a fost întrebat la telefon, despre incident, ca nu este interesat de astfel de probleme.
A considera altfel, ar însemna suprimarea libertatii de exprimare în presa cu privire la informarea cetatenilor, în legatura cu anumite aspecte din viata universitara dintr-o facultate aflata într-o anumita zona din tara – aspectele semnalate depasind simplul interes al vietii private a persoanelor implicate.
Retinerea astfel, de catre Tribunalul Bucuresti a scopului defaimator al articolului în cauza, la adresa reclamantului, este gresita, avându-se în vedere considerentele retinute si criticile din recurs subsumate motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Curtea mai constata ca si motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 Cod procedura civila este fondat, în masura în care, prin decizia recurata, se apreciaza ca analiza cererii de despagubiri pentru prejudiciul moral creat reclamantului prin articolul denigrator, s-ar putea face si prin prisma art.3 CEDO.
Or în speta, incidenta are art.10 CEDO privind libertatea de exprimare prin presa, si nu aspecte legate de tortura sau tratamente inumane sau degradante, care nu se regasesc în cauza dedusa judecatii, motivarea din aceasta perspectiva a deciziei recurate, fiind straina de natura pricinii.
Pentru considerentele retinute, potrivit art.312 Cod procedura civila, recursul va fi admis, cu consecinta modificarii deciziei recurate, respingerea apelului ca nefondat si mentinerii astfel, a sentintei apelate, luându-se act, potrivit art.274 Cod procedura civila, ca nu se solicita cheltuieli de judecata în apel si obligând intimatul sa plateasca recurentei S.C. R.R. S.R.L. suma de 500 lei RON în recurs, într-un cuantum redus de catre instanta, prin aplicarea art.274 pct.3 Cod procedura civila.
