Sentinţa civilă nr. 2240
Şedinţa publică din data de 30.09.2008
Acţiune în revendicare. Excepţia lipsei calităţii procesual active. Invocarea prescripţiei achizitive.
Potrivit art. 480 din Codul civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un bun în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege. Acţiunea în revendicare este astfel acţiunea prin care proprietarul neposesor cere restituirea lucrului şi recunoaşterea dreptului de proprietate de către posesorul neproprietar.
În cazul formulării unei acţiuni în revendicare de către o parte din titularii dreptului de proprietate, operează inadmisibilitatea unei astfel de cereri şi nu se poate reţine o lipsă a calităţii procesuale active, o excepţie invocată în acest sens fiind neîntemeiată.
În ceea ce priveşte invocarea prescripţiei achizitive, potrivit art. 1847 din Codul civil pentru a opera uzucapiunea este necesar ca pârâţii să fi exercitat o posesie utilă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar.
Având în vedere că pârâţii au preluat terenurile în litigiu de la autorii acestora, este incidentă problema joncţiunii posesiilor. Joncţiunea posesiilor este întotdeauna posibilă şi este facultativă, pentru a opera trebuind întrunite următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă iar cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului său.
In speţă pârâţii nu au făcut dovada termenului în care au posedat autorii lor şi nici nu s-au manifestat în sensul că înţeleg să invoce joncţiunea posesiilor, iar unul dintre pârâţi a arătat că terenul a fost deţinut iniţial de socrii săi, situaţie în care nu se poate reţine că acesta este un succesor în drepturi. Prin urmare joncţiunea posesiilor nu operează, iar invocarea prescripţiei achizitive este neîntemeiată.
Prin cererea adresată Judecătoriei Motru la data de 7.02.2005 şi înregistrată iniţial sub nr.941/2005 reclamanţii V. G., G. V. F., V. E. şi V. D. au chemat în judecată pe pârâţii B. D., L. V., B. H. Ş., V. I., C. D., V. D. I, M. A., T. V. şi Ş. M., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâtţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa totală de 4958 ha, 249,58 ari şi 24.958 mp., suprafaţă situată în extravilanul şi intravilanul satului Dragoteşti.
Au mai solicitat reclamanţii obligarea pârâţilor la plata c/val. uzufructului pe ultimii 3 ani, obligarea pârâţilor la plata daunelor cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pe zi întârziere până la eliberarea terenului, obligarea pârâţilor să-şi împrejmuiască curtea, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat reclamanţii că pârâţii le ocupă mai multe suprafeţe de teren din proprietatea lor stabilită conform titlului de proprietate nr.1487328 din 12.06.2002 .
În drept reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe disp.art.480, 483 şi următ. C.civ.
În dovedirea cererii reclamanţii au depus la dosarul cauzei titlul de proprietate, proces verbal de punere în posesie, mai multe schiţe şi notificări adresate pârâţilor şi au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate precum şi proba testimonială.
Prin întâmpinarea formulată pârâţii L. V., Ş. M., M. A. şi V. I. au solicitat respingerea cererii formulată de reclamanţi, solicitând în apărare proba cu înscrisuri şi proba testimonială.
Prin sentinţa civilă nr.1752 din 04.10.2006 Judecătoria Motru a admis excepţia prescripţiei achizitive invocată de pârâţii L. V., Ş. M., M. A. şi V. I..
A respins cererea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor M. A., L. V., B. H. Ş., V. I..
De asemenea a luat act că, reclamantul V. G. a renunţat la judecata cauzei privind pe pârâţii B. D., C. D. şi Ş. M..
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, recurs care a fost admis prin decizia tribunalului Gorj nr.1101 din 8.05.2007, dispunându-se casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 23.08.2007 sub nr. 2.3/263/2005.
În dovedirea cererii, reclamanţii au depus la dosarul cauzei înscrisuri şi au solicitat admiterea probei testimoniale, propunând a fi audiaţi în calitate de martori C. V. şi B. M., a probei cu expertiză şi interogatoriu civil luat pârâţilor.
În contraprobă, pârâţii au solicitat de asemenea admiterea probei testimoniale, propunând a fi audiaţi în calitate de martori P. I., Ch. N., C. M., B. P. , V. M., D. C..
Instanţa a încuviinţat şi administrat probele astfel cum au fost solicitate, declaraţiile martorilor fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert M. M. şi ataşat la dosarul cauzei (filele 131-139). De asemenea , după depunerea acestui raport de expertiză, instanţa a încuviinţat proba cu expertiză în specialitatea agricultură pentru a se calcula valoarea lipsei de folosinţă a terenurilor revendicate, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert N. C. şi ataşat la dosarul cauzei.
Având în vedere dispoziţiile art.137 cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu precădere asupra excepţiilor invocate.
Astfel în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, în cazul formulării acţiunii în revendicare de către o parte dintre titularii dreptului de proprietate operând inadmisibilitatea unei astfel de cereri, neputându-se reţine o lipsă a calităţii procesuale.
Cât priveşte excepţia prescripţiei achizitive invocată de pârâţii M. A, L.V.şi V. D I.,, instanţa reţine că, potrivit art.1847 cod civil pentru a opera uzucapiunea este necesar ca aceştia să fi exercitat o posesie utilă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar.
Se reţine astfel, din interogatoriile civile luate pârâţilor M. A, L.V.şi V. D I., coroborate cu declaraţiile martorilor faptul că terenurile în litigiu, au fost deţinute de către autorii lor, ulterior fiind preluate de aceştia.
În atare situaţie, se pune problema joncţiunii posesiei, adică adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului, a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său.
Se reţine astfel, că joncţiunea posesiilor este totdeauna posibilă, fiind însă facultativă, iar pentru a fi posibilă joncţiunea sunt necesare următoarele condiţii:
-să fie vorba de o posesie propriu-zisă;
-cel care invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului.
În speţă, pârâţii M. A, L.V.şi V. D I., nu au făcut dovada duratei termenului în care au posedat autorii lor şi nici nu s-au manifestat în sensul că înţeleg să invoce joncţiunea posesiilor şi în care dintre cele trei ipoteze (posesia dobânditorului este de aceeaşi natură cu cea autorului; dobânditorul este de rea credinţă iar autorul este de bună credinţă; dobânditorul este de bună credinţă iar autorul este de rea credinţă). De altfel, pârâtul L. V. a arătat că terenul a fost deţinut iniţial de către socrii săi, situaţie în care nu se poate reţine că el este un succesor în drepturi al autorului său.
Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că, excepţia prescripţiei achizitive nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge.
Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:
La data de 12 iunie 2002 s-a eliberat reclamanţilor titlul de proprietate nr.1487328 pentru o suprafaţă de 8 ha şi 5112 mp. situată pe teritoriul satului D., jud. G..
Potrivit art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.
Se reţine astfel că acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor cerere restituirea lucrului şi recunoaşterea dreptului de proprietate de către posesorul neproprietar.
Prin urmare, pentru admisibilitatea unei cereri în revendicare este necesar ca reclamantul să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiţii: dreptul de proprietate asupra bunului revendicat şi ocupaţiunea exercitată de către pârât.
În speţă, este de necontestat că reclamanţii sunt proprietarii unei suprafeţe de teren conform titlului de proprietate menţionat mai sus.
Cât priveşte cea de-a doua condiţie şi anume ocupaţiunea terenului instanţa reţine că, pârâtul V. D. I. susţine prin întâmpinarea formulată (fila 60 din dosar) că, terenul pe care-l deţine îl moşteneşte de la autorul său V. D., iar reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate fără ca acest teren să fie în proprietatea primăriei.
Pârâtul L. V., prin întâmpinarea formulată ( fila 75 din dosar) a arătat că, el nu ocupă nici un teren al reclamanţilor, iar el şi autorii lui deţin doar suprafaţa de 0,35 ari încă din anul 1953, pe aceasta având amplasată casa.
Pârâta Ş. M. a arătat în întâmpinarea formulată (fila 96 din dosar) că, nu ocupă din terenul reclamantului, iar ea şi autorii săi a deţinut aceste suprafeţe din anul 1953, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar.
Pârâtul M. A., prin întâmpinare (fila 110 de la dosar) a invocat aceleaşi aspecte.
Cât priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reiese faptul că, într-adevăr autorul reclamanţilor, V. V. a fost arestat în timpul regimului comunist, o parte din terenul pe care acesta l-a deţinut fiind preluat în mod abuziv de către stat şi împroprietărite alte persoane.
Cu ocazia interogatoriilor civile luate de către instanţă pârâţi au arătat următoarele:
Pârâtul L. V. a precizat că, este adevărat că ocupă 3.500 – 4000 mp. în extravilanul satului D.i, dar acest teren a fost stăpânit de socrul său din urmă cu 60 de ani şi nu are construit nimic pe acest teren.
Pârâtul V.D. I. a arătat că, terenul din litigiu îl munceşte de cca.40 de ani , fiind primit de tatăl său de la Consiliul Popular D..
Pârâtul M. A. a arătat că, deţine un teren aflat în litigiu în pct.”V” însă acest teren a fost cumpărat de tatăl lui de la V. V., existând un extras de la Arhivele naţionale în acest sens.
Pârâtul B. D. a arătat că, foloseşte un teren de 22 ari de la reclamantul V. G. cu care are un act şi în fiecare an îi dă dijmă.
Pârâtul V. Ghe. I.a arătat că, a ocupat fără drept un teren în extravilanul com.D, însă în 2004 V. G. a vândut acest teren lui D. M.. În 2002 şi 2003 a ocupat acest teren însă i-a dat proprietarului dijmă.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul Militaru Marian a concluzionat următoarele:
– terenul de la punctul 1 din acţiune are 1845 mp. este situat în intravilanul localităţii D.i având categoria de folosinţă arabil şi este ocupat de M. A..
– terenul de la punctul 2 din acţiune are suprafaţa de 2730 mp. este situat în intravilanul com. D. având categoria de folosinţă arabil şi este ocupat de B.D.şi C. I., aceştia arătând că-l muncesc în arendă cu consimţământul reclamanţilor.
– terenul de la punctul 3 a din acţiune are suprafaţa de 5000 mp. este situat în extravilanul com. D. având categoria de folosinţă arabil şi este ocupat de H.M..
– terenul de la punctul 4 a din acţiune are suprafaţa de 1111 mp. este situat în extravilanul com. D. având categoria de folosinţă arabil şi este ocupat de Ş. M..
– terenul de la punctul 4 b din acţiune are suprafaţa de 631 mp. este situat în intravianul com. D. având categoria de folosinţă arabil şi este ocupat de Ş. M..
– terenul de la punctul 5 din acţiune are suprafaţa de 1600 mp. este situat în extravilanul com. D. având categoria de folosinţă arabil şi este ocupat de D. M..
– terenul de la punctul 6 din acţiune are suprafaţa de 400 mp. este situat în extravilanul com. D. având categoria de folosinţă vie şi este ocupat de V. I..
A mai concluzionat expertul că, pe terenurile menţionate mai sus nu se află nici o construcţie.
Ca şi dovadă a proprietăţii lor, pârâţii au invocat registrele agricole în care susţin că, au figurat terenurile pe care le deţin şi care fac obiectul litigiului, instanţa apreciind că, registrele respective au doar un caracter declarativ şi în lipsa unor alte probe nu pot face dovada proprietăţii.
Faţă de considerentele de mai sus, instanţa apreciază că, acţiunea reclamanţilor este întemeiată parţial, motiv pentru care o va admite în parte şi va dispune:
Obligarea pârâtului M. A. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 1845 mp. teren situat în intravilanul com. D., tarlaua 53, parcela 990/1 identificat conform raportului de expertiză.
Va obliga pe acelaşi pârât la plata sumei de 968 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamanţi sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către expert N. C. şi care reprezintă c/val. lipsei de folosinţă a terenului de către reclamanţi.
-obligarea pârâtului V. I. (zis I.) să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 400 mp. teren situat în extravilanul com. D., tarlaua 90, parcela 3458 identificat conform raportului de expertiză.
Va obliga acelaşi pârât la plata sumei de 900 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamanţi sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către expert N. C. şi care reprezintă c/val. lipsei de folosinţă a terenului de către reclamanţi.
-obligarea pârâtului L. V. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 2500 mp. teren arabil situat în extravilanul com. D. tarlaua 71, parcela 3080 identificat conform raportului de expertiză ,deţinut în mod corespunzător de către pârât, având în vedere că din coroborarea declaraţiei martorului C. V.(care a arătat că terenul deţinut de L. V. provine din moşia lui V. V., fiind muncit de acesta ajutat de soacră-H. M.), cu interogatoriul civil luat pârâtului, prin care a recunoscut că foloseşte un teren dar că acest teren a fost stăpânit de socrul său din urmă cu 60 de ani şi nu are construit nimic pe acest teren şi cu rapoartele de expertiză întocmite în cauză, reiese faptul că pârâtul ocupă terenul în litigiu de 5000 m.p împreună cu H.M., care nu a fost parte în cauza de faţă.
-va obliga acelaşi pârât, în mod corespunzător suprafeţei ocupate, la plata sumei de 1480,5 lei,(jumătate din valoarea stabilită de expert ca fiind aferentă suprafeţei de 5000 m.p) cu titlu de despăgubiri civile către reclamanţi, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către expert N. C. şi care reprezintă c/val. lipsei de folosinţă a terenului de către reclamanţi.
De asemenea va lua act de renunţarea reclamantului V. G. la judecarea cererii faţă de pârâţii B. D., Ş. M. şi C. D. ( cu moştenitori C. M. G.).
Cât priveşte terenul de la punctul 5 din acţiune are suprafaţa de 1600 mp., care este situat în extravilanul com. D. având categoria de folosinţă arabil, se reţine din probele administrate că este ocupat de D. M. şi nu de către pârâtul V. I., astfel că instanţa va respinge cererea faţă de acesta din urmă.
De asemenea, instanţa va respinge, ca inadmisibilă, cererea faţă de pârâţii B. D., Ş. M. şi C. M. G., având în vedere că pentru promovarea unei acţiuni în revendicare funcţionează principiul unanimităţii, iar reclamantul V.G. a renunţat la judecarea cererii faţă de cei trei pârâţi, neputându-se aprecia că respectivul reclamant şi-a exercitat în mod abuziv acest drept, considerentele pentru care a acţionat într-o astfel de manieră fiind altele, respectiv comportamentul pârâţilor şi motive de ordin social în cazul pârâtei Ş. M.
Cât priveşte capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată în condiţiile în care astfel de daune se acordă în limita prejudiciului suferit efectiv, iar pârâţii în cauză au fost deja obligaţi la plata despăgubirilor civile.
În ceea ce priveşte obligarea pârâţilor să-şi împrejmuiască curtea, instanţa reţine că reclamanţii nu au specificat despre ce anume terenuri este vorba, iar cea mai mare parte a acestora sunt situate în extravilan. Pe de altă parte nu s-a făcut dovada faptului că proprietăţile părţilor se învecinează, numai în această situaţie punându-se problema unei grăniţuiri.
În baza art.274 cod procedură civilă va obliga pârâţii M. A., L, V. şi V. I.(zis .) la plata sumei de 672 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţi.
