Drepturi reale. Coproprietate forţată. Exercitare abuzivă a dreptului de proprietate
C.civ., art.480, art. 728
Potrivit regimului juridic al coproprietăţii forţate, coproprietarii pot dispune exclusiv doar de cotele lor ideale pe care le au asupra bunului, astfel încât oricare coproprietari se poate opune modificărilor prin care vreunul dintre ei ar diminua cotele de coproprietate sau aptitudinea de a fi utilizat imobilul în materialitatea sa, în forma anterioară executării lucrărilor.
În concluzie, edificarea unei construcţii pe terenul aflat în indiviziune forţată, fără consimţământul celorlalţi coproprietari, reprezintă o formă de exercitare abuzivă a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 1118 din 25 octombrie 2007
Prin Decizia Civilă nr. 194 din 23 martie 2007, Tribunalul Timiş a admis apelul declarat de pârâta S.E. împotriva Sentinţei civile nr. 5571/2006 a Judecătoriei Timişoara, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţii L.D. şi L.L.
Iniţial, în prima fază procesuală, prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor, pentru obligaţie de a face, sens în care a obligat pe pârâta să desfiinţeze terasa construită în curtea comună a imobilului înscris în cartea funciară, fără acordul coindivizarilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, rezumând motivarea, prima instanţă a avut în vedere că, prin construirea terasei fără acordul celorlalţi coproprietari, pârâta a transformat o parte din curtea comună a imobilului aflat în indiviziune forţată în loc de relaxare şi odihnă exclusivă, apreciind că acest fapt este o exercitare abuzivă a drepturilor ce intră în conţinutul indiviziunii forţate, şi, astfel, a sancţionat abuzul de drept al pârâtei, prin obligarea desfiinţării terasei construite fără acordul coproprietarilor.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul declarat de pârâtă, cu consecinţa schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii reclamanţilor, reţinând că terenul pe care se află terasa în litigiu este proprietatea tabulară a Statului Român, conform extrasului de carte funciară, iar Statul Român nu a promovat o acţiune pentru desfiinţarea lucrărilor.
De asemenea, instanţa de apel a avut în vedere că sancţiunea amenzii contravenţionale aplicată de Primăria Municipiului T. persoanei ce a efectuat lucrările, apelanta S.C., a fost anulată definitiv prin Sentinţa civilă nr. 18533/2002 a Judecătoriei Timişoara, iar reclamanţii nu justifică interesul introducerii unei acţiuni în obligaţie de a face, constând în demolarea terasei în litigiu, cât timp, conform expertizei şi probelor testimoniale, s-a dovedit că aceasta nu blochează accesul la podul comun.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs reclamanţii, arătând că decizia recurată încalcă prevederile art. 728 C.civ., respectiv încalcă dreptul celorlalţi coproprietari, câtă vreme pârâta a construit, fără acordul celorlalţi coproprietari, în curtea comună, terasa în litigiu, pentru folosinţă proprie, precizând că sentinţa la care face trimitere Tribunalul nu le este opozabilă.
Prin Decizia civilă nr. 1118 din 25 octombrie 2007, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanţi, precum şi cererea de intervenţie în interesul reclamanţilor formulată de Consiliul Local T. împotriva Deciziei civile nr. 194/2007 a Tribunalului Timiş, pe care a modificat-o în tot în sensul că a respins apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în primul rând, că excepţia autorităţii de lucru judecat nu operează în cauză, deoarece nu există identitate de obiect şi de părţi, litigiul de faţă având ca obiect obligaţie de a face, iar cel soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 18533/2002 plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie, în acest din urmă litigiu reclamanţii L.D. şi L.L. neavând calitatea de părţi.
În al doilea mod, Curtea a avut în vedere că, în cazul coproprietăţii forţate, coproprietarii pot dispune exclusiv doar de cotele lor ideale ce le sunt recunoscute, astfel încât oricare dintre coproprietari se poate opune modificărilor prin care vreunul dintre ei ar diminua cotele de proprietate sau aptitudinea de a fi utilizat imobilul în materialitatea sa, în forma anterioară executării lucrărilor.
Or, în speţa de faţă, potrivit interogatoriului pârâtei, înscrisurilor şi fotografiilor aflate la dosar, este de necontestat că pârâta a construit o terasă pe terenul aflat în indiviziune forţată, fără acordul celorlalţi coproprietari, ceea ce a condus la diminuarea aptitudinii acestora de a utiliza terenul în materialitatea sa, în forma anterioară executării lucrărilor, prin obstrucţionarea accesului celorlalţi coproprietari la casa scării şi podul comun.
Pe de altă parte, în cauză nu are relevanţă că terenul este proprietatea Statului Român şi că este dat doar folosinţă în favoarea proprietarilor apartamentelor, în cotele corespunzătoare întinderii construcţiilor, câtă vreme aceste apartamente au fost cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, iar potrivit art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, odată cu dreptul de proprietate asupra construcţiei, cumpărătorii dobândesc şi dreptul de proprietate asupra terenului.
În consecinţă, Curtea a conchis că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a art. 480 şi art. 728 C.civ.
