Imobil în coproprietate comună devălmaşă. Datorie a unuia dintre soţi, înscriere ipotecă. Admisibilitate


Imobil în coproprietate comună devălmaşă. Datorie a unuia dintre soţi, înscriere ipotecă. Admisibilitate

O.G. nr. 92/2003, art. 129, art. 154

C.fam., art. 32

Este inadmisibilă luarea inscripţiei ipotecare în baza art. 154 din O.G. nr. 92/2003 asupra imobilului coproprietate comună devălmaşă în vederea garantării debitului pe care unul dintre soţi îl are, câtă vreme această măsură este una asigurătoare şi nu una de executare silită.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,

Decizia civilă nr. 498 din 12 mai 2009

Prin decizia civilă nr.79/4.03.2009, Tribunalul Arad a admis apelul formulat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 8734/20.11.2008 a Judecătoriei Arad pe care a schimbat-o în sensul că a respins plângerea petentului B.R.S. împotriva Încheierii de CF nr. 56873/2008.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că Judecătoria Arad a admis plângerea formulată de petentul B.R.S., în contradictoriu cu intimatele D.R.A.O.V. Timişoara şi Banca R. S.A., împotriva încheierii de carte funciară nr. 56873/2008 şi, pe cale de consecinţă, a anulat încheierea atacată şi menţiunile înscrise în cuprinsul colii C.F. nr. 7468 în baza acestei încheieri.

Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că prin încheierea de carte funciară nr.  56873/2008 emisă de O.C.P.I. Arad s-a procedat la înscrierea cu privire la imobilul ce formează obiectul dreptului de proprietate comună devălmaşă a petentului şi a soţiei acestuia, a „dreptului de ipotecă în favoarea intimatei D.R.A.O.V. Timişoara pentru suma de 7.059 lei, asupra prezumtivei cote de proprietate deţinută de petentul B.R.S.”, în baza procesului verbal nr. 11789/21/03/2003 emis de D.G.F.P. Arad şi a actului constatator nr. 1190/07/03/2003 emis de D.G.V.

Prin actul constatator nr. 1190/07.03.2003 emis de D.G.V. s-au recalculat, în urma controlului a posteriori, taxele vamale datorate de petent pentru importul unui autoturism marca S. realizat în anul 2001, sens în care s-a apreciat că acest petent datorează, suplimentar faţă de ceea ce deja a achitat, suma de 2.778,8014 lei RON. Prin procesul verbal de calculare a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere nr. 11789/21.05.2003 a fost stabilită în sarcina aceluiaşi petent şi obligaţia de plată a dobânzilor în cuantum de 238,1963 lei RON respectiv a penalităţilor în cuantum de 13,8940 lei RON; de asemenea, prin procesul verbal de calculare a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere nr. 5280/14.04.2008 a fost stabilită în sarcina aceluiaşi petent şi obligaţia de plată a majorărilor în cuantum de 3581 lei RON, respectiv a penalităţilor în cuantum de 447 lei RON.

 În raport de dispoziţiile art. 30 şi următoarele din Codul familiei, şi potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Codul Familiei, dar mai ales faţă de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003 s-a reţinut că în situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

 Alt motiv de nelegalitate reţinut de prima instanţă îl constituie nerespectarea dispoziţiilor art. 154 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, a dispoziţiilor art. 154 alin. (5) şi alin. (6)  din O.G. nr. 92/2003.

 Un ultim motiv de nelegalitate a încheierii de carte funciară, dedus din analiza naturii dreptului civil în sistemul de drept român, vizează modul de calificare a dreptului asupra căruia s-a realizat înscrierea:  „prezumtiva cotă de proprietate deţinută de petentul B.R.S.”, considerând că dreptul unei persoane poate exista pur şi simplu, neafectat, poate fi afectat de modalităţile specifice unui act juridic: condiţia şi termenul sau poate fi un drept de proprietate exclusiv ori de coproprietate, care la rândul său poate fi devălmaş ori pe cote părţi, dreptul petentului B.R.S. este unul de coproprietate devălmaşă şi nu astfel cum a fost catalogat de O.C.P.I. Arad.

Apelul  declarat de D.R.A.O.V. Arad a fost apreciat ca fiind fondat. Astfel, tribunalul a avut în vedere că în mod greşit prima instanţă a reţinut că  în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 30 şi următoarele din Codul familiei şi dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Codul Familiei, stabilind că în situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei, atâta vreme cât ipoteca instituită  asupra imobilului este o măsură asigurătorie şi nu  o executare silită propriu zisă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal petentul.

În motivarea recursului au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C.proc.civ., art. 126, 127, art. 154 din O.G. nr.  92/2003, şi art. 72 şi urm. din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996, precum şi art. 30 din Codul familiei.

În fapt, s-a invocat că procedura de citare a petentului în apel a fost făcută la cabinetul de avocaţi desemnat pentru instanţa de fond cu toate că pentru reprezentarea în apel nu fusese depusă la dosar nicio delegaţie în acest sens.

Pe fond, s-a susţinut că instanţa de apel a greşit când a înlăturat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei întrucât ipoteca, prin efectele pe care le produce, reprezintă un act de înstrăinare care presupune în mod obligatoriu şi consimţământul celuilalt soţ, în cazul de faţă al soţiei recurentului căreia nu-i este opozabilă creanţa instituţiei reclamante.

În cauză, ipoteca nu se putea constitui şi pentru că bunul imobil este în coproprietate devălmaşă în care nu este stabilită practic nicio cotă determinată în favoarea petentului recurent – lucru care nu poate fi făcut decât în urma unui partaj – , ceea ce rezultă şi dintr-o interpretare corectă a art.  99 din Regulamentul de funcţionare a Cărţilor funciare.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C.proc.civ., instanţa a respins recursul ca nefiind fondat.

Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa nelegală citare a petentului, instanţa a avut în vedere că prin chiar plângerea împotriva încheierii de carte funciară care a făcut obiectul judecăţii la prima instanţă, petentul şi-a indicat domiciliul procesual ales ca fiind cel din municipiul Arad, – fără nici o altă precizare suplimentară – , adresă la care i-a şi fost comunicată hotărârea  pronunţată de Judecătoria Arad, respectiv sentinţa civilă nr. 8734/20.11.2008.

Cum nu a fost notificată instanţei şi părţii adverse, conform art. 98 C.proc.civ., schimbarea adresei petentului, în mod corect în faza judecăţii apelului, el a fost citat la această adresă unde procedura a fost legal îndeplinită, prin afişare, pentru termenul din data de 4.03.2009.

În ipoteza în care şi-ar fi schimbat  opţiunea în privinţa adresei de citare el trebuia, sub sancţiunea neluării ei în considerare, să se supună regulilor prevăzute de art. 98 C.proc.civ.; or, nefăcând acest lucru, în mod legal instanţa de apel l-a citat la adresa indicată iniţial.

În ceea ce priveşte criticile privind modul de soluţionare a apelului, Curtea a constatat că petentul fiind debitorul instituţiei bugetare reclamante pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă rezultată dintr-un titlu necontestat , în mod justificat aceasta era datoare să-şi asigure executarea ei în viitor, motiv pentru care s-a cerut – şi obţinut – luarea inscripţiei ipotecare asupra imobilului proprietatea codevălmaşă a debitorului şi soţiei sale, procedură pe care o impun dispoziţiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003 (Codul fiscal) în Capitolul 6 privind măsurile asiguratorii.

Fiind în discuţie  o măsură asiguratorie (iar nu una de executare silită) menită să determine indisponibilizarea imobilului în eventualitatea unei executări silite viitoare, pentru înscrierea ei în CF nu se cere şi consimţământul soţului nedebitor întrucât ea nu vizează înstrăinarea acestui bun.

În atare situaţie, fiind vorba despre o procedură îndeplinită prin interpretarea şi aplicarea corectă a legii, în mod corect Tribunalul Arad a dispus respingerea plângerii formulată de petent împotriva încheierii de CF nr. 56873/2008 a Judecătoriei Arad prin care s-a înscris ipoteca asupra imobilului proprietatea petentului şi a soţiei sale.