Sistare indiviziune


R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.140/A

Şedinţa publică de la 17 decembrie 2013

Completul constituit din :

Preşedinte : ……………

Judecător : …………..

Grefier : ………….

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de reclamantul L. N. împotriva sentinţei civile nr.355 din 25 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul nr.197/248/2013.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelului de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2013, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie şi la care se face trimitere, pronunţarea în cauză fiind amânată pentru data de 17 decembrie 2013.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă ;

Costată că, prin Sentinţa civilă nr. 355 din 25 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul nr.197/248/2013 a fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamantului L. N. , invocată din oficiu de către  instanţă.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul L. N. în contradictoriu cu pârâţii  L. I.  şi  S. Z.  având ca obiect sistarea stării de indiviziune, ca fiind lipsită de interes.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut şi motivat în esenţă următoarele:

Conform actelor de stare civilă aflate la dosar,  reclamantul L. N. şi pârâţii L. I. şi S. Z. sunt fraţi, fiind descendenţii defunctului  B. V., decedat la data de 19.12.1972, astfel cum rezultă din certificatul de deces  nr. 29/20.12.1972 (fila 19).

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 43 din 03.06.2010 (filele 20-21)  s-au dezbătut  în mod succesiv mai multe moşteniri, respectiv după defuncta B. A., decedată la data de 02.18.1933, stabilindu-se calitatea de moştenitori a numiţilor B. N. şi B. V. în cote de ½ fiecare,în calitate de fii,  după defunctul B. M., decedat la data de 05.12.1942, stabilindu-se calitatea de moştenitori a numiţilor B. N. şi B. V. în cote de ½ fiecare, în calitate de fii, după defunctul B. N., decedat la data de 03.01.1972, stabilindu-se calitatea de moştenitoare a numitei B. A. în calitate de fiică, iar după defunctul B. V. , decedat la data de 19.12.1972, stabilindu-se calitatea de moştenitori a reclamantului  L. N., în calitate de fiu , soţia supravieţuitoare B.  Zs., fiind străină de moştenire.

Deşi pârâţii L. I. şi S. Z. au stabilită filiaţia faţă de defunctul B. V. , fiind fiul şi respectiva fiica acestuia, în certificatul de moştenitor mai sus menţionat,  nu există nici o referire cu privire la calitatea de moştenitori a pârâţilor, iar  referitor la masa succesorală  se stabileşte că este vorba de cota de ½ din imobilul înscris în CF 23801 Boroşneu Mare sub nr. top. 1164/1 – arabil în suprafaţă de 2674 mp.

Din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul în litigiu este înscris în CF 23614 Boroşneul Mare, sub nr. top. 135/1/g/a ,  fiind vorba de un teren intravilan în suprafaţă de 4435 mp. , proprietar tabular fiind B. V. , cu cota de 1/1 , dreptul de proprietate  fiind dobândit prin contractul  de vânzare cumpărare din 21.09.1948.

Referitor la actele normative aplicabile în speţa de faţă, instanţa reţine că din  coroborarea art.3 şi 91 din Legea 71/2011 rezultă că actele şi faptele juridice încheiate , săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii , a săvârşirii sau producerii lor, iar în materie de succesiuni, cum este cazul speţei de faţă, moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.

În  speţă,  instanţa constată că  la  momentul emiterii certificatului de moştenitor, respectiv  03.06.2010 erau aplicabile dispoziţiile Legii 36/1995 şi  ale Codul Civil din 1864, iar în esenţă scopul urmărit prin promovarea prezentei acţiuni este evident acela de a obţine înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus menţionat  şi în favoarea unor persoane care  nu au fost chemate la dezbaterea succesorală, în baza unei hotărâri judecătoreşti , respectiv de a substitui certificatul de moştenitor cu o hotărâre judecătorească şi procedura succesorală notarială cu o procedură judiciară.

Conform  prevederilor art. 12 lit.c din Legea 36/1995 procedura succesorală intră în competenţa notarilor publici , iar , având în vedere că în  speţa de faţă există efectuată o dezbatere succesorală după defunctul B. V., concretizată în eliberarea certificatului de moştenitor nr. 43/03.06.2010, care stabileşte calitatea de unic moştenitor a reclamantului L. N. , pârâţii aveau posibilitatea de a solicita anularea certificatului de moştenitor mai sus menţionat , în sensul stabilirii calităţii acestora de moştenitori alături de reclamantul L. N., potrivit  dispoziţiilor art. 88 din Legea 36/1995  care statuează că „ cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Pentru  a fi parte într-o procedură judiciară se impun a fi îndeplinite anumite condiţii, reclamantul trebuind să facă dovada printre altele, că are un interes juridic, recunoscut şi ocrotit de lege, născut şi actual, personal şi direct.

În ceea ce priveşte petitul privind dezbaterea succesorală, reclamantul solicită să se constate că masa succesorală se compune din  imobilul înscris în CF 23614 Boroşneul Mare , iar ca moştenitori au rămas reclamantul şi pârâţii, în calitate de fii şi fiică  a defunctului B. V.

 Or, în condiţiile în care reclamantul L. N. are stabilită  calitatea de unic moştenitor al defunctului B.  V., prin deschiderea succesiunii după defunctul său tată, concretizată  prin certificatul de moştenitor nr. 43/03.06.2010,  acesta nu-şi justifică interesul său personal şi direct în solicitarea stabilirii calităţii de moştenitori a pârâţilor L. I. şi S. Z., aceştia  din urmă fiind singurii care pot solicita stabilirea calităţii lor de moştenitori, conform prevederilor art. 88 din Legea 36/1995 şi nici  în vederea solicitării de sistare a stării de indiviziune prin atribuirea imobilului în natură în favoarea acestuia cu obligarea sa la plata de  sulte către pârâţi.

Referitor la completarea masei succesorale stabilite prin certificatul de moştenitor mai sus menţionat , prin includerea imobilului înscris în Cf 23614 Boroşneul Mare, de asemenea reclamantul L. N. avea posibilitatea solicitării unui supliment al certificatului de moştenitor prin procedura notarială prevăzută de  Legea 36/1995, fiind prevăzută posibilitatea de a se adresa unei instanţe doar în cazul în care apar impedimente în realizarea dreptului.

Reclamantul a susţinut  faptul că a recurs la o acţiune judecătorească şi nu una notarială , de dezbatere succesorală şi partaj, întrucât între moştenitori au existat unele discuţii cu privire la modalitatea de împărţeală, însă nu a făcut  dovada că au existat neînţelegeri cu privire la compunerea masei succesorale şi în consecinţă cu privire la obţinerea certificatului de moştenitor suplimentar.

Faţă de aceste considerente,  în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat notarului public pentru obţinerea unui supliment al certificatului de moştenitor şi în condiţiile în care reclamantul nu făcut dovada  folosului practic personal şi direct urmărit prin stabilirea calităţii de moştenitori a pârâţilor L.  I. şi S. Z. şi pentru sistarea stării de indiviziune în modalitatea propusă, instanţa a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului L. N. , invocată din oficiu şi în consecinţă  a respins acţiunea civilă formulată de reclamant ca fiind lipsită de interes.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul L. N., prin care a solicitat în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi, în subsidiar, admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii atacate şi rejudecând cauza, cu evocarea fondului să admită acţiunea astfel cum a fost modificată şi precizată ulterior.

În motivarea apelului se arată că la termenul de judecată din 04.06.2013, instanţa de fond a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbaterea fondului apoi a amânat pronunţarea pentru data de 11.06.2013, din doar lipsind încheierea de 4 iunie 2013, iar lipsa încheierii din 04.06.2013 când s-a amânat pronunţarea ar conduce la casarea hotărârii.

În altă ordine de idei, apelantul susţine că hotărârea de respingere a acţiunii, pe cale de excepţie este nelegală şi netemeinică.

Apelantul consideră că acţiunea introductivă de instanţă îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege şi susţine că a recurs la o acţiune judecătorească şi nu una notarială de dezbatere succesorală şi partaj doar datorită faptului că între moştenitori au existat anterior promovării acţiunii, discuţii contradictorii cu privire la modul de folosinţă a imobilului în litigiu, fiind inutilă, pierderea de timp şi de resurse financiare.

Faptul că pârâţii L. I. şi S. Z. au sau nu au vocaţie succesorală după defunctul B. V., faţă de menţiunile din certificatul de moştenitor nr.43/2010, putea fi clarificată în cadrul procesului.

Apelul nu este întemeiat.

Potrivit art. 235 din C.pr.civ., instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii.

Într-adevăr, încheierea din data de 04.06.2013, când a fost amânată pronunţarea pentru data de 11.06.2013 a fost omisă a fi prinsă în dosarul de fond, însă, aceasta se regăseşte în materialitatea ei în programul ECRIS, ataşată în dosarul de apel, în urma verificării de către instanţa de control judiciar a acestui program (f. 21).

Însă, din  încheierea interlocutorie din 11. 06.2013, prin care s-a repus cauza pe rol, rezultă că, s-a fixat termen de judecată pentru data de 25.06.2013 cu citarea părţilor, când reclamantul a fost legal citat cu menţiunea să justifice interesul în promovarea acţiunii introductive de instanţă, având în vedere menţiunile din certificatul de moştenitor nr. 43/2010 cu privire la calitatea sa de unic moştenitor al defunctului B. V.

Neregularitatea evocată de apelant a fost acoperită prin fixarea de către prima instanţă a unui nou termen de judecată când părţile legal citate erau în drept să facă cereri, să propună probe, să evoce excepţii etc.

Cu alte cuvinte, neregularitatea evocată de apelant nu i-a pricinuit apelantului nici o vătămare, prin urmare, nu poate fi adusă în discuţie casarea hotărârii atacate cum în mod netemeinic cere apelantul.

Soluţia de respingere a acţiunii introductive de instanţă adoptată de judecătorie este una judicioasă.

Certificatul de moştenitor nr.43/03.06.2010 care stabileşte calitatea de unic moştenitor a reclamantului L. N. este în vigoare şi numai pârâţii L. I. şi S. Z. puteau  cere anularea acestuia dacă s-ar considera vătămaţi în drepturile lor, potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea nr.36/1995.

Raportat la dispoziţiile legale prevăzute de Legea nr.36/1995 şi ale Codului civil, înscrierea dreptului de proprietate în CF asupra imobilului în litigiu în favoarea unor persoane fără vocaţie succesorală la moştenire nu poate fi posibilă, prin substituirea certificatului de moştenitor cu o hotărâre judecătorească.

Faţă de considerentele de fapt şi drept prezentate, apelul de faţă nu poate fi primit de către instanţa de control judiciar, urmând ca hotărârea atacată să fie păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de L. N. împotriva sentinţei civile nr.355/25 iunie 2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 17 decembrie 2013.