R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SENTINŢA PENALĂ NR. 12
Şedinţa publică din 21 martie 2012
PREŞEDINTE : …………………………
GREFIER : …………………………..
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror …………, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna
Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii penale pornită împotriva inculpaţilor:
– M. R., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, art. 291 C. pen. şi art. 255 al. 1 C. pen., raportat la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. şi
– M. V., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 al. 1 C. pen., raportat la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b C. pen.
Dezbaterile asupra cauzei de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 304 C. pr. pen., în sensul că au fost înregistrate pe suport audio-video computerizat.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, se prezintă inculpaţii M. R. şi M. V., asistaţi de apărătorul ales, av. N. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 19.03.2012, susţinerile şi concluziile părţilor fiind cuprinse în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
T R I B U N A L U L
Asupra procesului penal de faţă;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 289/P/2011 din 14.10.2011 s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor: M. R. fiul lui V. şi Z., născut la data de ……, domiciliat în ………, CNP ……., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, art. 291 C.pen. şi art. 255 al. 1 C.pen., raportat la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. şi M. V. fiul lui V. şi A., născut la data de ……, domiciliat în ………., CNP ……… sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 26 C.pen. raportat la art. 255 al. 1 C.pen. raportat la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare s-au reţinut următoarele:
La data de 26.09.2011, E. L. agent de poliţie în cadrul Secţiei 1 Poliţia Rurală Sf. Gheorghe a sesizat faptul că, pe data de 23.09.2011, M. R. şi K. A. i-au oferit bani pentru a nu continua instrumentarea unui dosar penal (f. 2 – 3).
Astfel, martorul E. L., pe data de 23.09.2011, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a oprit de D.J. 121A în localitatea Ghidfalău autoturismul cu numărul de înmatriculare …… condus de către inculpatul M. R. şi a trecut la controlul documentelor.
M. R. a prezentat un permis de conducere cu numărul RM5645348H şi seria AC4533455, despre care a afirmat că este eliberat de către autorităţile italiE. în urma susţinerii examenului auto.
E. L., având suspiciuni asupra autenticităţii documentului prezentat, i-a invitat pe cei doi (M. R. şi K. A.) în sediul Poliţiei Ghidfalău în vederea luării de declaraţii.
E. L. a declarat că i s-au propus 50 de euro de către K. A. pentru ca să fie sistate cercetările penale în ceea ce-l priveşte pe M. R. (f. 2 verso, 3 faţă, 21 faţă, 22 verso).
Fiind audiat la sediul parchetului, K. A. (f. 24 verso) a negat comiterea unei astfel de fapte, iar M. R. (f. 15 – 17) nu a confirmat acest aspect relatat de către E.L.
Reţinând că nu există material probator suficient care să conducă la ideea că vinovăţia lui K. A. a fost dovedită în mod indubitabil, faţă de această persoană s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
De asemE.a, s-a mai reţinut că declaraţiile lui E. L. au fost în sensul că R. E., pe data de 24.09.2011 i-a propus acelaşi lucru, şi anume ca, în schimbul unor sume de bani să sisteze cercetările.
Audierile efectuate şi în privinţa lui R. E. nu au condus la ideea reţinerii unei vinovăţii indubitabile astfel încât s-a dispus totodată neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii de către persoana menţionată a infracţiunii prev. de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Având în vedere suspiciunile care planau asupra autenticităţii permisului de conducere prezentat de către M. R., au fost emise adrese către Punctul de control româno – maghiar din jud. Bihor (oraşul Oradea) unde se verifică legalitatea emiterii şi obţinerii permiselor de conducere eliberate de alte state din Uniunea Europeană.
Răspunsul a venit la data de 26.09.2011 reieşind că permisul de conducere cu numărul RM5645348H nu există în bazele de date italiE., iar permisul de conducere cu seria mecanică AC4533455 este semnalat furat în alb de la autoritatea emitentă (Motorizzazione di Taranto), plângerea fiind înregistrată la Questura di Taranto la data de 18.11.2009. Din aceeaşi adresă reiese că M. R. nu este posesor al vreunui permis de conducere emis de către autorităţile italiE. (f. 26).
Faxul care conţinea răspunsul menţionat a fost trimis la ora 12.31, astfel încât, având în vedere acest înscris şi denunţul formulat de către E. L., luându-se în considerare necesitatea administrării unui probatoriu într-un regim de celeritate impus de circumstanţele cauzei, pe data de 26.09.2011, s-a dispus prin ordonanţă (f. 66), în baza art. 91 ind. 1 al. 1, 2 C.pr.pen.; art. 91 ind. 2 al. 2 C.pr.pen.; art. 91 ind. 4 C.pr.pen. şi art. 91 ind. 5 C.pr.pen., efectuarea înregistrărilor şi interceptărilor a convorbirilor, comunicărilor şi imaginilor surprinse în mediul ambiental, locaţia fiind sediul postului de Poliţie Bodoc pe perioada: 26.09.2011 (orele 16.00) – 28.09.2011 (orele 16.00).
În urma punerii în aplicare a acestei ordonanţe de către organele de cercetare penală delegate de către procuror, s-a determinat că, în locaţia amintită, pe data de 27.09.2011, s-au prezentat M. R. şi M. V. (tatăl primului inculpat menţionat) între aceştia şi E. L. având loc o convorbire surprinsă pe înregistrările efectuate (f. 44, 46 – 56).
Astfel, E. L. le-a comunicat celor doi inculpaţi că permisul de conducere cu numărul RM5645348H şi seria AC4533455 este fals, obţinându-se documente care atestă acest aspect.
Astfel, E. L. le-a comunicat celor doi inculpaţi că permisul de conducere cu numărul RM5645348H şi seria AC4533455 este fals, obţinându-se documente care atestă acest aspect.
M. R., sprijinit de către M. V., a început un proces de negociere cu agentul de poliţie şi i-a oferit acestuia suma de 200 de RON, banii fiind scoşi din buzunar şi puşi pe masă.
M. R., sprijinit de către M. V., a început un proces de negociere cu agentul de poliţie şi i-a oferit acestuia suma de 200 de RON, banii fiind scoşi din buzunar şi puşi pe masă.
În momentul imediat următor, în cameră au intrat organele de cercetare penală şi au întocmit proces – verbal constatator (f. 27 – 31).
La sediul parchetului, M. R. a pretins că suma de bani respectivă îi fusese cerută de către E. L. telefonic cu câteva zile înainte pentru plata unei amenzi de circulaţie (f. 16 verso) de faţă fiind M. S. şi R. E..
Pentru verificarea acestei apărări s-a procedat la audierea lui R. E. care a infirmat susţinerile lui M.R. (f. 25 verso).
Astfel, martorul menţionat, a declarat că nu a asistat la vreun moment în care E. L. să fi avut vreo convorbire telefonică cu M. R. şi să fi reieşit că organul de poliţie ar fi solicitat bani pentru plata vreunei amenzi sau sub un alt pretext.
Având în vedere aceste aspecte s-a apreciat că apărarea lui M. R. prin care acesta a invocat practic provocarea agentului nu are suport probatoriu obiectiv astfel încât exigenţele art. 69 C.pr.pen. nu sunt întrunite în cauză motiv pentru care apărările menţionate au fost înlăturate.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, M. R. a insistat în audierea lui M. S., fapt care s-a realizat la data de 14.10.2011 (f. 64 – 65).
M. S. a declarat că, în seara zilei de 26.09.2011 se afla la M. R. în vizită şi la un moment dat o persoană l-a apelat pe R..
Inculpatul a comutat convorbirea pe speaker, astfel încât M. S. a putut auzi cum persoana apelantă a cerut 200 de RON pentru plata unei amenzi.
M. R. i-a explicat lui M. S. că apelantul respectiv era un poliţist.
Această declaraţie a fost înlăturată de către procuror ca neîntemeiată pe fapte reale având în vedere relaţia de prietenie între M. S. şi M. R. (cei doi negându-şi vreo legătură de rudenie), infirmarea de către R. E. a susţinerilor lui M. R. (martorul R. fiind de asemE.a propus ca martor tot de către inculpat) şi, mai ales luând în considerare înregistrările din data de 27.09.2011 unde nu se pomE.şte măcar la vreun moment dat despre plata vreunei amenzi, cei doi inculpaţi nemenţionând nici măcar o singură dată în biroul de poliţie aspectul adus în apărare.
În cauză s-au efectuat verificări şi sub aspectul obţinerii de către M. R. a permisului de conducere în România, rezultatul fiind negativ (f. 64).
Sub aspectul probării infracţiunii de dare de mită, în cauză s-a procedat la redarea în formă scrisă a principalelor momente surprinse în urma punerii în aplicare a ordonanţei din data de 26.09.2011 (f. 46 – 56) de unde rezultă cu claritate faptul că M. R. (ajutat de M. V.) au încercat să-l determine pe E. L. să nu continue instrumentarea dosarului penal, în schimbul acestui serviciu, oferindu-se suma de 200 de RON.
În ceea ce priveşte prezenţa pe teritoriul Italiei a inculpatului M. R., acesta a avut asupra sa şi o carte de identitate asupra căreia s-au efectuat verificări reieşind faptul că a fost reclamat ca fiind pierdut de către De Sanctis Sabrina la data de 17.01.2011.
De asemE.a, în urma aceloraşi verificări (f. 59) a reieşit faptul că documentul respectiv este căutat pe teritoriul Italiei şi, conform bazei naţionale de date italiE., statul în cauză nu deţine informaţii asupra lui M. R. astfel încât organul de anchetă a reţinut că şederea inculpatului în Italia nu a fost legală, motiv pentru care s-a apreciat că obţinerea permisului de conducere nu avea cum să fie subsumată îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Rezumând cele expuse mai sus, prin rechizitoriu s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 23.09.2011, M. R., fără să posede permis de conducere eliberat de autorităţile române sau italiE., a condus un autoturism pe drumurile publice (D.J. 121A în localitatea Ghidfalău) fapt care conduce la constatarea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG 196/2002.
La aceeaşi dată, M. R. a prezentat organelor de poliţie un permis de conducere de provenienţă italiană cu numărul RM5645348H şi seria AC4533455 despre care autorităţile în drept au comunicat că a fost furat în alb de la autoritatea emitentă (Motorizzazione di Taranto), plângerea fiind înregistrată la Questura di Taranto la data de 18.11.2009, fapt care conduce la constatarea elementelor constitutive ale art. 291 C.pen.
La data de 27.09.2011, M. R. a remis agentului de poliţie E. L. suma de 200 de RON pentru ca acesta să nu procedeze la instrumentarea pe mai departe a dosarului penal ce avea ca obiect cercetarea lui M. R. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicată şi art. 291 C.pen., fapt care conduce la constatarea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 255 al. 1 C.pen. raportat la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000.
La aceeaşi dată (27.09.2011), M. V. (tatăl lui M. R.) l-a sprijinit moral pe fiul său prin întărirea rezoluţiei infracţionale de dare de mită, constând în însoţirea acestuia la sediul poliţiei, adresarea de rugăminţi şi îndemnuri organului de poliţie E. L. pentru ca acesta să nu instrumenteze pe mai departe dosarul penal menţionat, fapt care conduce la constatarea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 255 al. 1 C.pen. raportat la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000.
M. V. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 252/19.05.2005 sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 321 C.pen., art. 217 C.pen., art. 1 ind. 1 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 la pedeapsa cea mai grea de un an şi şase luni închisoare dispunându-se totodată suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 81/25.03.2008, M. V. a fost condamnat la un an închisoare pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 87 al. 1 şi art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 fiecare cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a C.pen.
În baza art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi şase luni dispusă prin sentinţa nr. 252/19.05.2005 astfel încât arestarea a intervenit la data de 13.11.2008 iar liberarea condiţionată la data de 09.07.2010 cu un rest de 307 zile.
Având în vedere acest istoric juridic al inculpatului M. V., se apreciază incidenţa art. 37 al. 1 lit. b C.pen.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: sesizarea formulată de către E. L. şi declaraţiile date de către acesta în calitate de martor (f. 2 – 3, 21 – 23); proces – verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 14); declaraţiile inculpatului M. R. (f. 9, 15 – 17); declaraţiile inculpatului M. V. (f. 18 – 20); declaraţiile martorului K. A. (f. 10, 24); declaraţiile martorului R. E. (f. 25); suportul pe care sunt stocate datele obţinute în urma punerii în aplicare a ordonanţei din data de 26.09.2011 (f. 63); procesul verbal rezumativ al convorbirilor purtate între inculpaţi şi E. L., convorbiri stocate pe suportul mai sus – indicat (f. 32 – 42); detalii alertă Schengen (f. 43); procesul – verbal de redare integrală a convorbirilor purtate între inculpaţi şi E. L. (f. 44 – 56); proces – verbal din care reiese că documentul de identitate seria AR şi nr. 5408699 a fost pierdut de către De Sanctis Sabrina la 17.01.2011, în plus, despre M. R. autorităţile italiene nedeţinând date (f. 59); procesul – verbal încheiat de către organele de poliţie pe data de 27.09.2011 la sediul Poliţiei Bodoc (f. 27 – 31); adresa din care reiese că permisul de conducere arătat mai sus nu a fost emis în condiţii de legalitate (f. 26); adresă din care reiese că M. R. nu este deţinător de permis auto eliberat de către autorităţile române (f. 64); declaraţiile martorului M. S. (f. 64 ind. 1 – 64 ind. 2); proces – verbal din care reiese că, permisul de conducere cu numărul RM5645348H şi seria AC4533455; suma de 200 de RON oferită de către inculpatul M. R. lui E. L. şi cartea de identitate cu seria AR şi nr. 5408699 au fost depuse, pentru o mai bună protejare, în camera de corpuri delicte a unităţii de parchet urmând a fi remise instanţei de judecată (f. 65).
La dosarul de urmărire penală au fost ataşate: un plic sigilat conţinând două bancnote de 100 lei cu seria nr. 081C3796042 şi seria nr. 074E3006856 ce constituie mijloace materiale de probă şi permisul de conducere emis pe numele M. R. cu nr. RM5645348H şi seria mecanică AC 4533455.
În faţa instanţei de judecată, după ce inculpaţilor li s-au adus la cunoştinţă drepturile procesuale prev. de art. 70 al. 2 C.pr.pen., şi dispoziţiile prev. de art. 320 ind. 1 C.pr.pen., aceştia au arătat că nu se consideră vinovaţi de comiterea infracţiunilor ce constituie obiectul acuzaţiilor, nu solicită ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii simplificate şi nu uzează de dreptul la tăcere, fiind de acord să dea declaraţii.
Astfel, în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii M. R. şi M. V. (f. 27 şi 28 ), martorul denunţător E. L. ( f. 45 ), precum şi martorii K. A. ( f. 48 ), M. S. ( f. 49 ), R. E. ( f. 63 ) şi A. D. ( f. 67 ).
În şedinţa publică din data de 19.03.2012, la solicitarea apărătorului ales al inculpaţilor, au fost vizionate înregistrările ambientale audio – video, purtate între denunţător şi inculpaţi la sediul Postului de Poliţie Bodoc cu ocazia organizării flagrantului.
La solicitarea instanţei de judecată, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna a întocmit referate de evaluare a inculpaţilor M. R. şi M. V..
Prin declaraţiile date în faţa instanţei, cei doi inculpaţi au avut aceeaşi poziţie procesuală, arătând că nu se consideră vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, susţinând că au fost provocaţi de către agentul de poliţie să dea mită în sensul că acesta le-a solicitat să se prezinte la Postul de Poliţie Bodoc cu suma de 200 lei amendă.
Relativ la infracţiunile prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 şi art. 291 C.pen., constând în conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere emis în mod legal de autorităţile române sau italiene şi uz de fals, inculpatul M. R. a susţinut în continuare că permisul de conducere la obţinut în mod legal în Italia după ce a făcut şcoala de şoferi şi a dat examen.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, apărătorul ales al inculpaţilor a solicitat achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d C.pr.pen., pentru toate infracţiunile reţinute în actul de sesizare, susţinând, pe de o parte, că inculpaţii au fost constrânşi de către poliţist să dea mită, înregistrările confirmă insistenţa cu care agentul le cerea inculpaţilor să scoată banii, iar pe de altă parte, a susţinut că în cauză nu s-au făcut cercetări pentru a se constata dacă permisul este sau nu fals.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 26.09.2011 agentul de poliţie E. L. din cadrul Secţiei nr. 1 de Poliţie Rurală Sf. Gheorghe a formulat un denunţ prin care sesiza faptul că pe data de 23.09.2011 K. A. în numele lui M. R. i-a oferit bani pentru a nu-i întocmi dosar penal acestuia din urmă, iar în ziua următoare o altă persoană R. E. ar fi procedat în acelaşi mod.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că la data de 23.09.2011, primind o informaţie pe linie de serviciu, agentul de poliţie E. L., a oprit în trafic, pe D.J. 121A, în localitatea Ghidfalău, autoturismul cu numărul de înmatriculare …… condus de către inculpatul M. R. şi a trecut la controlul documentelor.
Inculpatul M. R. a prezentat agentului de poliţie un permis de conducere cu numărul RM5645348H şi seria AC4533455 despre care a afirmat că este eliberat de către autorităţile italiene în urma susţinerii examenului auto.
Agentul de poliţie E. L., având suspiciuni asupra autenticităţii documentului prezentat, i-a invitat pe cei doi (M. R. şi K. A.) în sediul Postului de Poliţie Ghidfalău în vederea luării de declaraţii.
Prin declaraţia olografă dată cu acea ocazie, inculpatul M. R. a susţinut în continuare că permisul de conducere prezentat organului de poliţie la obţinut în mod legal în Italia, în urma susţinerii examenului auto.
La acel moment, agentul de poliţie i-a restituit inculpatului permisul de conducere neavând bază legală de reţinere a acestuia, stabilind cu acesta să se întâlnească ulterior după ce va primi răspunsul oficial de la Punctul de control din Oradea.
Agentul de poliţie E. L. a susţinut că martorul K. A. i-a relatat că inculpatul M. R. este dispus să-i ofere suma de 50 euro pentru a nu-i întocmi dosar penal. Această susţinere este confirmată în parte de înregistrarea în mediul ambiental unde inculpatul M. R. face următoarea afirmaţie „ Cum a zis K., să înţelegem…”
De asemenea, agentul de poliţie E. L. a mai susţinut că în ziua următoare, martorul R. E. l-a rugat să îl ajute pe inculpatul M. R. afirmând că „toţi au obţinut permisele ilegal în Ungaria şi să facem în aşa fel încât să fie bine”.
Această discuţie s-a purtat în faţa Primăriei din Bodoc în prezenţa inculpatului M. R. şi a martorului A. D.
Martorul R. E. a arătat că nu a purtat nici o discuţie cu agentul de poliţie E. L. în acest sens, ba chiar mai mult a afirmat că nu îi cunoaşte pe poliţiştii A. D. şi E. L., însă martorul A. D. confirmă întâlnirea dintre agentul de poliţie E. L. şi martorul R. E. care a venit însoţit de inculpatul M. R. precum şi în parte discuţiile purtate afirmând că la un moment dat unul dintre doi l-a rugat pe E. L. „să rezolve situaţia”. Din răspunsul comunicat la data de 26.09.2011 de către Punctul de control Oradea reiese că permisul de conducere cu numărul RM5645348H nu există în bazele de date italiene, iar permisul de conducere cu seria mecanică AC4533455 este semnalat furat în alb de la autoritatea emitentă (Motorizzazione di Taranto), plângerea fiind înregistrată la Questura di Taranto la data de 18.11.2009. Din aceeaşi adresă mai rezultă faptul că M. R. nu este posesor al vreunui permis de conducere emis de către autorităţile italiene (f. 26 d.u.p).
Faxul care conţinea răspunsul menţionat a fost trimis la ora 12.31, astfel încât, având în vedere acest înscris şi denunţul formulat de către E. L., luându-se în considerare necesitatea administrării unui probatoriu într-un regim de celeritate impus de circumstanţele cauzei, pe data de 26.09.2011, procurorul a dispus prin ordonanţă (f. 68 d.u.p.), în baza art. 91 ind. 1 al. 1, 2 C.pr.pen.; art. 91 ind. 2 al. 2 C.pr.pen.; art. 91 ind. 4 C.pr.pen. şi art. 91 ind. 5 C.pr.pen., efectuarea înregistrărilor şi interceptărilor convorbirilor, comunicărilor şi imaginilor surprinse în mediul ambiental, locaţia fiind sediul postului de Poliţie Bodoc pe perioada: 26.09.2011 (orele 16.00) – 28.09.2011 (orele 16.00).
Prin încheierea nr. 19 din 28 septembrie 2011, Tribunalul Covasna a confirmat interceptarea şi înregistrarea audio-video dispusă prin ordonanţa nr. 289/P/2011 din 26.09.2011.
În urma punerii în aplicare a acestei ordonanţe de către organele de cercetare penală delegate de către procuror, s-a stabilit că, în locaţia amintită, pe data de 27.09.2011, s-au prezentat M. R. şi M. V. (tatăl primului inculpat menţionat) între aceştia şi E. L. având loc o convorbire surprinsă pe înregistrările efectuate.
În momentul imediat următor, în cameră au intrat organele de cercetare penală şi au întocmit proces – verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii.
Pe tot parcursul procesului penal, inculpaţii M. R. şi M. V. au susţinut că suma de bani respectivă fusese cerută înainte prin telefon de către E. L. pentru plata unei amenzi de circulaţie.
În plus, inculpatul M. V. a susţinut prin declaraţia dată în faţa instanţei că această solicitare a fost reiterată de către agentul de poliţie şi la momentul realizării flagrantului.
De asemenea, apărătorul ales al inculpaţilor, cu ocazia dezbaterilor, a susţinut că inculpaţii au fost constrânşi de către poliţist să dea mită, înregistrările confirmă insistenţa cu care agentul le cerea inculpaţilor să scoată banii.
În susţinerea acestor apărări, încă din faza de urmărire penală, inculpaţii au propus audierea martorilor R. E. şi M. S.
Martorul R. E. a declarat că nu a asistat la vreo convorbire telefonică sau de altă natură în care E. L. să-i fi cerut bani inculpatului M. R..
Iar martorul M. S., a relatat faptul că în cursul lunii septembrie 2011 în timp se ce afla în vizită la inculpatul M. R. acesta a vorbit la telefon cu o persoană care îi cerea nişte bani, iar după ce a terminat convorbirea inculpatul i-a spus că a fost un poliţai care i-a cerut să plătească o amendă.
Această din urmă declaraţie urmează a fi înlăturată având în vedere relaţia de prietenie între M.S. şi M. R., infirmarea de către R. E. a susţinerilor lui M. R. şi, mai ales luând în considerare înregistrările din mediul ambiental de la momentul flagrantului unde nu se vorbeşte, în nici un moment, despre plata vreunei amenzi.
Înregistrările audio-video realizare în mediul ambiental la data de 27.09.2011 nu confirmă nici teza apărătorului ales potrivit căreia oferirea banilor ar fi fost determinată de atitudinea agentului de poliţie care le cerea insistent inculpaţilor să scoată banii.
Astfel, apărările prin care inculpaţii au invocat practic provocarea din partea agentului de poliţie la comiterea infracţiunii de dare de mită nu au suport probator şi pe bună dreptate au fost înlăturate şi de către procuror.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 în momentul în care agentul a determinat comiterea infracţiunii, intenţia infracţională survenind ca urmare a acţiunii agentului (Texeira de Castro contra Portugaliei).
Astfel, Curtea a făcut distincţia între acţiunea ofiţerilor de poliţie care au creat o intenţie criminală ce anterior nu exista şi cazurile în care era formată deja predispoziţia comiterii infracţiunii.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa ICCJ care prin decizia penală nr. 1520 din 20 martie 2007 a statuat că „abordarea iniţială de către inculpat a martorului denunţător, poliţist, cu ocazie efectuării atribuţiilor de serviciu, în sensul rezolvării favorabile a cererii sale în schimbul unei recompense ulterioare, şi organizarea unui flagrant în aceste condiţii, finalizat cu acceptarea sumei de bani oferite de inculpat, nu constituie o provocare la infracţiunea de dare de mită, iniţiativa aparţinând chiar inculpatului fapt confirmat de înregistrările audio video dar şi de ceilalţi martori…”
În cauza de faţă se constată că nu există o acţiune provocatoare din partea agentului de poliţie E. L., având în vedere următoarele considerente:
– inculpatul M. R., fiind conştient de faptul că nu a obţinut în mod legal permisul de conducere, înainte de organizarea flagrantului, l-a abordat, prin persoane interpuse, pe agentul de poliţie E. L. în sensul rezolvării favorabile a situaţiei;
– la fila 52 în dosarul de urmărire penală este redată convorbirea dintre agentul de poliţie şi cei doi inculpaţi purtată la Sediul Postului de Poliţie din Bodoc la momentul realizării flagrantului, unde M. V. face presiuni în sensul neîntocmirii actelor subsecvente („Hai domne, nu te-am văzut, nu m-ai văzut …. Şi nu mai facem, că ştiţi cum e!”);
– la aceeaşi filă M. R. i se adresează tatălui său în limba maghiară („Îi trebuie bani”), M. V. continuând cu rugăminţile), pentru ca la fila 53 acelaşi inculpat (M. V.) în mod făţiş să-şi exprime intenţia („Lăsaţi dracu’ nu mai faceţi” …… „Ştiţi cum e, nu trebuie să zic eu la mata” …. „Fără să nu ştie nimeni! Ţac pac şi gata”);
– nici din discuţiile purtate între agentul de poliţie şi cei doi inculpaţi la momentul realizării flagrantului, şi nici din alte probe administrate în cauză, nu rezultă formularea unei cereri exprese din partea agentului de poliţie E. L. în sensul predării de către inculpaţi a vreunei sume de bani pentru plata unei amenzi de circulaţie sau în alt scop.
Astfel, se constată că E. L. nu a cerut în nici un moment vreo sumă de bani de la inculpaţi, inculpatul M. R. scoţând din proprie iniţiativă suma de 200 de RON din buzunar şi punând-o pe masă, M. V. insistând în sensul neinstrumentării dosarului penal şi neridicării permisului de conducere.
În cauză s-au efectuat verificări şi sub aspectul obţinerii de către M. R. a permisului de conducere în România, rezultatul fiind negativ (f. 66 d.u.p.).
În ceea ce priveşte prezenţa pe teritoriul Italiei a inculpatului M. R., s-au efectuat verificări şi cu privire la cartea de identitate prezentată de acesta agentului de poliţie la data de 27 septembrie 2011, reieşind faptul că aceasta a fost reclamată ca fiind pierdută de către De Sanctis Sabrina la data de 17.01.2011.
De asemenea, în urma aceloraşi verificări (f. 59 d.u.p.) a reieşit faptul că documentul respectiv este căutat pe teritoriul Italiei şi, conform bazei naţionale de date italiene, statul în cauză nu deţine informaţii asupra lui M. R., astfel încât se constată că şederea inculpatului în Italia nu a fost legală, motiv pentru care obţinerea permisului de conducere nu avea cum să fie subsumată îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Astfel, lipsa permisului de conducere emis în mod valabil rezultă din:
– adresa emisă de Punctul de Control Oradea din care reiese faptul că permisul de conducere cu numărul RM5645348H nu există în bazele de date italiene, iar permisul de conducere cu seria mecanică AC4533455 este semnalat furat în alb de la autoritatea emitentă (Motorizzazione di Taranto), plângerea fiind înregistrată la Questura di Taranto la data de 18.11.2009. Din aceeaşi adresă reiese că M. R. nu este posesor al vreunui permis de conducere emis de către autorităţile italiene;
– proces verbal privind cercetarea bazelor de date române, din care rezultă faptul că inculpatul M. R. nu posedă permis de conducere eliberat în România;
– proces verbal privind verificarea în evidenţele MAI – SIRE. România a cărţii de identitate Nr. AR 5408699 emisă de statul Italian la data de 14.06.2011 având inscripţionate datele de stare civilă ale lui M. R. din care reiese că posesorul acestei cărţi de identitate este o altă persoană – doamna DE SANCTIS SABRINA – care a reclamat la data de 17.01.2011 pierderea portofelului în care se afla şi cartea de identitate, iar autorităţile italiene nu au date asupra lui M. R., rezultând astfel indirect că şederea acestuia în Italia nu este legală, motiv pentru care nici obţinerea legală a permisului de conducere nu avea cum să fie posibilă.
În aceste condiţii, se constată că şi celelalte apărări formulate de către apărătorul ales al inculpaţilor apar ca fiind neîntemeiate.
În drept, fapta inculpatului M. R. care, la data de 23.09.2011, fără să posede permis de conducere eliberat în mod legal de autorităţile române sau italiene a condus un autoturism pe drumurile publice (DJ 121A Ghidfalău), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 23.09.2011 a prezentat organelor de poliţie un permis de conducere fals, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 291 teza I C.pen.
De asemenea, fapta inculpatului M. R. care, la data de 27.09.2011, a remis agentului de poliţie E. L. suma de 200 de lei pentru ca acesta să nu continue instrumentarea unui dosar penal ce avea ca obiect cercetarea inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 şi art. 291 C.pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 255 al. 1 C.pen. raportat la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului M. V. care, la data de 27.09.2011, l-a însoţit pe fiul său M. R. la sediul Poliţiei Bodoc şi l-a sprijinit pe acesta moral la fapta sa de dare de mită, prin întărirea rezoluţiei infracţionale, adresarea de rugăminţi şi îndemnuri la adresa agentului de poliţie E. L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 255 al. 1 C.pen. raportat la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78/2000.
Prin sentinţa penală nr. 252/19.05.2005 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, inculpatul M. V. a fost condamnat sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 321 C.pen., art. 217 C.pen., art. 1 ind. 1 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 la pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare dispunându-se totodată suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 81/25.03.2008, a Judecătoriei Sf. Gheorghe acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 87 al. 1 şi art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 fiecare cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a C.pen..
În baza art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa nr. 252/19.05.2005 dispunându-se ca în final să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare. În executarea acestei pedepse inculpatul M. V. a fost arestat la data de 13.11.2008 şi liberat condiţionat la data de 09.07.2010 cu un rest de 307 zile.
Faţă de situaţia juridică a inculpatului M. V., se constată că acesta a comis fapta de complicitate la dare de mită în stare de recidivă post-executorie, fiind aplicabile dispoziţiile art. 37 al. 1 lit. b C.pen.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului M. R., tribunalul constată că dispoziţiile art. 291 C.pen., prevăd un tratament sancţionator diferit în funcţie de natura înscrisului ce constituie obiectul material al infracţiunii, respectiv, înscris oficial sau înscris sub semnătură privată.
Sub acest aspect se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile prev. de art. 291 teza I C.pen., întrucât permisul de conducere fals, pe care inculpatul M. R. la prezentat organului de poliţie la data de 23.09.2011, este un înscris oficial.
În aceste condiţii, în baza art. 334 C.pr.pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului M. R. din infracţiunea prev. de art. 291 C.pen., în infracţiunea prev. de art. 291 teza I C.pen.
Pe baza acestor considerente, reţinând vinovăţia inculpaţilor M. R. şi M. V. la comiterea infracţiunilor descrise, tribunalul va dispune condamnarea acestora.
În procesul de individualizare al pedepselor ce urmează a fi aplicate fiecărui inculpat, instanţa va avea în vedere potrivit art. 72 C.pen., limitele de pedeapsă fixate de textele incriminatoare, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, circumstanţele reale, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Astfel, la stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului M. R. instanţa va avea în vedere circumstanţele reale de comitere a faptelor, astfel cum au fost, pe larg, descrise în starea de fapt, gradul relativ ridicat de pericol social al acestora, precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului care are vârsta de 23 de ani, a absolvit 6 clase, are în întreţinere doi copii minori rezultaţi dintr-o relaţie de concubinaj, nu are loc de muncă şi ocupaţie, nu a fost condamnat anterior, însă din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta a comis anterior două fapte de furt calificat pentru care i-au fost aplicate două sancţiuni administrative, şi aşa cum rezultă din referatul întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna acesta locuieşte împreună cu cei doi copii şi concubina într-o casă compusă dintr-o singură cameră mobilată sumar, realizează venituri sporadice din activităţi precum confecţionarea de mături şi coşuri de nuiele, colectarea şi valorificarea deşeurilor metalice şi foarte rar, cărăuşie, însă acestea sunt insuficiente asigurării unui trai decent, şi nu în ultimul rând conduita procesuală a inculpatului care nu şi-a asumat responsabilitatea comiterii faptelor.
În baza acestor criterii, instanţa va aplica inculpatului M. R. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere emis în mod valabil, pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals şi pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, urmând ca pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare determinată potrivit art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.pen., să fie executată în regim de detenţie, apreciind că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.pen., nu poate fi realizat prin stabilirea unei alte modalităţi de executare, faţă de stilul de viaţă al inculpatului, lipsa unei pregătiri profesionale şi insuficienţa resurselor financiare pentru schimbarea comportamentului.
La stabilirea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului M. V. instanţa va avea în vedere circumstanţele reale de comite a faptei, astfel cum au fost descrise în starea de fapt, gradul relativ ridicat de pericol social al faptei, precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului care are vârsta de 46 de ani, este căsătorit, neşcolarizat, locuieşte împreună cu soţia, şase dintre cei nouă copii ai lor şi patru nepoţi, într-o casă compusă din două camere mobilate sumar, nu are loc de muncă şi nici ocupaţie, este recidivist, realizează venituri sporadice din activităţi precum confecţionarea de mături şi coşuri de nuiele, colectarea şi valorificarea deşeurilor metalice şi uneori, cărăuşie, însă acestea împreună cu alocaţiile de stat ale copiilor minori sunt insuficiente asigurării unui trai decent, trăind în mod practic la limita subzistenţei aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna şi nu în ultimul rând conduita procesuală a inculpatului care nu şi-a asumat responsabilitatea comiterii faptei.
Astfel, pe baza acestor criterii instanţa va aplica acestui inculpat pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la dare de mită cu executare în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi b C.pen.
Astfel, în baza art. 71 al. 1 C.pen., se va interzice fiecărui inculpat drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi b C.pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 C.pen., se va deduce din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat timpul reţinerii din 27.09.2011 ora 18,10 până la 28.09.2011 ora 18,10.
În baza art. 19 din Legea 78/2000 se va dispune confiscarea specială de la inculpatul M. R. a celor două bancnote de 100 lei, aflate la Camera de Valori a Tribunalului Covasna, reprezentând obiectul mitei.
În baza art. 91/3 al. 7 C.pr.pen., după rămânerea definitivă a hotărârii se va dispune arhivarea suportului ( CD ) pe care sunt stocate înregistrările ambientale audio-video din 27.09.2011, în loc special, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii.
În baza art. 91/3 al. 7 C.pr.pen., după rămânerea definitivă a hotărârii se va dispune arhivarea suportului ( CD ) pe care sunt stocate înregistrările ambientale audio-video din 27.09.2011, în loc special, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii.
În baza art. 348 C.pr.pen., se va dispune desfiinţarea totală a permisului de conducere fals cu nr. RM5645348H şi Seria mecanică AC4533455.
În baza art. 191 al. 1 şi 2 C.pr.pen., fiecare inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
În baza art. 334 C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de uz de fals, reţinută în sarcina inculpatului M. R., din infracţiunea prev. de art. 291 C.pen., în infracţiunea prev. de art. 291 teza I C.pen.
În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, condamnă pe inculpatul M. R., fiul lui V. şi Z., născut la data de ….. în loc. Baraolt, judeţul Covasna, studii – 6 clase, necăsătorit, având în întreţinere 2 copii minori, fără ocupaţie şi loc de muncă, fără antecedente penale, CNP ……, domiciliat în……….., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere eliberat în mod legal.
În baza art. 291 teza I C.pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 255 al. 1 C.pen., raportat la art. 7 al. 2 din Legea 78/2000, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.pen., aplică inculpatului M. R. pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
În baza art. 71 C.pen., interzice inculpatului drepturile prev. de 64 al. 1 lit. a teza a II a şi lit. b C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 C.pen., interzice inculpatului drepturile prev. de 64 al. 1 lit. a teza a II a şi lit. b C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88 C.pen., scade din durata pedepsei aplicate inculpatului M. R. timpul reţinerii din 27.09.2011 ora 18,10 până la 28.09.2011 ora 18,10.
În baza art. 26 C.pen., raportat la art. 255 al. 1 C.pen., raportat la art. 7 al. 2 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b C.pen., condamnă pe inculpatul M. V., fiul lui V. şi A., născut la data de ………. în mun. …., judeţul ….., neşcolarizat, căsătorit având 9 copii, fără ocupaţie şi loc de muncă, recidivist, CNP …………., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită.
În temeiul art. 88 C.pen., scade din durata pedepsei aplicate inculpatului M. V. timpul reţinerii din 27.09.2011 ora 18,10 până la 28.09.2011 ora 18,10.
În baza art. 19 din Legea 78/2000 dispune confiscarea specială de la inculpatul M. R. a celor două bancnote de 100 lei, aflate la Camera de Valori a Tribunalului Covasna, reprezentând obiectul mitei.
În baza art. 348 C.pr.pen., dispune desfiinţarea totală a permisului de conducere fals cu nr. RM5645348H şi Seria mecanică AC4533455.
În baza art. 191 al. 1 şi 2 C.pr.pen., obligă pe fiecare inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21.03.2012.
PREŞEDINTE GREFIER
