Conform prevederilor art. 248 alin. 1 şi art. 32-33 din Codul de procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Pentru ca un interes să fie actual, trebuie să se facă dovada că partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la formularea acţiunii.
Interesul practic urmărit de reclamantă nu mai există, prin încetarea efectelor deciziei de delegare. Acest interes ar fi putut exista doar în situaţia în care reclamanta ar fi formulat un petit prin care să solicite obligarea pârâtei la acordarea de daune materiale sau/şi morale, ca urmare a constatării nelegalităţii deciziei atacate. În mod corect a reţinut prima instanţă că, fără formularea unei astfel de cereri, prin care reclamanta să solicite despăgubiri pentru nelegalitatea sau netemeinicia măsurii, nu există o consecinţă practică, un folos practic ce ar fi fost generat de soluţionarea cererii.
Interesul practic urmărit de reclamantă nu mai există, prin încetarea efectelor deciziei de delegare. Acest interes ar fi putut exista doar în situaţia în care reclamanta ar fi formulat un petit prin care să solicite obligarea pârâtei la acordarea de daune materiale sau/şi morale, ca urmare a constatării nelegalităţii deciziei atacate. În mod corect a reţinut prima instanţă că, fără formularea unei astfel de cereri, prin care reclamanta să solicite despăgubiri pentru nelegalitatea sau netemeinicia măsurii, nu există o consecinţă practică, un folos practic ce ar fi fost generat de soluţionarea cererii.
Codul de procedură civilă: art. 248 alin. 1, art. 32-33;
Codul muncii: art. 42 şi 43.
Prin sentinţa civilă nr. 830 din 3 iunie 2014 Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă şi a respins ca fiind lipsită de interes cererea reclamantei B. F. în contradictoriu cu pârâtul S. C. J. U. Târgu-Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamanta este angajată a pârâtului, pe perioadă nedeterminată, în cadrul Laboratorului de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie, fiind delegată în intervalul 01.02.2014-31.03.2014 la Secţia Clinică Medicină Internă III, prin Decizia nr. 236/31.01.2014, emisă de managerul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş. La expirarea perioadei de delegare, reclamanta a revenit la locul de muncă anterior.
Prima instanţă a analizat cerinţele interesului reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, constatând că, dacă la momentul introducerii cererii reclamanta putea justifica actualitatea interesului, prin expirarea intervalului de timp pentru care s-a dispus delegarea, această actualitate a fost depăşită. Efectele actului juridic atacat de reclamantă au încetat la data de 31.03.2014, efectele păgubitoare au încetat şi deci şi interesul de a se mai acţiona.
S-a mai reţinut că nu poate fi cazul unei „acţiuni preventive”, potrivit prevederilor art. 33 teza a doua din Codul de Procedură Civilă şi că singura situaţie în care s-ar justifica un interes actual, chiar după producerea tuturor efectelor, ar fi fost existenţa unui petit accesoriu al unor daune, petit care nu a fost formulat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei atacate, iar în urma rejudecării cauzei să se admită acţiunea, aşa cum a fost formulată şi precizată.
În motivarea apelului a arătat că instanţa a analizat doar excepţia lipsei de interes, fără să facă o analiză amănunţită a fondului cauzei. Într-adevăr, capetele de cerere care vizau reintegrarea pe postul deţinut anterior delegării şi suspendarea efectelor deciziei de delegare nu mai prezentau interes în momentul pronunţării sentinţei, dar în ceea ce priveşte legalitatea deciziei de delegare, aceasta ar fi impus o analiză amănunţită. Contrar celor susţinute de prima instanţă, interesul său era determinat, era legitim, era personal, deoarece decizia de delegare i se adresa ei personal şi era născut în momentul introducerii acţiunii. Justificarea interesului judiciar se raportează la momentul iniţial al procesului. Nu are nicio relevanţă faptul că decizia de delegare are efecte temporare şi că primul termen de judecată a fost fixat după ce delegarea a fost deja efectuată.
Pe fondul cauzei, a reiterat în motivele de apel aceleaşi motive de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei contestate, ca şi cele cuprinse în cererea de chemare în judecată, arătând că în decizie nu este indicat temeiul de drept în baza căruia a fost delegată, conform art. 42 şi 43 din Codul muncii, s-a schimbat felul muncii, atribuţiile de serviciu şi programul de lucru, fără consimţământul său – art. 34 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii pârâte.
În drept, a invocat prevederile art. 466 şi urm. din Codul de procedură civilă, art. 41, 42, 43, 44, 266-268 din Codul muncii, art. 34 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Intimatul S. C. J. U. Târgu Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind lipsit de interes şi rămas fără obiect, precum şi nefundat, netemeinic şi nelegal şi în consecinţă să se menţină în totalitate sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Mureş.
S-a arătat, în esenţă, că efectele deciziei au încetat astfel că solicitarea de anulare a actului în cauză a rămas fără obiect, decizia fiind executată în integralitatea sa şi încetându-şi de drept efectele la data de 31.03.2014. Ca atare, şi apelul promovat este lipsit de obiect.
În speţa dedusă judecăţii apelanta nu a justificat nici un interes care să fie actual şi legitim, nici în ceea ce priveşte promovarea acţiunii principale, nici în ceea ce priveşte promovarea căii de atac a apelului.
Pe fondul cauzei, a arătat că unitatea lor a respectat întocmai prevederile legale la emiterea deciziei contestate, decizia fiind perfect întemeiată şi legală. Reclamanta şi-a păstrat funcţia de infirmieră, precum şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă, în conformitate cu reglementările de la art. 42-43 din Codul muncii, precum şi atribuţiile caracteristice postului ocupat.
În drept, a invocat prevederile art. 205 şi 208 coroborate cu art. 471 alin. 6 din Codul de procedură civilă şi celelalte prevederi şi dispoziţii legale invocate în cuprinsul întâmpinării.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi având în vedere principiul efectului devolutiv al apelului, Curtea a constatat că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a făcut o judicioasă analiză a condiţiilor pe care trebuie să le întrunească o acţiune civilă şi în mod legal a reţinut că prezenta acţiune civilă dedusă judecăţii nu întruneşte condiţia interesului în promovarea unei astfel de acţiuni.
Într-adevăr, conform cu prevederile art. 248 alin. 1 şi art. 32-33 din Codul de procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Condiţia de a fi actual nu mai este îndeplinită în cauză, aşa cum întemeiat s-a argumentat de către prima instanţă în considerentele hotărârii. Pentru ca un interes să fie actual, trebuie să se facă dovada că partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la formularea acţiunii. În cauză nu se poate vorbi despre vreo încălcare a unui drept subiectiv al reclamantei, ori despre vreo pagubă cauzată acesteia prin decizia emisă, ori despre ameninţarea unui drept subiectiv al acesteia şi ca atare reclamanta nu poate invoca un interes legitim şi actual în promovarea acţiunii.
Reclamanta nu a justificat un interes care să fie actual şi legitim, deşi în memoriul de apel susţine că acţiunea sa s-ar încadra în cerinţele art. 33 din Codul de procedură civilă, aceasta nu a motivat în nici un fel şi nu a arătat în concret în ce constă interesul „determinat, legitim, născut şi actual” pretins. Ca atare, afirmaţiile apelantei nefiind susţinute de argumente concrete şi fiind nedovedite, nu pot sta la baza unei eventuale soluţii de admitere a apelului.
Excepţia lipsei de interes fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, în mod legal prima instanţă a reţinut incidenţa acestei excepţii şi nu a mai procedat la cercetarea cererii în fond.
Critica adusă de intimată prin întâmpinare în sensul că apelul reclamantei este lipsit de obiect nu poate fi primită, întrucât obiectul apelului îl constituie hotărârea atacată, respectiv sentinţa pronunţată de Tribunalul Mureş şi nu Decizia contestată de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată iar obiectul apelului este în fiinţă şi este supus controlului judiciar în prezenta cale de atac.
Pentru toate cele arătate mai sus, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi ferită de orice critici, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
