6.Delegarea salariaţilor în perioada de preaviz prevăzută de art. 79(4) din Codul muncii. Nelegalitatea deciziei angajatorului
Conform dispoziţiilor art. 74 alin. 3 din Codul muncii unic la nivel naţional pe anii 2005-2006, aplicabil conform art. 3 alin. 1 lit. A tuturor salariaţilor încadraţi la toate unităţile din ţară, indiferent de forma capitalului social, angajatorul nu poate dispune delegarea salariatului în perioada de preaviz.
(Decizia nr. 142/20.02.2007)
Reclamantul H.C.M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „ATLASSIB” S.R.L. solicitând anularea deciziei prin care s-a dispus delegarea sa la o agenţie din altă localitate a societăţii pârâte.
A motivat reclamantul că la data emiterii decizie de delegare contestată exista deja, în opinia sa, o încetare a contractului individual de muncă prin demisie, demisie înaintată cu respectarea preavizului legal de 15 zile prevăzut de art. 79(1) alin. 4 din Codul muncii.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1934/06.09.2006 a admis contestaţia reţinând în esenţă că întrucât contractul individual de muncă încetase prin demisie, iar împlinirea termenului de preaviz se produsese la o dată anterioară emiterii deciziei angajatorului, aceasta din urmă este nelegală.
Recursul pârâtei este nefondat.
Contestatorul H.C. a fost reintegrat pe postul de agent turism la Agenţia Iaşi-Gară începând cu data de 11.03.2006, conform Deciziei nr. 614.426/11.03.2006 a S.C. „ATLASSIB” S.R.L.
Decizia a fost comunicată prin fax Agenţiei Iaşi la data de 14.03.2006.
Ulterior, prin Decizia nr. 615.059/15.03.2006 emisă de S.C. „ATLASSIB” S.R.L., H.C. a fost delegat începând cu data de 17.03.2006 la Agenţia Sibiu Turnişor.
Decizia a fost comunicată intimatului la data de 20.03.2006 (f. 9 dosar fond).
Însă, prin cererea adresată prin fax societăţii la data de 16.03.2006, H.C.a solicitat aprobarea demisiei începând cu data de 01.04.2006, cu respectarea termenului de preaviz de 15 zile calendaristice prevăzut de art. 79 alin. 4 Codul muncii.
În atare condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2005-2006 nr. 2001/2005 (aplicabil conform art. 3 alin. 1 lit. „a” pentru toţi salariaţii încadraţi la unităţile din ţară, indiferent de forma de capital social – privat sau de stat), angajatorul nu mai putea dispune delegarea în perioada de preaviz.
Curtea a considerat că greşit susţine recurenta că în cauză au operat dispoziţiile art. 73 alin. 3 din Codul muncii, motivând suspendarea contractului individual de muncă fie datorită absenţelor nemotivate, fie ca urmare a concediului pentru incapacitate de muncă conform art. 50 lit. b) Codul muncii.
Ori, în speţă, nu s-a făcut dovada condiţiilor stabilite pentru suspendarea contractului individual de muncă în situaţia absenţelor nemotivate, conform art. 51 alin. 2 Codul muncii, iar dispoziţiile art. 50 lit. „b” Codul muncii nu sunt aplicabile, salariatul nebeneficiind de concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
Adeverinţele medicale depuse nu echivalează cu certificatul medical de concediu pentru incapacitate temporară de muncă, ci doar justificând absenţele de la serviciu.
Ca urmare, preavizul acordat de salariat unităţii nu a fost suspendat şi s-a împlinit la data de 31.03.2006 (fiind vorba de 15 zile calendaristice, şi nu lucrătoare).
Raportat acestor considerente, la data de 01.04.2006 deja operase demisia contestatorului H.C., astfel încât cercetarea disciplinară efectuată ulterior acestei date şi decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr. 618.606/06.04.2006 sunt lovite de nulitate.
