R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.387
Sedinta publica de la data de 06 Mai 2015
Asupra apelului civil de fata:
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Macin sub nr. xxxx/253/2014 din 05.03.2014 reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Oras Isaccea prin Primar si Consiliul Localal OrasuluiIsaccea, au solicitat obligarea pârâtei SC. IFLB SRL la desfiintarea ruinelor imobilului fosta fabrica”Filatura de bumbac” , situata în ….., proprietatea pârâtei conform contractului de vânzare-cumparareautentificat sub mr. 277/21.03.2022 de catre B.N.P. JPR.
În subsidiar, a solicitat încuviintarea de a desfiintaruinele imobilului pe cheltuiala pârâtei.
Cererea a fost motivata aratându-se ca dupa momentul dobândirii, proprietarul a dezactivat fabrica, vânzând la fier vechi toate utilajele. Cladirea a fost abandonata de proprietar degradându-se în ani, deoarece proprietarul imobiluluinu a înteles sa asigure paza acestuia si sa-l consolideze.
Au mai aratat reclamantii ca, în prezent imobilul se afla în stare avansata de degradare, structura de rezistenta fiindafectata existând pericolul iminent de prabusire punând în pericolsiguranta cetatenilor.
Fosta fabrica este situata pe drumul european DE 87, amplasata într-o zona centrala, în proximavecinatate a scolilor din oras, respectiv Liceul ConstantinBratescu si Scoala Generala cu claseleI-VIII, în vecinatate de zona comerciala reprezentândpericol public, în ruinele acesteia consumându-se infractiuni grave: agresiuni, furturi, violuri.
În decursul a pesteun deceniu pârâta a fost notificata, sanctionata contraventional, invitata la sediul primariei, invitata la mediere, pentru a se gasi o cale amiabila, o solutie la situatia ruinelor, s-au facut propuneri catre pârâta sa-si împrejmuiasca cu gard proprietatea, sa monteze placute de avertizare, sa anvelopeze, ba mai mult, s-a propus demolarea de catre o firma de specialitatefara costuri pentru proprietari a zidurilor ramase, rezultatul fiind totala nepasare, pârâta preferând sa plateascacontraventiile.
Reclamantii au mai precizat ca prin adresa nr.788/2013 pârâtei i s-a pus în vedere sa respecte legile în vigoare, aratându-i-seca imobilul reprezinta pericol public, iar prin adresa nr.4128/2013 au fost din nou reiteratesolicitarile reclamantilor, astfel pârâta încalcândprin nerespectarea cu rea-credinta, dar si cu tratarea cu dezinteres a obligatiilor ce revin proprietarilor de imobile aflate în stare avansata de degradare si ruina, dispozitiiledin Legeanr.21/2002 si Legea nr.153/2011, cât si Hotarârile Consiliului Local.
Când semnalele de la populatie, de la conducerea scolilor din oras, de imaginea dezolanta creata prin situarea în zona A a imobilului, au aratat fara dubii ca prejudiciulde imagine al orasului trebuie neîntârziatremediat, pârâta a fost invitata la mediereunde i s-au invocat în primul rânddispozitiile Legii nr.153/2011, care la art.1 alin.1, arata ca “detinatorii de orice fel ai cladirilor care, la nivelul de degradare a sistemuluide închidere perimetrala pun în pericolsanatatea, viata, integritatea fizica si siguranta populatiei si/sau afecteazacalitatea mediului înconjurator… sunt obligati ca, din proprie initiativa, sa ia masuri de realizare a lucrurilor de interventie pentru reabilitareastructural-arhitecturala a anvelopei cladirilor”.
S-a mai aratat ca în prezent chiar si propunereade împrejmuire a ruinelor, cu montarea placutelor de avertizare, cu anvelopare nu mai poate fi oportuna, deoarece pericolul iminent al prabusirii zidurilor ar continua si dupa împrejmuire.
Dupa comunicarea adreselor mentionate, pârâtaa continuat sa ignore toate demersurilereclamantilor, sens în cares-a apelat la invitatia de mediere, de fiecare data prezentându-se o alta persoana, fara nici un document care sa ateste calitatea de proprietar al imobilului sau de reprezentant al societatii pârâte.
Astfel, potrivit art.8 din OUG.21/2002 reclamantiiau obligatia fata de cetatenii din comunitate pe care le administreaza si coordoneaza, sa apliceprevederile edictate de legiuitor, iar aceeasi ordonanta în art.5 stabileste ca ” autoritatile si institutiile publice, precum si agentii economici au obligatia sa efectueze lucrarile de întretinere si curatenie aflate în proprietateasau în folosinta lor.
În acord cu dispozitiile art.12 din OUG.nr.21/2002 Consiliul Local al orasului Isaccea a adoptatHCL nr. 24/27.03.2009 prin care a fost aprobat Regulamentul de ordine publica a orasului Isaccea. De asemenea, în baza aceluiasi temei juridica fost adoptata si anexala HCL nr.24/2009, care la art.12 lit.”e” obliga proprietarii constructiilor abandonate “sa înlature restul cladirilor avariate sau distruse, stabilindsanctiunile pentrunerespectarea acestor dispozitii la cap. VI art.14 lit. “i”.
Temeiul de drept al actiunii a fost indicat de reclamanti ca fiind dispozitiile OUG nr. 21/2002, Legea nr. 153/2011, HCL nr.24/2009 si Hotarârea nr.13 privindmodificarea HCL nr. 24/2009.
Pârâta SC. IFLB SRL a depus întâmpinare în care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii siexceptia lipsei calitatiiprocesuale active a reclamantilor. Exceptiile au fost motivate aratându-se ca nu a fost respectata procedura prevazuta de Legea nr. 153/2011 ce reglementeaza masurile de crestere a calitatii arhitectural ambientale a cladirilor, motiv pentru care initierea unei actiuni pe drept comun este inadmisibila. Cu privire la cea de a doua exceptie, s-a aratat ca, potrivit art.32 cod pr.civila, o conditie esentiala de exercitare a actiunii civile este calitatea procesuala, calitate procesuala ce rezulta conform art. 36 din actul normativ enuntat din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios.
În consecinta, pentru a avea calitate procesuala activa în cauza,atât Primarul cât si Consiliul Local trebuie sa justifice un drept care sa-i legitimeze în formularea unei astfel de actiuni.
În conformitate cu prevederileLegii nr. 50/1991, privindautorizarea exercitarii lucrarilor de constructie, respectiv ale art. 28 alin.2, desfiintarea constructiilorse poate face doar în situatia constructiilorrealizatefara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 582 alin.1 lit.”b” cod civil, desfiintarea unei constructii poate fisolicitata de proprietarul terenului pe care se afla situataconstructia în conditiile în care aceasta a fost edificata fara drept.Dupa cum se poate observa nu ne aflam în niciuna din aceste situatii, singurele cazuri în care o astfel de actiune ar fi întemeiata si posibila.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata si nefondata. S-a aratat ca, în fundamentareacererii de demolare, reclamantii au învederat instantei faptul ca imobilul ce face obiectul contractului a fost parasit de catre pârâta precum si faptul ca acest imobil se afla într-o stare avansata de deteriorare fiindu-i afectata structura de rezistenta.
Sustinerile reclamantilor sunt contrazisede faptul ca pe o perioada de 11 ani spatiuldespre care se face vorbire a fost si este utilizat si în prezent de catre o societate comerciala ce îsi desfasoara activitatea în aceasta incinta, fapt ce atesta ca imobilul se afla în stare de functionare.
Mai mult decât atât, anterior sesizarii instantei, pentru a verifica justetea pretentiilor acestora, reclamantii nu au expertizatimobilul pentru afi identificate de catre un specialist sustinerile lor, respectiv viciile structurii de rezistenta, aspect ce nu poate fi relevat de catreplansele fotografice.
Au fost invocate si prevederile art. 44 din Constitutia României potrivit carora”proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferentde titular”. Astfel, pornind de la acest principiu fundamental de drept, constituitprin reglementarile din legea fundamentala garantarea dreptului de proprietate trebuie sa fie reala si efectiva.
Or, a aratat pârâta, prin formularea acestei actiuni reclamantii vin sa o împiedicela utilizarea reala si efectiva a dreptului sau de proprietate asupra imobilului ce faceobiectul prezentei cauze, fara însa a indica în mod expres textul de lege ce ar justifica o astfel de îngradire.
În sedinta publica din 1 iulie 2014 prima instanta a pus în discutie exceptiile invocate pe care le-a unit cu fondul cauzei, în temeiul art. 248 alin.4 cod pr.civila.
Judecatoria Macin prin sentinta civila nr. 845 din 23 decembrie2014 a admis exceptia inadmisibilitatii si, pe cale de consecinta, a respins ca inadmisibila actiunea civilaavând ca obiectobligatia de a face.
Relativ la exceptia inadmisibilitatii prima instanta a retinut ca, pe calea unei actiuni de drept comun având ca obiect”obligatie de a face” reclamantii din cauza au solicitat instantei obligarea pârâtei S.C. IFLB SRLla desfiintarearuinelor imobilului situat în …., proprietateaacesteia din urma, motivat de faptul ca imobilul este într-o stare avansata de degradare si reprezinta un pericol iminent de prabusire, punând în pericol siguranta cetatenilor.
Inadmisibilitatea unei astfel de actiuni rezulta din faptul ca o astfel de situatieeste reglementata de o procedura speciala prevazuta de Legea nr. 153/2001 privind masuri de crestere a calitatii arhitectural-ambientale a cladirilor.
Potrivit art. 1 din legea mentionata detinatorii de orice fel ai cladirilor care, prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrala, pun în pericol sanatatea, viata, integritatea fizica si siguranta populatiei si/sau afecteaza calitatea mediului înconjurator, a cadrului urban construit si a spatiilor publice urbane, în temeiul si cu respectarea legislatiei în vigoare privind calitatea în constructii si a prezentei legi, sunt obligati ca, din proprie initiativa, sa ia masuri de realizare a lucrarilor de interventie pentru reabilitarea structural-arhitecturala a anvelopei cladirilor.
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a elabora, organiza, monitoriza si controla realizarea programelor multianuale privind cresterea calitatii arhitectural-ambientale a cladirilor prin reabilitarea structural-arhitecturala a anvelopei acestora, în concordanta cu planurile de urbanism si regulamentele locale aferente, aprobate în conditiile legii.
În situatia în care detinatorii cladirilor prevazute la alin. (1) nu iau din proprie initiativa masurile de realizare a lucrarilor de interventie pentru reabilitarea structural-arhitecturala a anvelopei cladirilor, autoritatile administratiei publice locale notifica acestora obligatiile care le revin în conditiile prezentei legi.”
Etapele necesare elaborarii si implementarii programului multianual sunt reglementate în art. 8 din lege, constând în:
a) identificarea si inventarierea cladirilor prevazute la art. 1 alin. (1), precum si a detinatorilor acestora;
b) stabilirea zonelor de actiune prioritara si elaborarea regulamentelor de interventie, în baza strategiei de dezvoltare si a planurilor de urbanism aprobate, precum si stabilirea termenelor specifice pentru îndeplinirea masurilor de crestere a calitatii arhitectural-ambientale a cladirilor, pentru fiecare categorie de zone de pe teritoriul localitatii; pentru zonele cu cladiri clasate/în curs de clasare ca monumente istorice, pentru zonele de protectie a monumentelor istorice ori pentru zonele construite protejate aprobate în conditiile legii, regulamentele de interventie se avizeaza de catre Ministerul Culturii sau serviciile sale deconcentrate, dupa caz;
c) notificarea de catre primar a detinatorilor cladirilor inventariate;
d) decizia detinatorului persoana juridica/asociatie de proprietari luata prin hotarâre emisa în conditiile legii ori, dupa caz, acordul scris al detinatorului persoana fizica privind realizarea masurilor notificate si asigurarea sumelor necesare proiectarii si executarii lucrarilor de interventie;
e) proiectarea lucrarilor de interventie;
e^1) avizarea lucrarilor de interventie în cazul cladirilor clasate/în curs de clasare ca monumente istorice si/sau aflate în zonele de protectie a monumentelor istorice ori în zone construite protejate;
f) executarea lucrarilor de interventie;
g) receptia la terminarea lucrarilor de interventie;
h) receptia finala, dupa expirarea perioadei de garantie de buna executie de 5 ani de la data receptiei la terminarea lucrarilor.
În consecinta, prima instanta a retinut ca, în cauza nici una din etapele anterior descrise nu au fost respectate de catre reclamanti (o simpla notificare formulata la data de 29.01.2013 si înregistrata cu nr. 788 neechivalând cu respectarea etapelor mentionate de legea nr. 153/2011), acestiasolicitând instantei în mod direct, demolare a imobilului.
Raportat la dispozitiile art. 453 cod procedura civila, prima instanta a obligat reclamantii la plata cheltuielilor de judecata catre pârâta constând în onorariu avocatului ales, conform facturii depusa la dosar.
Împotriva acestei sentinte civile, în termen legal, au formulat apel reclamantii Unitatea Administrativ Teritoriala Oras Isaccea, prin Primar si Consiliul Localal OrasuluiIsaccea, criticând-o sub aspectul nelegalitatii si al netemeiniciei.
Au aratat apelantii ca, actiunea, asa cum a fost formulata si înregistrata la instanta de judecata, avea ca obiect obligatia de a face, întemeiata pe dispozitiile art. 1528 cod civil, chiar daca nu a fost indicat expres acest text de lege.
Celelalte dispozitii legale invocate in cauza erau menite sa lamureasca instanta cu privire la calitatea procesuala a unitatii administrativ teritoriale si dreptul acesteia de a veghea la ordinea si sanatatea publica.
“Spre deosebire de obiectul actiunii, care nu poate fi schimbat, temeiul ei juridic nu leaga instanta care este îndreptatita si chiar obligata, în exercitarea rolului activ si pentru a ajuta efectiv partile în ocrotirea intereselor legitime, sa dea actiunii calificarea juridica exacta, alta decât cea data de reclamant prin cererea de chemare în judecata.
Calificarea actiunii se va face nu dupa natura termenilor folositi de reclamant, ci dupa motivele de fapt ale cererii si dupa scopul urmarit prin promovarea actiunii” (ICCJ- Decizia nr. 64/2011 din 12.01.2011).
Prin actiunea introductiva, s-a solicitat ca instanta sa oblige pârâta S.C. IFLB S.R.L., în calitate de proprietara, sa desfiinteze ruinele fostei fabrici de bumbac situate în ……
Actiunea, astfel cum a fost formulata, reprezenta o obligatie de a face.
Procedura prevazuta de art. 8 din Legea nr. 153/2011 nu trebuia urmata, întrucât nu era aplicabila în cauza.
Actiunea viza nu obligarea pârâtei la anveloparea peretilor exteriori, pentru a fi incident art. 8 din Legea nr. 153/2011, ci viza obligarea pârâtei la demolarea ruinelor ramase din fosta fabrica de bumbac, întrucât reprezinta un pericol public pentru sanatatea, integritatea fizica si chiar viata populatiei, deoarece aceste ruine sunt nepazite, neîngradite, si sunt amplasate într-o zona centrala, unde sunt si câteva scoli.
În motivarea cererii s-a aratat ca pârâta este proprietara acelei fabrici, care a fost abandonata fara paza, si care în prezent este demolata de persoane necunoscute, care au sustras materiale de constructii si fier vechi, prezentând un real pericol pentru populatia din zona, unde sunt mai multe scoli.
În acest sens au fost invocate mai multe texte de lege, respectiv art. 1 din Legea nr. 153/2011 care prevede obligativitatea detinatorilor de cladiri care pun în pericol sanatatea, viata, integritatea fizica si siguranta populatiei sau afecteaza calitatea mediului, sa ia masuri de realizare a lucrarilor de interventie pentru reabilitarea structural-arhitecturala a anvelopei cladirilor.
Aceasta masura tehnica nu mai este posibila, fapt rezultat chiar din expertiza administrata în caza, întrucât gradul de degradare/distrugere a cladirilor fostei fabrici este atât de mare, încât nu poate fi vorba de anveloparea peretilor exteriori, întrucât acestia nu mai exista, sau cei care mai sunt, au structura de rezistenta afectata grav.
În cauza sunt aplicabile si dispozitiile art. 25 din Legea nr. 10/1995privind
calitatea în constructii.
Având în vedere ca intimata, în calitatea sa de proprietara a terenului si a cladirilor aflate pe acesta, care au constituit odata fabrica de bumbac, nu si-a respectat obligatiile legale de întretinere a cladirilor, de împrejmuire a terenului, pentru a nu avea acces la ceste cladiri persoane neautorizate, autoritatile publice au notificat proprietarul sa rezolve cum crede de cuviinta problema ruinelor, însa acesta nu s-a conformat în niciun fel.
În exercitarea autoritatii publice locale, UAT Orasa Isaccea, are responsabilitatea mentinerii sanatatii si integritatii populatiei din zona, asa încât vazând lipsa conformarii de buna voie a proprietarului, a solicitat instantei sa-l oblige sa demoleze ruinele cladirilor, întrucât prezinta un real pericol pentru sanatatea, viata, integritatea fizica si siguranta populatiei, afectând si calitatea mediului prin depozitarea unor deseuri diverse.
Au mai aratat apelantii ca, instanta nu era tinuta doar de temeiul juridic indicat de reclamante, ea trebuia sa analizeze cauza sub toate aspectele, pornind de la obiectul actiunii cu care a fost învestita.
Admitând exceptia inadmisibilitatii, instanta a pronuntat o hotarâre nelegala, întrucât din cuprinsul Legii nr. 153/2011 nu rezulta o astfel de inadmisibilitate.
Instanta a gresit când a apreciat ca în cauza ar fi aplicabil art. 8 din Legea nr. 153/2011, întrucât pornind de la obiectul actiunii, acesta nu avea legatura cu speta dedusa judecatii, asa încât hotarârea este nelegala.
Referitor la cheltuielile de judecata apelantii au aratat ca, intimata-pârâta nu a facut dovada platii efective a acestora, întrucât a fost depusa doar o factura fara a fi însotita si de chitanta care atesta plata onorariului de avocat.
Raportat la valoarea si complexitatea cauzei, onorariul avocatului este vadit disproportionat, motiv pentru care s-a solicitat reducerea acestuia, în temeiul art. 451 alin. 2 cod proc civ.
În concluzie, apelantii au solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat si în rejudecare sa seadmita actiunea si sa fie obligata intimata S.C. IFLB S.R.L., la igienizarea terenului pe care îl detine în proprietate, prin demolarea ruinelor cladirilor fostei fabrici de bumbac situata în ……, iar în cazul în care aceasta refuza, sa fie autorizata UAT Oras Isaccea sa demoleze aceste ruine pe cheltuiala intimatei.
Intimata S.C. IFLB S.R.L. în termen procedural a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Astfel, a aratat intimata ca, în ceea ce priveste obiectul cererii de chemare în judecata, în mod corect prima instanta a retinut si încadratobiectul cererii de chemare în judecata ca fiind – obligatie de a face, în acest sens consideratiile apelantilor sunt nefondate si neîntemeiate.
Cât priveste temeiul cererii de chemareîn judecata, apelantiiprin cererea de chemare în judecata au indicat ca si lege aplicabila în cauza, pentru solicitarea de desfiintare a ruinelor imobilului, Legea nr. 153/2011 privind masuri de crestere a calitatii arhitectural ambientala a cladirilor.
Potrivit prevederilor Legii nr. 153/2011 institutiile abilitate, în speta Primaria, sunttinute sa respecte o procedura riguroasa în cazul sesizat de catre apelanti, prin cererea de chemare în judecata.
În conformitate cu legislatia aplicabila în cauza, era necesara parcurgerea urmatorilor pasi: identificare si inventariere a cladirii,precum si a detinatorilor (nu exista la dosarul cauzei nicio dovada în acest sens); stabilirea zonelor de actiune prioritara si elaborarea regulamentelor de interventie; notificarea de catre Primar a detinatorilor cladirilor inventariate; Proiectarea lucrarilor de interventie; Executarea si receptia lucrarilor de interventie.
La dosarul cauzei nu au fost depuse în probatiune documente care sa ateste inventarierea cladirilor, stabilirea zonelor de actiune prioritara si elaborarea regulamentelor de interventie, documentele ce vizeaza proiectarea lucrarilor de interventie, respectiv nota tehnica de constatare, documentatie tehnica pentru autorizarea executarii lucrarilor de interventie, cu obtinerea avizelor si autorizatiilor de construire, proiectul tehnic si detaliile de executie.
Proprietarul imobilului, nu a fost notificat privind facilitatile prevazute de Legea nr.153/2011, astfel cum aceasta obligatie rezulta din art.8 alin. 2 lit b.
Asa cum corect a retinut instanta de fond, procedura prealabila nu a fost respectata de catre apelanti, acestia solicitând instantei în mod direct aprobarea privind demolarea imobilului în cauza.
În niciunul dintre actele normative invocate de catre apelanti nu este reglementat dreptul pretins, respectiv posibilitatea solicitarii de catre acestia a demolarii cladirii, proprietatea unui tert.
Cererea de chemare în judecata este inadmisibila, reprezentând o încalcare flagranta a legii si a dreptului de proprietate garantat prin Constitutie.
Se sustine de catre apelanti ca, în exercitarea autoritatii publice locale, UAT are responsabilitatea mentinerii sanatatii si integritatii populatiei din zona, si solicita instantei sa-l oblige pe proprietar la demolarea ruinelor cladirii, fara a se indica temeiul de drept în baza caruia este formulatacererea.
Odata cu formularea apelului se contesta hotarârea instantei de fondsi se precizeaza ca Legea nr. 153/2011 nu are legatura cu speta dedusa judecatii, desi la momentul introducerii cererii de chemare în judecata aceasta lege reprezentanta temeiul legal.
In ceea ce priveste motivul de apel referitor la cheltuielile de judecata,intimata a aratat ca a facut dovada platii efective a acestora, întrucât a fost depusa factura si extrasul bancar al societatii de avocatura din care rezulta ca onorariul de avocat a fost platit. Raportat la durata, probele administrate în cauza si complexitatea acesteia, onorariul de avocat este proportional si corect aplicat.
Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate se constata ca acesta este fondat pentru cele ce urmeaza:
Potrivit contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.277 din 21 martie 2002 intimata S.C. IFLB S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ……, compus din teren în suprafata de 20047,60 mpsi constructiile existente pe acesta. Treptat imobilul s-a deteriorat foarte grav, apelantii facând demersuri pentru rezolvarea situatiei ivite.
Potrivit raportului de expertiza tehnica imobiliara întocmit în prima instanta de expert MFR, imobilul în litigiu-fosta fabrica filatura de bumbac este amplasat în zona A în intravilanul ……, fiind intabulat în Cartea Funciara-Isaccea sub nr.235/N din 19 martie 2002 având urmatoarele vecinatati: …..
Conform aceluiasi raport, cladirea se desfasoara pe o suprafata construita de 11 129, 60 mp, imobilul nefiind împrejmuitsi nici protejat în vreun fel, neexistând nici un fel de paza; la fata locului au fost gasite ruinele fostei cladiri ce a însemnat cândva fosta filatura de bumbac, imobil ce era compus din hala propriu-zisa a filaturii si un corp în care se aflau birourile; din investigatiile de la fata locului, a rezultat faptul ca, structura de rezistenta a cladirii hala de productie-a fost initial realizata din elemente de beton armat prefabricat integral, iar birourile erau realizate din cadre de beton armat si zidarie; din putinele resturi ale acoperisului rezulta ca învelitoarea a fost realizata din chesoane debetonarmat precomprimat; în prezent pe amplasament se regasesc: o parte din cladirea ce reprezinta zona de birouri, dar fara tâmplarii exterioare si interioare. fara niciun fel de instalatii, într-o stare avansata de degradare, loc în care s-au adunat în timp gunoaie si materialeprovenite din daramaturi ce fac imposibil accesul în siguranta la etajul cladirii; stâlpi din beton armat, care sunt în mare parte crapati,fisurati si cu armaturile de rezistenta acoperite si ruginite; o parte din grinzile acoperisului care sunt complet rupte de stâlpi si cazute pe amplasament si o alta parte din grinzile acoperisului care sunt desprinse de stâlpi, sunt crapate, fisurate si pe care a crescut deja o vegetatie, chiar si mici copaci si care prezinta un real pericol de prabusire; cladirea nu mai are acoperis, acesta a fost dezafectat în totalitate.
În cuprinsul aceluiasi raport de expertiza tehnica s-a mai aratat ca starea tehnica a imobilului este dezastruoasa, ruinele cladirii prezinta un pericol iminent de prabusire, punând în pericol siguranta cetatenilor, având în vedere si faptul ca aceasta cladire nu este împrejmuita si nici protejata în niciun fel; mai mult ruinele acestei cladiri nu se afla undeva în afara orasului unde accesul ar fi mai dificil, ruinele cladirii se afla în zona A a orasului-zona centrala si comerciala-si în proxima vecinatate a scolilor din oras si a parcului de joaca pentru copii.
Potrivit aceluiasi raport aceste ruine ale fostei cladiri nu mai pot fi consolidate; elementele de rezistenta ramase pe amplasament nu mai au capacitatea si rezistenta de a mai prelua niciun fel de eforturi, deoarece pe de o parte au fost degradatede cei care au urmarit scoaterea otelului beton existent în ele, iar pe de alta parte au stat neprotejate în aer liber, expuse intemperiilor, suferind efectele fenomenelor de înghet-dezghet, iar ca urmare nici betonul si nici armatura din ele nu mai au rezistenta necesara.
S-a concluzionat ca, având în vedere cele expuse mai sus se impune în primul rând împrejmuirea imobilului si asigurarea unei paze, urmata de demolarea acestor ruine si curatarea terenului deoarece pe lânga riscul iminent al prabusirii lor, exista si un real focar de infectii din cauza mizeriei adunate în timp între aceste ruine.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta de apel o va respinge ca nefondata în conditiile în care în speta nu sunt incidente dispozitiile art. 8 din Legea nr. 153/2011. Se cuvine a fi observatca actiunea nu avea ca obiect obligarea intimatei la anveloparea peretilor exteriori, ci obligarea acesteia la demolarea ruinelor ramase de pe urma fostei fabrici de bumbac.
Cât priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor instanta de apel o va respinge ca nefondata inclusiv din perspectiva dispozitiilor art.36 alin. 1 din Legea nr.215/2001, potrivit carora consiliul local are initiativa si hotaraste, în conditiile legii, în toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege în competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale, dar si din cea a dispozitiilor art. 21 alin. 1 din acelasi act normativ conform carora unitatile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.
Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat în care acestea sunt parte, precum si din raporturilor cu alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii.
Revenind la fondul cauzei, cum din probatoriul administrat a rezultat în esenta ca starea tehnica a imobilului este dezastruoasa, ruinele prezentând un pericol iminent de prabusire punând în pericol siguranta cetatenilor si, deosebit de important, ruinele cladirii neputând fi consolidate, urmeaza ca tribunalul sa admita actiunea si sa oblige pârâta sa desfiinteze ruinele cladirilor fostei fabrici de bumbac situata în …. sau, în caz de refuz al acesteia, sa autorizeaza reclamanta U.A.T.-Isaccea, sa desfiinteze aceste ruine, pe cheltuiala pârâtei.
De asemenea, în temeiul dispozitiilor art. 453 alin.1 Cod proc. civ. va obliga pârâta sa plateasca reclamantilor suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
1
