Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. X, la data de X, reclamanta G.G. a chemat în judecată pârâtul I.S. pentru a fi obligat la demolarea construcţiei de pe gardul său iar în caz de refuz să fie autorizată să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că este proprietara unui imobil situat în X, compus din casă de locuit cu nr. cadastral 50633, nr. topografic lot 39 vest, înscris în CF 50633, efectiv locuind la Timişoara şi astfel vine la Orşova de două ori pe lună şi în concedii, pentru a-şi vizita mama şi a executa lucrări la imobil.
A mai arătat că în anul 2011 mama sa a avut grave probleme de sănătate şi a fost internată o lungă perioadă de timp în spital, fiind nevoită să o îngrijească, iar în acea perioadă datorită lipsei lor, pârâtul a ridicat pe zidul gardului lor o construcţie în mod abuziv, fără a respecta normele legale în vigoare, şi datorită căreia nu poate face coş de fum, construcţia fiind din lemn, iar iarna neputând încălzi imobilul.
Precizează că, gardul a fost construit încă de când tatăl său trăia, iar moştenitorii au efectuat periodic lucrări de întreţinere pentru a nu se deteriora.
Mai arată că atunci când a venit de la Timişoara şi a constatat că pe zidul gardului său vecinul a ridicat o construcţie, a încercat să discute amiabil cu acesta , însă a primit doar ameninţări şi jigniri, fiind nevoită să se adreseze organelor de poliţie, pârâtul fiind sancţionat.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 612 Cod civil şi Legea 50/1991.
În dovedire a depus proces verbal de informare gratuită privind avantajele medierii, adresa nr. 12200/24.10.2013 a P.O, adresa nr. 301745/08.11.2013 a P.O., autorizaţie de construire nr.1/21.01.2014, CI reclamantă, adresa nr. 301698/02.09.2013 a P.O., contract de donaţie imobil autentificat sub nr.1757/21.07.2005, certificat de moştenitor nr. 918/1991, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1706/14.07.2005, aviz amplasament SC CEZ Distribuţie SA, chitanţă, proiect, certificat de urbanism nr.36/12.06.2013, încheiere nr. 7726, extras CF 50663, plan de amplasament şi delimitare, memoriu tehnic, referat, 7 schiţe.
Legal citat pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A arătat că cele 2 proprietăţi sunt delimitate de un gard de beton şi bolţari, pe care l-a edificat pe speze proprii în cursul anului 1989 şi despre care în mod mincinos , susţine reclamanta că l-ar fi construit ea.
Precizează că din conţinut acţiunii reclamanta eludează adevărul, cunoscând faptul că construcţia, pe care o pretinde a fi dărâmată, situată în spatele curţii sale şi adiacentă gardului despărţitor . ridicată la nivelul anilor 2010 şi 2011 este supusă reglementărilor din Codul civil anterior şi care nu prevăd servitutea de distanţă de 60 cm , distanţa minimă faţă de hotar, stipulată de prevederile art.612 din Noul Cod civil.
De asemenea arată că în cazul construcţiei sale se aplică dispoziţiile art.610 din Codul civil anterior, aceasta fiind legea sub imperiul căreia a construit şi dobândit autorizaţia de construcţie nr.32/08.09.2010.
Precizează că aceiaşi situaţie se regăseşte şi în cazul aşa-zisei servitute de vedere, de 1,90 m, pe care clamează că o nesocotesc, efectiv, fabulându-se în cerere despre faţade cu ferestre sau balcon ale clădirii sale,cu vedere către proprietatea reclamantei.
Arată că nu există nici fereastră sau deschidere în zidul comun, ori alte ferestre şi balcoane cu vedere către proprietatea ei.
În apărare a depus extras CF nr.50507, plan de amplasament şi delimitare, autorizaţie de construire nr.32/08.09.2010, certificat de urbanism nr.8/28.01.2010, proiect, referat, memoriu tehnic, 9 schiţe, comunicare privind începerea execuţiei lucrărilor, certificat de atestare fiscală.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin serviciul registratură la 28.03.2014.
La termenul din 29.05.2014 reclamanta a depus precizare prin care arată că solicită obligarea pârâtului la demolarea construcţiei situată pe gard, iar în caz de refuz să fie autorizată să execute ea lucrările pe cheltuiala sa, arătând că paratul nu a respectat dispoziţiile legale la edificarea construcţiei sale, întemeindu-şi precizarea pe dispoziţiile art. 612 din Noul cod civil şi Legea nr. 50/1991. A depus 4 fotografii.
Prin serviciul registratură la 10.06.2014 pârâtul a depus completare la întâmpinarea depusă solicitând a se lua act că acţiunea introductivă nu a fost modificată.
La termenul de judecată din 12.06.2014 instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile Codului civil de la 1864, iar sub aspectul probatoriului a încuviinţat pentru reclamantă proba testimonială, proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât proba cu înscrisuri, proba testimonială şi interogatoriul reclamantei.
La termenul din 19.06.2014, s-a luat interogatoriu reclamantei (fila 97), au fost audiaţi martorii F.C. (fila 98),G.P. (fila 99) şi D.I. (fila 100).
La acelaşi termen de judecată au fost încuviinţate probele cu expertiza topo şi expertiza în construcţii.
Prin serviciul registratură, la 08.09.2014 şi 09.09.2014 a fost depus raportul de expertiză în construcţii (filele 121-122 şi 125-133).
La termenul din 11.09.2014 a fost audiat martorul A.I.E. (fila 136), iar reclamanta a depus note de şedinţe.
Prin serviciul registratură la 06.10.2014 pârâtul a formulat şi depus obiecţiuni la raportul de expertiză în construcţii şi cerere de probatoriu la care a ataşat adresa nr.6201/08.09.2014 a P.O., cerere formulată de pârât către primar, ordinul nr.206/F, referat nr.4931/30.04.2009, ridicare topografică, harta cu lotizările.
La termenul din 09.10.2014 reclamanta a depus de asemenea obiecţiuni la expertiza în construcţii, iar instanţa a dispus refacerea raportului de expertiză în construcţii.
Prin serviciul registratură la 30.10.2014 a fost depus raportul de expertiză topo (filele 157- 162).
La 07.11.2014 a fost depus prin serviciul registratură şi raportul de expertiză în construcţii (filele 167- 174).
La termenul din 13.11.2014 reclamanta a formulat şi depus obiecţiuni la raportul de expertiză topo, obiecţiuni care au fost respinse de instanţă
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 918/1992 al defunctului P.G. masa succesorală rămasă de pe urma acestuia a fost compusă dintr- un imobil situat în mun. O. înscris în fila Cf 167 vol III, fără nr. top, zona vest şi teren aferent loc de casă în suprafaţă de 315 mp, iar moştenitorii acestuia au fost P.M.-soţie supravieţuitoare cu o cotă de ¼ şi fiicele A.M., Z.N., G.G. cu o cotă de ¼ fiecare.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1706/14.07.2005, vânzătoarea Z.N. a înstrăinat cumpărătoarei S.M. (fostă P.) dreptul său de proprietate de ¼ pe care îl deţinea asupra imobilului din mun. O.
La data de 21.07.2005 numita S.M. (fostă P.) în calitate de donatoare a donat reclamantei G.G., nuda proprietate asupra cotei indivize de 2/4, rezervându-şi dreptul de uzufruct viager, din imobilul situat în mun. O., compus din casă de locuit şi teren aferent, loc de casă., în suprafaţă totală de 315 mp, imobil întabulat în Cf fila nr. 167 vol. III a loc. O., lot. Nr. 39, fără nr. top, zona vest, încheindu-se în acest sens contractul de donaţie autentificat de BEJ D.O. sub nr. 1757.
La 12.06.2013 Primăria mun. Orşova a emis pe numele reclamantei certificatul de urbanism nr. 36 în scopul construirii unei anexe gospodăreşti, ca urmare a cererii formulate de reclamantă pentru imobilul situat în mun. O. identificat prin CF nr. 50663 din 2012 plan de amplasament şi delimitare a imobilului.
Potrivit autorizaţiei de construire nr. 1/21.01.2014 emisă de P.O., reclamanta a fost autorizată să execute lucrările de construire pentru anexe gospodăreşti pe imobilul teren întabulat în CF nr. 50663.
Pârâtul I.S. împreună cu soţia acestuia I.M. sunt proprietarii imobilului casă şi teren în suprafaţă de 315 mp intravilan situat în mun. O.,întabulat în CF nr. 50507.
La 28.01.2010 P.O. a emis certificatul de urbanism nr. 8 în scopul construirii anexă locuinţă P+M , ca urmare a cererii formulate de pârâtul I.S. şi soţia acestuia I.M. pentru imobilul situat în mun. O., identificat prin CF nr. 50507 plan de amplasament şi delimitare a imobilului.
Potrivit autorizaţiei de construire nr. 32/08.09.2010 emisă de P.O. pârâtul I.S. a fost autorizată să execute lucrările de construire pentru extindere locuinţă şi mansardare pe imobilul teren şi construcţii situat în mun. O. 3, întabulat în CF nr. 50507, plan de amplasament şi delimitare a imobilului.
La 18.10.2010 numita I.M. a comunicat P.O. faptul că la 19.10.2010 vor începe lucrările construcţiilor autorizate pentru imobilul din str. X.
Potrivit art. 590 Cod civil „În oraşe şi la ţară, orice zid care serveşte de despărţire între clădiri sau intre curte şi grădină, şi între ogradele de la ţară, se socoteşte comun, dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul”.
Potrivit declaraţiilor martorilor F.C. zidul ar fi fost edificat în anul 1989 de pârât, iar în anul 2010 acesta a edificat pe zid o anexă. În continuarea zidului edificat de pârât pe o lungime de 30 m, reclamanta a edificat în continuarea un zid pe o lungime de 10 m. Aceasta a edificat, o anexă de bolţari ce este la limita cu anexa edificată de pârât, construcţie ce a fost edificată ulterior ridicării construcţiei paratului. Construcţia reclamantei nu prevede un coş de fum, iar construcţia paratului este din bolţari,iar mansarda din lemn.
Martorul D.I.-persoana autorizată care a efectuat cele două proiecte ale construcţiilor edificate de ambele părţi a declarat că a constata în urmă cu 5 sau 6 ani, când s-a deplasat la faţa locului că între proprietăţile părţilor există edificat un zid având lungimea de 30 m, cu privire la care pârâtul i-a declarat că el l-a construit cu acordul reclamantei.
Ulterior, după câţiva ani reclamanta i-a solicitat martorului să-i întocmească un proiect pentru o anexă pe care o avea deja construită însă nu poseda autorizaţie de construcţie.
Anexa era edificată lângă zidul comun în vecinătatea construcţiei pârâtului. Reclamanta nu a dorit ca proiectantul să includă în proiect un coş de fum la anexă spunând că încălzirea acesteia se face cu curent electric.
Observând construcţia pârâtului martorul-inginer în specialitatea construcţii civile a apreciat că aceasta a fost edificată cu respectarea proiectului şi a certificatului de urbanism.
Conform depoziţiei martorului G.P. soţul reclamantei ar fi edificat în trecut un gard de beton pe o lungime de 30 m între cele două proprietăţi, pe care martorul nu l-a văzut însă cunoaşte faptul că acesta exista la momentul cumpărării imobilului de către pârât. În urmă cu 4 ani mama reclamantei i-a solicita să îi construiască un zid în continuarea celui existent pe o lungime de 10 m, construcţie pentru care a fost cerută aprobarea pârâtului care a fost de acord. Martorul cunoaşte faptul că pârâtul a edificat pe o porţiune din zid o casă, iar reclamanta a edificat o construcţie în vecinătatea celei aparţinând pârâtului, însă martorul nu a putut preciza cine a ridicat primul imobilul. Construcţia reclamantei nu are coş de fum şi după părerea martorului nici nu poate să îi construiască întrucât mansarda paratului este din lemn.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expertul tehnic P.O. – specializarea topografie,cadastru şi geodezie a relevat faptul că reclamanta deţine suprafaţa de teren de 317 mp curţi construcţii, suprafaţă ce nu include zidul dintre proprietăţi. Suprafaţa din acte este de 315 mp, iar diferenţa de 2 mp provine din lotul de la sud faţă de care lăţimea terenului este mai mare. Suprafaţa determinată în documentaţia cadastrală este de 314 mp ce se suprapune virtual cu terenul pârâtului.
Pârâtul deţine suprafaţa de 322 mp curţi construcţii în care este inclusă si suprafaţa ocupată de zidul despărţitor. Suprafaţa din acte este de 315 mp ce coincide cu suprafaţa din documentaţia cadastrală, iar plusul de suprafaţă provine de la lotul 41 prin creşterea lăţimii terenului.
Zidul ce delimitează proprietăţile este definit pe schiţa din anexa nr. 1 punctele 1-2—-7-8. Între punctele 1—2 pe lungimea determinată de 9,5 m zidul nu mai este vizibil din cauza construcţiilor nou edificate cu calcanul pe hotar (C2 şi C4). Între punctele 2-6 există un zid vechi de beton peste care reclamanta l-a supraînălţat cu BCA. Între punctele 6-7 pe vechiul soclu din beton reclamanta a reconstruit zidul din BCA. De la punctul 7 la 8 hotarul trece prin stâlpul din beton pe care sunt prinse balamalele porţilor de acces pe imobilele fiecărei părţi. În urma măsurătorilor, din lăţimea de 30 cm a stâlpului porţilor, 9 cm ce se includ în lăţimea de 9 m a lotului reclamantei şi 21 cm sunt cuprinşi în lăţime de 9m a lotului pârâtului, În zidul despărţitor din beton crud, pârâtul a plantat stâlpi metalici pe care a construit suportul pentru halânga de viţă de vie, indiciu ce a format convingerea expertului că zidul se află pe proprietatea reclamantului.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa nu poate stabili cu certitudine căreia dintre părţi îi aparţine zidul despărţitor şi pe terenul căreia este amplasat, cu atât mai mult cu cât ambele părţi deţin suprafeţe de teren mai mari decât cele prevăzute în titlurile de proprietate, motiv pentru care în raport şi de dispoziţiile art. 590 Cod civil apreciază că zidul este comun.
Examinând raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic D.E.-specialitatea construcţii instanţa reţine că, construcţia ridicată în 2010 de pârât pe zidul ce delimitează proprietăţile poate avea în timp efecte negative asupra construcţiei învecinate aparţinând reclamantei.
Dat fiind faptul că, construcţia pârâtului are calcanul de lemn în continuarea peretelui executat pe zidul despărţitor, execuţia unui coş de fum la imobilul reclamantei este greu realizabil, iar înălţimea acestuia trebuie să aibă peste 3 m astfel încât evacuarea fumului să depăşească nivelul construcţiei.
Expertul constată că proiectele ambelor construcţii au fost executate de aceeaşi persoană, iar pârâtul nu a ţinut cont la edificarea construcţiei de distanţa legală minimă de 60 cm faţă de limita de hotar stabilită de art. 612 Cod civil.
Chiar dacă reclamanta invocă faptul că pârâtul a edificat construcţia sa fără a respecta distanţa minimă legală de 60 cm faţă de linia de hotar prevăzută de art. 612 din Noul Cod civil, faţă de faptul că la termenul din 12.06.2014 instanţa a stabilit că în cauza pendinte sunt aplicabile dispoziţiile Codului Civil de la 1864, nu poate imputa acest aspect pârâtului întrucât vechiul cod civil nu prevede obligativitatea respectării distanţei de 60 cm faţă de linia de hotar de către proprietarul fondului la edificarea construcţiei.
Deşi reclamanta susţine că a edificat construcţia – anexă, înainte de construcţia pârâtului, acesta nu a făcut dovada acestei stări de fapt. Observând autorizaţiile de construcţie ale părţilor şi înscrisurile aferente, respectiv proiecte, certificate de urbanism, instanţa constată că acestea au fost dobândite de pârât în anul 2010, care a început execuţia lucrărilor la 19.10.2010, iar de reclamantă în 2014. Deşi există posibilitatea ca imobilul reclamantei să fi fost construit înaintea obţinerii autorizaţiei de construcţie, reclamanta nu a dovedit faptul că a ridicat construcţia înaintea pârâtului, considerente pentru care instanţa stabileşte că pârâtul este cel care a construit primul.
Chiar dacă dispoziţiile art. 599 Cod civil prevăd că unul din vecini nu poate să găurească, să alăture sau să sprijine pe zidul comun vreo lucrare, fără consimţământul celuilalt, ţinând cont de faptul că pârâtul şi-a edificat construcţia în anul 2010, iar reclamanta ulterior, reclamând la primărie aceste aspecte abia în anul 2013, instanţa apreciază că la momentul efectuării lucrărilor de construcţie de către pârât, acesta avea consimţământul reclamantei.
Faptul că reclamanta a solicitat proiectantului să nu prevadă în proiectul întocmit un coş de fum, pe motiv că foloseşte ca sursă de încălzire energia electrică, iar ulterior este nemulţumită de acest fapt, nu poate imputa această situaţie pârâtului ca şi-a edificat imobilul înaintea sa. Chiar şi în situaţia actuală, observând şi concluziile expertului în construcţii D.E., instanţa constată că reclamanta îşi poate edifica un coş de fum a cărei înălţime să fie de peste 3 m, astfel încât evacuarea fumului să depăşească nivelul construcţiei pârâtului, iar faţă de această situaţie apare excesivă solicitarea acesteia privind demolare construcţiei edificate de pârât.
Afirmaţiile expertului vizând faptul că, construcţia edificată de pârât ar putea produce în viitor prejudicii reclamantei în timp nu au relevanţă în cauza pendinte, atâta timp cât prejudiciile nu sunt actuale şi nu privesc obiectul cauzei, iar reclamanta a înţeles să construiască o anexă lipită de construcţia pârâtului, anexă care are un perete comun cu acesta aşa cum se poate observa din fotografiile depuse la dosarul cauzei.
Faţă de faptul că reclamanta a pierdut procesul, potrivit art. 453 Cod pr. civilă instanţa o va obliga, în favoarea pârâtului, la plata sumei de 2.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Văzând şi prevederile art. 404 Cod procedură civilă,
