Potrivit disp. art. 58 al. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999, iar conform art. 103 din Legea nr. 188/1999, dispoziţiile acestei legi se completează cu legislaţia muncii.
Decizia nr. 681/18.05.2016 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată sub nr. 653/91/2015 la Tribunalul V., reclamantul N.D. a chemat în judecată pe pârâtul O.S.O.T. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr. /2015 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, reintegrarea în funcţie cu plata drepturilor salariale şi obligarea la daune de 10.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că decizia este nelegală având în vedere că a fost emisă în baza dispoziţiilor din Codul Muncii, deşi raportul său de muncă este guvernat de OUG nr. 59/2000 şi de Legea nr. 188/1999.
În condiţiile în care este ocol silvic privat, acesta era obligat în baza art.58 din OUG nr. 59/2000 să emită un Regulament intern care să cuprindă abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile, regulament care produce efecte de la aducerea la cunoştinţă.
Cum pârâtul nu a adoptat un astfel de regulament, sancţiunea aplicată este discreţionară, iar decizia este nulă de drept.
Şi în ceea ce priveşte abaterile disciplinare care i s-au reţinut, acestea nu există.
Prin sentinţa civilă nr. …/2015 pronunţată de Tribunalul V. în dosarul nr. …/91/2015, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâtul O.S.O.T., judeţul V. şi s-a dispus anularea Deciziei nr. …/2015, reintegrarea reclamantului în funcţie şi plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raportului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
Pârâtul a fost obligat la 30.000 lei daune morale către reclamant.
S-a reţinut că procedura de aplicare a sancţiunilor disciplinare este prevăzută de art. 48 – 54 din OUG nr. 59/2000 şu nu de Codul muncii, cum a susţinut pârâtul.
De asemenea, conform art. 53 lit. c din OUG nr. 59/2000, şefii de ocol nu pot sancţiona decât personalul silvic cu pregătire medie şi de bază, şi numai pentru sancţiunile de la art. 48 alin. 2, lit. a – c, sancţiunea desfacerii contractului de muncă fiind aplicată de autorităţile ierarhic superioare.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs O.S.O.T., criticând-o ca fiind nelegală, conform art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
În esenţă, recurenta a precizat că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că sunt aplicabile doar prevederile OUG nr. 59/2000, întrucât Statutul personalului silvic se completează cu Legea nr. 188/1999, iar art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevede că dispoziţiile Statutului funcţionarilor publici se completează cu prevederile legislaţiei muncii.
Din coroborarea art. 49 – 53 din Capitolul VI – Măsuri disciplinare. Sancţiuni, din OUG nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic, rezultă că procedura disciplinară se aplică autorităţilor şi structurilor publice de stat, respectiv: autorităţi publice centrale (Ministerului care coordonează activitatea pădurilor), Regiei Naţionale a Pădurilor şi Direcţiilor Silvice (incluzând Ocoalele silvice de stat).
Conform art. 10 din Legea nr. 46/2008, administrarea fondului forestier naţional se asigură prin ocoale silvice autorizate, care sunt de două tipuri: ocoale silvice de stat – din structura Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva şi ocoale silvice de regim (private) – aşa cum este cazul O.S.O.T., care nu este subordonat Regiei Naţionale a Pădurilor sau Direcţiilor Silvice din cadrul Romsilva.
HG nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, prevede la art. 2 că “Romsilva are în structura sa unităţi fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2” (direcţiile silvice), iar ocoalele silvice de stat fac parte din structura organizatorică a direcţiilor silvice (conform art. 6 din ROF-ul Romsilva).
Art. 49 alin. 2 din OUG nr. 59/2000, arată că în situaţia desfacerii disciplinare a contractului de muncă, faptele vor fi analizate de către un Consiliu de Disciplină. Art. 50 indică structurile în care se vor constitui aceste Consilii, respectiv: în cadrul autorităţii publice centrale, Regiei Naţionale a Pădurilor şi direcţiilor silvice, neexistând nicio singură referire la modalitatea de constituire şi funcţionare a comisiilor de disciplină din cadrul structurilor silvice private.
Mai mult decât atât, conform art. 53 din OUG 59, şefii de ocoale nu pot aplica sancţiunile mai severe personalului cu pregătire superioară din subordinea sa, întrucât acestea se aplică de către directorii Direcţiilor Silvice. Recurenta a precizat că O.S.O.T. nu este coordonat de către nicio Direcţie Silvică, întrucât este un ocol silvic privat, ori Direcţiile Silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor coordonează doar activitatea ocoalelor silvice de stat.
Astfel, dacă ar fi aplicabile doar prevederile OUG nr. 59/2000, recurentul consideră că ar exista situaţia absurdă ca şeful unui ocol silvic privat să nu poată aplica nicio sancţiune severă personalului cu pregătire superioară din subordinea sa, întrucât, conform art. 53 din OUG nr. 59/2000, aceste sancţiuni se aplică de către directorii Direcţiilor Silvice, iar O.S.O.T. nu este subordonat nici unei Direcţii Silvice.
Având în vedere că în Legea nr. 188/1999 există prevederi referitoare numai la organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice şi nu prevede modalitatea de sancţionare a personalului silvic cu pregătire superioară, angajat în cadrul ocoalelor silvice private, pentru stabilirea sancţiunii aplicate intimatului-reclamant au fost urmate dispoziţiile Codului muncii, act normativ cu care Legea nr. 188/1999 se completează.
Cu privire la daunele morale, instanţa de fond a reţinut declaraţiile a doi martori care nu sunt angajaţi ai ocolului şi nu cu niciun contact cu activitatea zilnică a O.S.O.T., nefiind un temei pentru acordarea acestor daune, nefiind analizat fondul cauzei, acţiunea reclamantului fiind admisă pe motive procedurale şi nu pe fond.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul N.D., a solicitat respingerea recursului, întrucât Decizia nr. …/2015 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă, a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 59/2000 şi ale Legii nr. 188/1999.
În esenţă, intimatul a precizat că îşi desfăşoară activitatea ca inginer silvic, cu contract de muncă în cadrul O.S.O.T., aşa cum este definit la art. 2 lit. c din OUG nr. 59/2000 şi înfiinţat conform art. 10 alin. 2, lit. b din Legea nr. 46/2008 şi art. 10 alin. 3 din acelaşi act normativ.
Pentru adoptarea Deciziei nr. …/2015 trebuiau aplicate procedurile şi termenele prevăzute în OUG nr. 59/2000 şi Legea nr. 188/1999.
Dispoziţiile art. 18 şi art. 19 alin. 1 din Statut şi art. 14 şi art. 15 alin. 1 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a O.S.O.T., prevăd că organele de conducere ale O.S.O.T. sunt: Consiliul Director şi Şeful de Ocol. Consiliul Director al Ocolului Silvic este numit prin decizie a Consiliului de Administraţie al O.S.O.T. şi este compus din trei membrii, dintre care unul este Şeful de Ocol, în calitate de Preşedinte al Consiliului Director.
La art. 24 alin. 9 din Statut şi art. 20 alin. 9 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a O.S.O.T., se prevede că atribuţiile principale ale Şefului de Ocol constau în aceea că propune Consiliului Director încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, desfacerea contractelor de muncă, respectiv aplicarea sancţiunilor disciplinare şi materiale, personalului din cadrul Ocolului.
În cadrul O.S.O.T. există un organ ierarhic superior şefului de Ocol, care poate îndeplini prevederile art. 49 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 59/2000, privind modul de aplicare a sancţiunilor în cazul abaterilor disciplinare săvârşite de personalul silvic.
Decizia de concediere nr. …/2015 emisă de O.S.O.T. trebuia supusă analizării şi aprobării Consiliului Director al Ocolului.
De asemenea, trebuiau constituite comisiile de disciplină, conform OUG nr. 59/2000.
Cu privire la daunele morale, instanţa de fond a apreciat corect că a fost supus unui stres zilnic, i-a fost interzis accesul în birou şi a fost obstrucţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta O.S.O.T. a precizat că dispoziţiile art. 53 din OUG nr. 59/2000 prevăd că aplicarea sancţiunilor pentru personalul silvic cu pregătire superioară din cadrul Ocoalelor Silvice se face de directorul Direcţiei Silvice, iar în speţă recurenta este un ocol privat, care nu este subordonat Direcţiei Silvice.
Conform art. 79 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 se arată modul de constituire şi organizare a comisiilor disciplinare, conform HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, prevăzute la art. 3 din HG nr. 1009/2000.
Intimatul nu face parte din categoriile enumerate în cuprinsul HG nr. 1009/2000, fiind angajat cu contract individual de muncă şi nu deţine o funcţie publică, aşa cum este definită de Legea nr. 188/1999, fiind astfel aplicabile dispoziţiile Codului muncii.
De asemenea, Consiliul Director al O.S.O.T. a decis delegarea prerogativelor disciplinare către Şeful de Ocol.
Recurenta a mai precizat că acordarea despăgubirilor unui angajat care şi-a agresat superiorul în timpul serviciului şi la locul de muncă, în privinţa martorilor, fiind nevoie de mai multe persoane pentru a-l calma, nu poate duce decât la încurajarea unor astfel de acte.
O.S.O.T. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatului, solicitând respingerea recursului.
Astfel, conform art. 18, 19 din Statutul O.S.O.T., art. 14 şi 15 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a O.S.O.T, prevăd că organele de conducere ale O.S.O.T. sunt Consiliul Director şi Şeful de Ocol, iar decizia de concediere nu a fost propusă spre aprobare Consiliului Director al O.S.O.T.
Prin decizia civila nr. …/2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admis recursul declarat de recurentul pârât O.S.O.T. şi, casându-se hotărârea primei instanţe, a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul V. pentru continuarea judecăţii.
A reţinut instanţa de recurs că principala critică a hotărârii instanţei de fond se referă la faptul că, în cauză, nu sunt aplicabile doar disp. O.U.G. nr. 59/2000 întrucât Statutul personalului silvic se completează cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999, iar la art. 117, aceasta prevede faptul că dispoziţiile Statutului funcţionarilor publici se completează cu prevederile legislaţiei muncii.
În acest sens, s-a arătat în decizie că, potrivit disp. art. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 a Codului silvic, administrarea şi serviciile silvice se asigură de ocoalele silvice de stat, din structurile R. şi din structura Regiei Autonome „A.P.P.S.” şi ocoalele silvice de regim, care sunt înfiinţate, în condiţiile legii de unităţile administrativ teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier, ori de asociaţii constituite de acestea.
În speţă, recurenta O.S.O.T. este o persoană juridică de interes local, înfiinţată de către O. de M. T., aşa cum rezultă din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea O.S.O.T.
Intimatul N.D. este angajat în baza contractului de muncă, având funcţia de inginer silvic în cadrul recurentei O.S.O.T.
Conform art. 1 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, intimatul face parte din personalul silvic care îşi desfăşoară activitatea, conform art. 2 lit. e din OUG nr. 59/2000, într-o structură constituită de către persoane fizice care au în proprietate fond forestier.
În art. 48 din OUG nr. 59/2000 sunt enumerate sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate personalului silvic.
În art. 50 din OUG nr. 59/2000 se prevede în mod expres că „în cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, al Regiei Naţionale a Pădurilor şi al Direcţiilor silvice se constituie şi funcţionează câte un consiliu de disciplină”.
În normele juridice reglementate de art. 50, 51 şi 52 din OUG nr. 59/2000 se arată modul de organizare, funcţionare şi aplicare a sancţiunilor disciplinare de către consiliile de disciplină.
De asemenea, şi în art. 2 din Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor se prevede în mod expres că se constituie comisii de disciplină la nivelul autorităţilor publice centrale care răspuns de silvicultură şi al direcţiilor silvice, care cercetează abaterile disciplinare săvârşite de personalul silvic care are funcţii publice.
Conform art. 3 din HG nr. 1009/2000 privind corelarea gradelor profesionale prevăzute în Statutul personalului silvic cu categoriile, clasele şi gradele aferente funcţiilor publice, prevăzute în Statutul funcţionarilor publici,
„Au calitatea de funcţionar public categoriile de personal silvic care au fost numite, în condiţiile legii, în funcţii publice de conducere şi de execuţie, în următoarele structuri:
a) direcţia şi compartimentele de specialitate în domeniul gospodăririi pădurilor, din aparatul propriu al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului;
b) inspectoratele silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic în Fondul forestier naţional, precum şi cele din cadrul oficiilor cinegetice teritoriale”.
În cauză, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale întrucât, potrivit disp. art. 58 al. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999, iar art. 117 precizează că dispoziţiile acestei legi se completează cu legislaţia muncii.
Având în vedere faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în judecata fondului, potrivit disp. art. 498 al. 2 din C.pr.civ., a fost admis recursul pârâtului şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul V.
