Prin contestaţia formulată la data de 25.04.2012, contestatoarea P.I a chemat în judecată pe intimata STFC CRAIOVA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr.200/530/22.03.2012 emisă de intimată ca fiind nelegală.
În motivare , a arătat că prin decizia contestată a fost concediată ca urmare a reorganizării unităţii angajatoare. Criteriul ce a stat la baza selecţiei personalului este cel prevăzut de dispoziţiile art.4 alin.1 lit.a din CCM ,respectiv competenţa profesională, rezultată în urma evaluării criteriilor de performanţă.A învederat că deşi la evaluarea profesională au existat colegi cu rezultate inferioare, aceştia sunt în continuare salariaţi ai intimatei, în timp ce contestatoarea a fost concediată. A apreciat astfel că intimata nu a procedat la o concediere legală, întrucât, în realitate, nu a fost respectat criteriul competenţei profesionale.
A depus la dosarul cauzei copia deciziei nr.200/530/22.03.2012, evaluarea profesională a contestatoarei.
La termenul din 14.06.2012, contestatoarea a precizat că solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
La termenul din 14.06.2012, intimate prin reprezentant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, arătând că la nivelul unităţii au operat concedieri colective, determinate de dificultăţi economice, a fost urmată întocmai procedura prevăzută de lege în cazul concedierilor colective, a fost aplicat şi respectat criteriul competenţei profesionale la selecţia personalului. astfel că măsura concedierii contestatoarei este justificată, iar decizia de concediere legală .
În susţinere, a depus la dosarul cauzei toate actele întocmite de unitate în vederea concedierii colective.
La termenul din 13.09.2012, intimata a depus la dosarul cauzei state de funcţii, rezultatele evaluării personalului de la staţia Caracal şi haltele aferente staţiei Caracal, tabel cu situaţia sancţiunilor disciplinare la nivelul staţiei Caracal.
La termenul din 06.12.2012, intimata a depus la dosarul cauzei organigrama anterioară şi ulterioară concedierii, state de funcţii aferente.
La termenul din 31.01.2013, intimata a depus la dosarul cauzei procesul-verbal nr.202/2/17/2012, situaţia nominală a personalului de la staţia Caracal la data de 22.03.2012 şi 15.01.2013, graficul de lucru pentru staţia Caracal pe perioada martie-decembrie 2012.
Prin sentinţa nr. 1279/11.02.2013, instanţa a admis aţiunea, a anulat decizia de concediere nr.200/530 din 22.03.2012 emisă de intimată, a fost obligat pe intimată la despăgubiri egale cu salariile cuvenite ,majorate,indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care contestatoarea ar fi beneficiat pe perioada 22.03.2012 până la reintegrarea efectivă şi la 600 lei cheltuieli de judecată către contestatoare pentru următoarele considerente :
Prin decizia nr.200/530/22.03.2012, intimata SNTFC “CFR Călători” SA a dispus concedierea contestatoarei Păun Leana, în temeiul dispoziţiilor art.65 din Codul muncii, măsura fiind justificată de dificultăţile economice cu care se confruntă unitatea.
La aplicarea măsurii concedierii ce urma să afecteze un număr mare de salariaţi, intimata a avut în vedere, potrivit Contractului colectiv de muncă, criteriul competenţei profesionale rezultate în urma evaluării criteriilor de performanţă.
Acest lucru rezultă atât din cuprinsul decizie de concediere contestate(pct.4), dar şi din cuprinsul notificării înaintate de intimată organizaţiilor sindicale şi AJOFM Bucureşti şi ITM Bucureşti(pct.4 al Cap.2.8).
Pentru a ajunge la momentul stabilirii ordinii de priorităţi la concediere, intimata a procedat la evaluarea competenţelor profesionale ale salariaţilor din staţia Caracal pe perioada august –decembrie 2011, rezultatele fiind concentrate într-un tabel întocmit de şeful staţiei Caracal. Urmare a realizării clasamentului în funcţie de performanţele profesionale, contestatoarea s-a clasat pe poziţia 24 din 26 de poziţii. Ulterior ,a fost întocmită lista salariaţilor de la Staţia Caracal propuşi spre disponibilizare, ce însumează un număr de 5 salariaţi, printre care şi contestatoarea.
Ordinea de prioritate în funcţie de rezultatele evaluării situează alţi 2 salariaţi pe poziţii mai vulnerabile (Barbu Ilie -poz.25 şi Gîsca Costina- poz.26 ) decât contestatoarea care a ocupat poziţia 24.
Cu toate acestea, contestatoarea a fost concediată, pe când salariata Gîsca Costina se regăseşte pe statul de funcţii al staţiei Caracal valabil la data de 15.01.2013, depus la dosarul cauzei, deşi această salariată dobândise cel mai slab rezultat în urma evaluării.
Pentru a justifica modul cum a fost aplicat criteriul competenţei profesionale, care pare să nu fi avut relevanţa pretinsă, intimata a depus la dosarul cauzei procesul-verbal nr.202/2/17/16.01.2012 întocmit cu ocazia întâlnirii dintre conducerea STFC Călători Sa şi şefii de subunităţi ai STFC Craiova ,în care a fost analizată situaţia personală şi socială a salariaţilor aflaţi pe listele de disponibilizare întocmite în urma evaluării competenţelor profesionale. În urma acestei analize, s-a concluzionat că o parte din salariaţii aflaţi pe listele de concediere, în urma evaluării , reprezintă “cazuri sociale deosebite”, dată fiind situaţia materială şi familială a acestora. Aşa se justifică şi situaţia salariatei Gîscă Costina, care deşi obţinuse un rezultat inferior la evaluare, nu a fost vizată de concedierea colectivă, care ,în schimb a afectat-o pe contestatoare, care obţinuse un rezultat al evaluării mai bun decât salariata Gîscă Costina.
Din coroborarea aspectelor reţinute pe marginea analizei actelor din dosar, se concluzionează că deşi intimata a pretins atât în notificarea de concediere întocmită în respectarea dispoziţiilor art.69 şi următoarele din Codul muncii cât şi în cuprinsul decizie de concediere a contestatoarei că ,la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, relevanţă are competenţa profesională, în realitate, a dat relevanţă , în primul rând , unui criteriu social, ce nu se regăseşte în niciunul din criteriile prevăzute de pct.4 al deciziei de concediere şi nici în proiectul de concediere.
Demersul intimatei de a aplica la concediere un criteriu neopozabil salariaţilor, atâta vreme cât nu se regăseşte printre cele prevăzute de CCM şi de niciun alt act întocmit cu ocazia concedierii colective , afectează legalitatea măsurii concedierii.
Contestatoarei i-a fost opus propriul rezultat al evaluării competenţei profesionale, ce ar avea suport legal, dar şi situaţia personală a altei colege, care ar fi trebuit să fie prima afectată de concediere, dar care a fost protejată pe baza unui criteriu fără relevanţă şi aplicabilitate recunoscută dar care a avut eficienţa imediată.
Intimata a pretins că a aplicat criteriul performanţelor profesionale ale salariaţilor dar, în realitate a aplicat un criteriu despre care salariaţii afectaţi de măsură nu au avut cunoştinţă şi care nu a fost precizat în decizia de concediere, dar pe care l-a invocat în faţa instanţei , în justificarea măsurii concedierii contestatoarei.
Astfel, se reţine că intimata s-a pus în situaţia prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art.79 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Decizia nr. 200/530/22.03.2012 emisă de intimată în aplicarea măsurii concedierii contestatoarei este, astfel, nelegală şi urmează a fi anulată. Intimata va fi obligată la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite, majorate,indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care contestatoarea ar fi beneficiat pe perioada 22.03.2012, până la reintegrarea efectivă.
În temeiul dispoziţiilor art.274 din Codul de procedură civilă, va fi obligată intimata către contestatoare la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată ,onorariu de avocat.
