Prin cererea înregistrata sub nr. 5747/110/2012 la Tribunalul Bacau, constata A.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.N.R. SA, anularea deciziei nr.457 din 20.08.2012 prin care s-a dispus concedierea contestatoarei, plata drepturilor cuvenite în valoare reactualizată începand cu data încetarii contractului 21.08.2012 si pana la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti si cheltuieli de judecata.
Prin precizările depuse la fila 110 dosar, contestatoarea a solicitat si reintegrarea in munca si a solicitat ca despăgubirile băneşti in echivalent cu drepturile salariale de care a fost privata sa fie aferente perioadei 21.08.2012 si pana la pronunţarea sentinţei.
In motivarea contestaţiei s-a arătat ca indisponibilizarea s-a realizat ilegal si neprocedural si acesta pentru ca nu e vorba de o concediere individuala, prin înseşi motivele invocate in decizie rezultând o reorganizare de proporţii si o concediere masiva de personal. A susţinut contestatoarea ca exista o dispoziţie logica intre natura concedierii si motivele economice invocate „criza financiara mondiala” si „blocajul financiar” fiind aspecte care nu s-ar putea ameliora printr-o concediere individuala. Dincolo de acest aspect dificultăţile economico-financiare ale societăţii intimatei sunt rezultatul unui management defectuos si care nu trebuie pus in sarcina salariaţilor. Pierderile societăţii erau preexistente si acest fapt era cunoscut angajatorului ceea ce înseamnă ca susţinerile legate de imprevizibilitatea evoluţiei economice sunt nereale.
Nu exista o cauza reala si serioasa a desfiinţării postului care sa susţină legalitatea măsurii.
In susţinerea acţiunii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriu.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a susţinut ca motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate si ca rezultatele economico financiare ale societarii începând din 2008 si pana in 2011 inclusiv, fac dovada ca societatea se confrunta cu probleme financiare grave, neavând profit in niciunul din cei 4 ani. In acest context s-a emis HG 456/20101 privind aprobarea programului de modernizare, reorganizare si reducere a cheltuielilor S.N. R. SA potrivit căreia s-a demarat o amplă procedura de concediere colectiva in 2011. Ulterior, având in vedere Nota de Fundamentare din care rezulta situaţia economica pe anul 2012 s-au impus cheltuieli salariale mai mici la nivelul societăţii intimate si s-a procedat la desfiinţarea unui nr. De 28 de posturi, intre care si contestatoarea. Postul ocupat de aceasta – referent de specialitate in Departamentul Resurse Umane a fost desfiinţat conform Deciziei Consiliului de Administraţie nr.10/2012.
Desfiinţarea a fost reala, serioasa si efectiva întrucât sustenabilitatea financiara este una precara.
Sub aspect formal, decizia respecta toate elementele obligatorii prevăzute de art.76 Codul muncii, concedierea a fost una individuala fiind vorba de desfiinţarea unui nr. De 28 de posturi prin raportare la un număr de 1492 salariaţi existenţi in cadrul societăţii.
Aşa cum rezulta din înscrisurile ataşate desfiinţarea postului este efectiva.
In combaterea acţiunii, s-au depus înscrisuri si s-a solicitat si de intimata administrarea probei cu interogatoriu.
Analizând susţinerile părţilor in raport de probele administrate, tribunalul retine ca prezenta contestaţie este nefondata pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.457 din 20.08.2012 (fila 12) s-a dispus in condiţiile art.55 lit.c si art.65/67 Codul muncii, concedierea contestatoarei, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.
S-a motivat in luarea acestei decizii ca desfiinţarea postului de referent de specialitate este impusa de situaţia tehnico-economica a societăţii, decizia nr.10 a Consiliului de Administraţie luând măsura reducerii cheltuielilor in contextul înregistrării de pierderi financiare începând cu 2008. Acest fapt a impus reorganizare activităţii angajatorului, desfiinţarea postului fiind efectiva, reala si serioasa.
Susţinerile contestatoarei in sensul ca nu este vorba de o concediere individuala ci de o reorganizare ampla aşa cum intimata arata in decizie si care ascund o concediere colectiva, sunt nefondate întrucât potrivit deciziei nr.10/17.07.2012 (fila 55) s-a luat măsura desfiinţării unui nr. de 28 de posturi, postul contestatoarei regăsindu-se printre ele.
Prin raportare la un nr. total de 1492 de salariaţi având in vedere si dispoziţiile art.68 Codul muncii, tribunalul retine ca nu sunt îndeplinite condiţiile unei concedieri colective.
S-a contestat caracterul real si serios al concedierii susţinându-se practic prin concedierea contestatoarei nu se poate ajunge la o redresare a situaţiei economice a societarii angajatoare si oricum pierderile angajatorului nu sunt culpa contestatoarei.
Tribunalul retine ca adoptarea unor masuri prin care se stabileşte organigrama societăţii ajungându-se la desfiinţarea unor posturi, ca de altfel orice alte masuri de reorganizare a activităţii, reprezintă atributul exclusiv al angajatorului.
Astfel, instanţa nu e chemata sa analizeze oportunitatea si eficacitatea anumitor masuri organizatorice, ea putând doar verifica daca respectiva concediere este efectua si daca a avut la baza o cauza reala si serioasa.
Cat priveşte caracterul efectiv al concedierii, tribunalul retine ca s-a făcut dovada acestui fapt întrucât la fila 95 dosar, se găseşte statul de funcţii la 30.06.2012, in care se regăseşte postul contestatoarei si la fila 96 s-a depus statul de funcţii din 31.08.2012, din care lipseşte postul contestatoarei. Aşadar desfiinţarea postului a fost efectiva si nu exista probe din care sa rezulte ca acest post a fost reînfiinţat.
Împrejurarea ca in respectivul departament mai exista un post de specialist resurse umane este nerelevant deoarece contestatoarea a fost angajata conform CIM (f.97) si conform fisei postului pe funcţia de referent de specialitate si acest post s-a decis a fi desfiinţat. De ce a fost desfiinţat postul de referent de specialitate si nu postul de specialist resurse umane, nu intra in sfera de analiza a instanţei ci este atributul exclusiv al angajatorului.
In ceea ce priveşte cauza reala si serioasa a concedierii, tribunalul retine ca înscrisurile depuse la dosar conturile de profit si pierderi, bugetul de venituri si cheltuieli, fac dovada ca măsura concedierii a avut o cauza reala si serioasa.
A susţinut contestatoarea ca prin concedierea sa nu se rezolva problema economico-financiara a societăţii.
Privitor la acest aspect, aşa cum s-a arătat mai sus, tribunalul retine pe de o parte ca prin decizia 10/2012 s-a luat măsura concedierii unui nr de 28 de persoane si nu doar măsura concedierii sale si pe de alta parte tine de sfera decizionala a angajatorului posturile pe care înţelege sa le desfiinţeze .
In consecinţa va respinge contestaţia ca nefondata.
