Constată că sub dosar nr. …… s-a înregistrat la această instanţă contestaţia formulată de contestatoarea C. I. E. în contradictoriu cu intimata S.C. P. S.R.L. prin care s-a solicitat, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr. 1524/17.11.2014 de desfacere a contractului individual de muncă, reintegrarea contestatoarei pe postul ocupat anterior şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatoarea arată că a fost angajata intimatei pe postul de director financiar şi prin adresa din 20.10.2014 a fost anunţată că prin Decizia nr. 1352/17.10.2014 administratorul societăţii a hotărât reorganizarea societăţii ca urmare a situaţiei economico – financiare din perioada ianuarie – august 2014 şi prin decizia nr. 1524/17.11.2014 i-a încetat raportul de muncă. Arată că reorganizarea nu este reală şi că în calitate de director financiar ar fi avut cunoştinţe despre eventualele dificultăţi financiare însă societatea a obţinut în 2014 o cifră de afaceri şi un profit mai mare decât în anul 2013, cifre ce se regăsesc în bilanţ astfel încât motivul invocat la desfacerea contractului de muncă, respectiv situaţia financiară grea, nu subzistă nefiind îndeplinită cerinţa ca desfiinţarea postului să aibă o cauză reală şi serioasă.
Susţine că desfiinţarea postului nu a fost efectivă întrucât în locul ei a fost angajată pe postul de „Chief Financial Officer” P. A. M. care îndeplineşte aceleaşi atribuţii iar pentru a consilia această angajată societatea a încheiat mai multe contracte de consultanţă financiară cu Societăţile „C.” S.R.L. şi „F.” S.R.L. ceea ce denotă faptul că, prin desfiinţarea postului nu s-a ameliorat situaţia financiară. Consideră că Decizia de desfacere a contractului de muncă este nulă, întrucât s-a menţionat greşit termenul de contestaţie (45 zile în loc de 30) iar decizia a fost emisă fără să existe împuternicire de la asociaţi către administrator în acest sens.
În drept sunt invocate disp. art. 62, 65, 78, 79, 80, 268 şi 269 din C. muncii.
Contestaţia este scutită de plata taxei de timbru conform prev. art. 270 C. muncii.
Intimata, prin întâmpinare, solicită respingerea contestaţiei. În motivare se arată în esenţă că prin Decizia 1352/17.10.2014 Directorul General al societăţii a dispus un proces de restructurare ce a presupus reorganizarea activităţii pe principii de eficienţă care s-a finalizat cu desfiinţarea unui număr total de 66 posturi dintre care 29 de posturi ocupate şi 37 vacante, printre locurile de muncă desfiinţate figurând şi postul contestatoarei. Arată că încetarea contractului de muncă a contestatoarei este legală şi temeinică, fiind efectivă şi având la bază o cauză reală şi serioasă, astfel cum prevăd disp. art. 65 din C. Muncii. Astfel locul de muncă al contestatoarei a fost desfiinţat din motive fără legătură cu persoana acesteia, desfiinţarea postului ocupat a fost efectivă astfel cum rezultă din organigramele societăţii şi a intervenit datorită reorganizării societăţii survenite ca urmare a dificultăţilor financiare. Se mai arată în continuare că nu este adevărată susţinerea contestatoarei cum că postul de director financiar nu a fost desfiinţat şi că în locul acesteia a fost angajată o altă persoană, întrucât numita P. A. M. era angajată în cadrul societăţii din luna februarie 2014 pe postul de director de dezvoltare iar din data de 01.09.2014 i s-a modificat funcţia şi a devenit Chief financial officer înainte de reorganizarea societăţii care a survenit în luna octombrie 2014 şi din compararea fişelor de post rezultă fără dubiu că nu este vorba de unul şi acelaşi post. Cu privire la încheierea de contracte de consultanţă financiară, aceste contracte au fost încheiate cu mult anterior dispunerii reorganizări, că acestea au fost încheiate pe perioade determinată şi au avut ca obiect realizarea unor analize economico financiare şi servicii de consultanţă privind iniţierea, aprobarea şi finalizarea unor linii de finanţare precum şi servicii de consultanţă pentru atingerea obiectivelor de implementare a strategiilor pe termen mediu şi lung, fără nicio legătură cu susţinerile privind suplinirea sau sprijinirea angajatei Pârvu în activitatea desfăşurată în postul de chief financial officer.
Referitor nulitatea absolută a deciziei sub aspectul indicării greşite a termenului de 45 zile în loc de 30, în care decizia poate fi contestată, se arată că acest termen este cel stabilit de Legea 62/2011 care este actul normativ special în materie şi se aplică cu prioritate faţă de C. muncii.
Privitor la motivul de nulitate pentru faptul că decizia ar fi fost emisă de o persoană fără calitate, susţine că acesta nu poate fi primit, întrucât decizia a fost emisă de Administratorul – Director General în virtutea competenţelor acordate acestuia de către asociaţi chiar prin actul constitutiv al societăţii.
În drept sunt invocate disp. art. 65 C. muncii, art. 211 din L. 62/2011, art. 205 şi urm. din C. proc. civ.
În probaţiune se depun actele de care intimata înţelege să se folosească în apărare.
Intimata a formulat, odată cu întâmpinare, şi o cerere reconvenţională prin care a solicitat ca, în cazul admiterii contestaţiei, să fie obligată contestatoarea la restituirea sumelor primite ca efect al concedierii indexate cu rata inflaţiei precum şi dobânda aferentă, respectiv plăţile compensatorii ( un salariu net ) acordate prin decizia de concediere în cuantum de ….. lei. Se arată în motivarea cererii că salariata concediată a beneficiat de o compensaţie bănească iar în cazul admiterii contestaţiei părţile trebuie repuse în situaţia anterioară sub toate aspectele, respectiv în cazul reintegrării, se consideră că salariata nu a fost concediată şi nu poate fi îndreptăţită la acordarea plăţilor compensatorii, care ar reprezenta o plată nedatorată şi implicit o îmbogăţire fără justă cauză.
Contestatoarea a arătat că lasă la aprecierea instanţei admiterea sau respingerea cererii reconvenţionale, considerând totuşi că prin admiterea contestaţiei, cererea formulată ar rămâne fără obiect, intimata fiind în situaţia de a începe o acţiune pentru recuperarea creanţei în situaţia în care contestatoarea nu ar returna de bună voie suma primită.
Din actele şi lucrările dosarului precum şi din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri, instanţa reţine următoarele :
Contestatoarea C. I. E. a fost angajata intimatei S.c. P. S.R.L. în funcţia de director financiar în baza contractului individual de muncă din 07.07.2011.
Prin Decizia directorului general nr. 1352/17.10.2014 (f. 46 – 50) s-a dispus reorganizarea societăţii şi desfiinţarea a 29 de posturi printre care la poziţia 2 figurează şi postul de director financiar, post deţinut de contestatoare.
Prin adresa nr. 1360/20.10.2014 contestatoarea a fost notificată că urmează să-i înceteze raportul de muncă în baza art. 65 şi 66 din C. muncii, că beneficiază de un preaviz de 20 zile lucrătoare şi că va primi o compensaţie egală cu un salariu net iar prin Decizia nr. 1524/17.11.2014 s-a dispus încetarea contractului de muncă, măsură contestată în prezenta cauză.
Din probatoriul administrat în cauză respectiv din înscrisuri a rezultat că desfiinţarea postului contestatoarei a fost determinată de motive fără legătură cu persoana acesteia iar desfiinţarea a fost efectivă, având o cauză reală şi serioasă astfel cum prevăd dispoziţiile art. 65 din Codul Muncii.
Astfel, din Nota de fundamentare a măsurilor ce urmează a fi luate ca urmare a analizei economico-financiare şi anexele la aceasta (f. 51 – 61) dosar rezultă faptul că societatea în perioada ianuarie – august 2014 a avut dificultăţi financiare, mai ales la nivelul activităţii de vânzări, suferind pierderi în luna august de 2,4 milioane lei, situaţie care necesită adoptarea unor măsuri urgente de eficientizare şi reducerea cheltuielilor, ceea ce atrage după sine o nouă structura organizatorică.
Din organigramele depuse de intimată (f. 62 – 63) şi din statele de funcţii rezultă că la nivelul intimatei au fost desfiinţate un număr de 66 posturi dintre care 29 posturi ocupate şi 37 vacante; acest lucru rezultă din statele de funcţii, respectiv în statul de din 02.09.2014 (f. 66 dosar) în subdepartamentul financiar postul de director financiar figurează şi este ocupat de contestatoare iar din statul de funcţii din 17.10.2014 (f. 88) postul a dispărut, fiind desfiinţat. Susţinerea contestatoarei, cum că postul nu a fost desfiinţat şi că în locul ei a fost angajată numita P. A. M., nu poate fi primită întrucât din aceleaşi state de funcţii rezultă pe de o parte că P. era angajată pe un alt post, respectiv în postul de Chief Financial Officer, iar pe de altă parte că acest post exista şi anterior reorganizării societăţii însă cu alte atribuţii, astfel cum reiese din compararea Fişelor de post de la filele 125 – 128 (P.) şi filele 11 – 14 (C.); mai mult decât atât, P. A. a fost angajata societăţii încă din data de 03.02.2014 pe postul de Director dezvoltare, astfel cum rezultă din C.I.M. de la fila 116 – 117 din dosar şi prin actul adiţional nr. 842/02.09.2014 i-a fost schimbată funcţia, devenind chief financial officer, nefiind o nouă angajată.
În ceea ce priveşte contractele de consultanţă financiară încheiate cu cele 2 societăţi, din acestea se poate observa că nu au legătură cu consilierea angajatei P. şi nici cu concedierea contestatoarei. Astfel, contractul încheiat cu S.C. „F.2 S.R.L. (f. 134-136) este încheiat în 09.09.2014, cu 2 luni înainte de încetarea C.I.M. a contestatoarei, pe o perioadă de 30 zile şi vizează servicii de consultanţă şi intermediere pentru finalizarea unor linii de finanţare iar contractul încheiat cu „C.” S.R.L. din 29.09.2014 (f. 137 – 143) a fost încheiat pe o perioadă de 6 luni şi a avut ca obiect consultanţă în domeniul financiar pentru atingerea obiectivelor de implementare a strategiilor pe termen mediu şi lung, tocmai datorită dificultăţilor financiare.
Referitor la nulitatea deciziei datorită termenului de contestaţie de 45 zile, se constată că acesta a fost corect menţionat în decizie şi este cel prevăzut de art. 211 alin. 1 lit. a din L. 62/2011, lege specială faţă de C. muncii care prevede în art. 268 un termen de 30 zile, însă reprezintă norma generală în materie; totodată contestatoarea nu a fost prejudiciată cu nimic atâta timp cât a formulat prezenta contestaţie în termenul legal. Nici motivul de nulitate privind emiterea deciziei de către o persoană fără calitate nu poate fi primită, întrucât Decizia a fost emisă şi semnată de Administratorul – Director, care prin art. 8.1 pct. 2 din Actul constitutiv al societăţii (f. 155 – 157) a avut printre alte atribuţii şi angajarea şi desfacerea contractelor de muncă ale personalului.
Faţă de cele arătate, tribunalul concluzionează că desfiinţarea postului de director financiar a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, prin care s-a solicitat obligarea la restituirea sumelor primite cu titlu de plăţi compensatorii, se constată că aceasta este neîntemeiată întrucât, în situaţia în care contestatoarei i-a încetat contractul individual de muncă din motive fără legătură cu persoana ei, aceasta a beneficiat legal de aceste sume compensatorii a căror acordare s-a stabilit prin notificarea nr. 1360/20.10.2014 emisă de intimată.
Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, contestaţia formulată va fi respinsă ca netemeinică şi în consecinţă va fi respinsă şi cererea reconvenţională.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
