Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 30.11.2011, reclamantul S.N. a chemat in judecată pe pârâtul Grupul Şcolar George Bibescu Craiova, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie anulată decizia nr. 101/04 10 2011, reintegrarea sa pe postul deţinut anterior încetării raportului de muncă , precum şi să fie obligat pârâtul la plata drepturilor băneşti aferente până la reintegrare .
În motivare, a arătat că decizia contestată este lovită de nulitate, deoarece nu conţine menţiunile privind instanţa competentă şi termenul în care se poate contesta.
A susţinut începând cu data de 01 09 2011 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă conform art. 65 alin 1 şi 2 Codul muncii , iar pârâta avea posibilitatea conferită de art.52 alin 1 lit.c din C muncii , în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii , fără încetarea raportului de muncă, să plătească o indemnizaţie de minim 75% din salariul corespunzător locului de muncă ocupat.
Consideră că desfiinţarea postului său nu a fost efectivă , menţionând că existau posturi pe care să fi fost încadrat în situaţia desfiinţării postului său.
A depus la dosar în fotocopii : decizia nr. 101/04.10.2011 , adresa nr. 19248/27 09 2011 emisă de ISJ Dolj, proces verbal din data de 16.09.2011, buletin de identitate,adresa nr.19248/27 09 2011 emisă de AJPPS Dolj.
La data de 10.01.2012 unitatea pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate, arătând faptul că mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar a fost realizată în conformitate cu Metodologia – Anexă la Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului nr. 5616/11 11 2010.
A aratat că prin adresa nr. 988/04.03.2011 s-a adus la cunoştinţa maiştrilor instructori auto că ,, începând cu anul şcolar 2011-2012, la catedra de instruire practică-conducere auto, se va restrânge activitatea”,restrângerea de activitate fiind determinată de diminuarea numărului de clase care, prin planul de învăţământ , au prevăzute ore de conducere auto .
Urmare a evaluării dosarului, au fost restrânşi dl.Florea Ioan şi contestatorul.
Prin decizia nr.56/01 09 2011 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului conform art-55 lit b din C muncii , urmare a faptului că acesta a solicitat încetarea contractului de muncă cu acordul părţilor( adresa nr.3963) şi eliberarea actelor necesare pentru şomaj ( solicitarea înreg.la nr.4187/08 09 2011).
Pârâtul a mai arătat că la data de 30 09 2011 contestatorul a solicitat schimbarea temeiului juridic al concedierii, iar în şedinţa Consiliului de Administraţie din 04 10 2011 s-a hotărât schimbarea temeiului de drept din art55 lit.b în art.65 C muncii.
A fost anulată dec.nr.56/01 09 2011 şi s-a emis dec.101/04 10 2011 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă conform art.65 alin 1 şi 2 C muncii.
A mai arătat că reducerea activităţii a fost obiectivă , planul de încadrare cu personal fiind verificat şi aprobat anual de Comisia de mobilitate din cadrul ISJ Dolj , care are şi competenţa de a rezolva restrângerile de activitate.
Prin sent.nr.775/2012 pronunţată în primul ciclu procesual, tribunalul a respins acţiunea .
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin dec. nr.6524 din 23 mai 2012 , Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de reclamant , a casat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare .
A reţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe pe nulitatea deciziei pentru lipsa menţiunilor privind termenul şi instanţa la care decizia se poate contesta, astfel că nu s-a pronunţat asupra obiectului cererii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 20799/63/2011* la data de 06 07 2012.
Reclamantul a formulat o precizare scrisă arătând că doreşte ca pârâtul să fie obligat la plat a 75 % din salariul cuvenit pe perioada septembrie 2010 –iunie 2011, iar verbal, în faţa instanţei în şedinţa publică din 29 noiembrie 2012 a arătat că nu solicită reîncadrarea pe postul deţinut anterior.
În cauză, în rejudecarea după casare a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de reclamant şi cele înaintate de pârât la solicitarea instanţei.
Asupra motivelor de nulitate a deciziei contestate, invocate de contestator, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din data de 15 noiembrie 2012 , în sensul respingerii , cu motivarea ce se regăseşte în cuprinsul acestei încheieri.
Prin sentinţa nr. 494/24.01.2013 instanţa a respins contestaţia reţinând următoarele:
Prin decizia nr. 101/04 10 2011, intimatul a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art. 65 alin 1 şi 2 din Codul Muncii, ca urmare a desfiinţării postului de instructor auto deţinut de acesta.
Anterior, prin decizia nr. 56/01.09.2011 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, începând cu data de 01.09.2011 prin acordul părţilor, conf. art.55 lit. b Codul Muncii. Această decizie a fost revocată de angajator la solicitarea reclamantului , întrucât nu putea beneficia de indemnizaţie de şomaj, astfel că intimatul a emis decizia contestată în prezenta cauză.
S-a avut în vedere concedierea determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat , desfiinţare care trebuie să îndeplinească condiţiile prev. de art 65 alin 2 Codul muncii , respectiv : să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Contestatorul a susţinut că desfiinţarea postului său nu a fost efectivă , iar pe de altă parte, că existau posturi pe care să fi fost încadrat în cazul desfiinţării postului său.
Instanţa constată că încetarea contractului individual de muncă al contestatorului a fost determinată de diminuarea numărului de clase şi a numărului de posturi alocate pârâtului începând cu anul şcolar 2010-2011, în raport de numărul absolvenţilor de clasa a VIII a din judeţ, restrângerea de activitate la nivelul catedrei de instruire practică –conducere auto şi implicit desfiinţarea locului de muncă al contestatorului .
Astfel, Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj a transmis unităţii pârâte anual planul de şcolarizare aprobat de către Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului , iar Consiliul de Administraţie al unităţii de învăţământ a hotărât modalitatea în care se va restrânge catedra de conducere auto( din care făcea parte şi contestatorul ) şi apoi s-au decis etapele în parcurgerea evaluării pentru restrângerea de activitate .
Prin procesul verbal din 30 03 2011 încheiat cu ocazia evaluării dosarelor maiştrilor instructori, s-au stabilit punctajele obţinute de către fiecare, contestatorul realizând punctajul cel mai mic, astfel că s-a decis restrângerea catedrei sale , precum şi a unui alt coleg ce a obţinut punctajul următor.
Prin urmare, desfiinţarea postului de instructor auto a fost determinată de modificarea structurii organizatorice şi funcţionale a unităţii, desfiinţarea postului contestatorului fiind efectivă( aşa cum rezultă din statele de funcţii valabile pentru anul şcolar 2010-2011 şi respectiv 2011-2012 şi din centralizatoarele cu numărul de posturi aprobate ) şi a avut o cauză reală şi serioasă, fiind îndeplinite cerinţele art.65 din Codul Muncii.
In cazul concedierilor ce nu ţin de persoana salariatului, întemeiate pe disp. art.65 Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează ca urmare a desfiinţării locului de muncă al salariatului, iar măsura trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Restrângerea de activitate a fost determinată de diminuarea numărului de clase care, prin planul de învăţământ , au fost prevăzute cu ore de conducere.
Deşi contestatorul a susţinut că existau posturi vacante în unitate pe care ar fi putut să fie angajat, la dosarul cauzei nu s-au administrat dovezi din care să rezulte temeinicia acestor susţineri. De altfel, potrivit disp.art.64 din C muncii, obligaţia angajatorului de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate există în cazul în care concedierea salariatului s-a dispus pentru motivele prevăzute la art.61 lit.c şi d , precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 alin 1 lit.e din C muncii, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că decizia de încetare a contractului individual de muncă este temeinică, desfiinţarea postului contestatorului fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă.
Contestatorul a invocat şi faptul că unitatea nu a aplicat dispoziţiile art.52 alin 1 lit c din C muncii –reducerea temporară a activităţii pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
Acesta este un caz de suspendare a contractului individual de muncă lăsat de legiuitor la latitudinea angajatorului , pentru situaţia în care dispune întreruperea sau reducerea temporară a activităţii, fără încetarea raportului de muncă , pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
Or, în cazul de faţă, angajatorul nu a avut iniţiativa suspendării contractului individual de muncă pentru a opera dispoziţiile referitoare la plata indemnizaţiei de minim 75 % din salariul corespunzător al salariatului .
Prin urmare, solicitarea contestatorului de a fi obligat intimatul la plata unei astfel de indemnizaţii nu are suport legal.
Iniţiativa suspendării contractului individual de muncă în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii aparţine, conform art.52 alin 1 lit c C muncii, exclusiv angajatorului , instanţa neputându-se substitui acestuia şi, cu atât mai mult, nu poate instanţa să înlocuiască măsura încetării contractului individual de muncă cu cea a suspendării reglementată de acest text de lege.
Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge contestaţia astfel cum a fost precizată , ca fiind neîntemeiată.
