Reorganizarea activităţii, în scopul eficientizării acesteia, poate justifica desfiinţarea unor locuri de muncă din perspectiva art.65 din Codul Muncii. Atunci când se desfiinţează unul sau doar unele dintre mai multe locuri de muncă de acelaşi fel, angajatorul trebuie să indice motivele pentru care, în concret, a optat pentru desfiinţarea acelor locuri de muncă iar nu şi a celorlalte, aflate într-o situaţie identică sau similară, ca o consecinţă a principiilor egalităţii de tratament şi al bunei credinţe reglementate de art.5 respectiv 8 din Codul Muncii, alegerea neputând fi arbitrară. Aceste motive trebuie cuprinse în decizia de concediere, neputând fi invocate pentru prima dată direct în faţa instanţei de judecată, iar în lipsa lor, nu se poate considera că este îndeplinită condiţia existenţei unei cauze reale şi serioase a desfiinţării locului de muncă.
Art.40 alin.1 lit.a) din Codul Muncii
Art.79 din Codul Muncii
Art.80 raportat la art.65 din Codul Muncii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 8778/118/2013, reclamanta […] a chemat în judecată pe pârâta […] – Sucursala Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 2307/11.09.2013 de încetare a contractului individual de muncă şi obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe postul deţinut anterior, la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale la care ar fi fost îndreptăţită, de la data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrare, precum şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariată a pârâtei în baza Contractului individual de muncă nr. …/13.06.2000, pe o durată determinată de 6 luni, în funcţia de numărător bani. Durata CIM a fost prelungită pentru o perioadă determinată de 6 luni (respectiv 05.12.2000-05.06.2001), la finalul căreia părţile contractante au convenit modificarea, în sensul încheierii sale pe perioada nedeterminată. S-a mai arătat că s-a procedat la schimbarea funcţiei de încadrare din „numărător bani” în „ofiţer bancar – plăţi”, iar prin Actul adiţional nr. […]/11.07.2012 la CIM, s-a convenit schimbarea funcţiei pe care a ocupat-o în cadrul pârâtei, respectiv „casier”.
S-a învederat că prin Decizia nr. 2307/11.09.2013, emisă de […] prin […] – Sucursala Bucureşti, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, ca urmare a pretinsei restructurări a activităţii şi desfiinţării postului pe care l-a ocupat reclamanta.
S-a apreciat că decizia contestată nu este legală şi temeinică, întrucât pârâta nu făcut dovada desfiinţării efective, din structura sa organizatorică, a postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta în cadrul Agenţiei Constanţa. S-a arătat că decizia reorganizării pârâtei a fost adoptată urmare propunerii din data de 12.07.2013 aprobată de către Comitetul Executiv la nivel de bancă în şedinţa din data de 18.07.2013, dar s-a susţinut că externalizarea activităţii de procesare a numerarului nu a influenţat atribuţiile şi sarcinile aferente postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta.
Decizia de concediere a reclamantei a fost emisă în data de 11.09.2013 (măsura încetării raporturilor de muncă urmând a produce efecte începând cu data de 15.10.2013), dar hotărârea în acest sens fusese adoptată încă din luna iulie 2013, iar la acelaşi moment s-a luat şi hotărârea înfiinţării postului nou, de administrator numerar, care a preluat în proporţie covârşitoare atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute pentru postul pretins desfiinţat, al reclamantei.
S-a mai susţinut că în cuprinsul deciziei contestate nu se regăsesc criteriile avute în vedere de pârâtă la momentul desfiinţării, chiar a postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta (dintre cele trei posturi similare existente la nivelul Agenţiei Constanţa).
Reclamanta a considerat că măsura dispusă de pârâtă apare ca fiind una nelegală, abuzivă, întrucât desfiinţarea postului nu a fost efectivă, impunându-se, astfel, anularea deciziei contestate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 65, 66, 80 din Codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. În motivare s-a arătat că societatea a desfăşurat un amplu proces de reorganizare, care a condus la desfiinţarea a 24 de posturi, din toate agenţiile […] din ţară, printre care şi postul reclamantei. Această desfiinţare a fost efectivă, atât postul reclamantei, cât şi celelalte posturi desfiinţate nemaigăsindu-se în organigrama societăţii.
S-a învederat că posturile de „numărător bani” au fost desfiinţate în totalitate din societate, datorită externalizării în proporţie de 100% a activităţii de procesare de numerar, iar posturilor de casier (cum era şi reclamanta) li s-a redus numărul (numărul de posturi de casier depăşind nevoia locală a societăţii), cele 17 posturi de casieri desfiinţate fiind distribuite în toate sucursalele […] din ţară, unde volumul de muncă scăzuse la ghişeu.
S-a mai arătat că în Agenţia […] Constanţa existau 3 casieri, societatea considerând că, datorită reducerii activităţii generale a Agenţiei şi constrângerilor financiare, un număr de 2 casieri este suficient pentru buna desfăşurare a activităţilor, cel de al treilea post fiind desfiinţat în vederea eficientizării activităţii. Criteriul de alegere a fost vechimea în funcţie, reclamanta fiind numită în funcţia de casier în iulie 2012 (deci o vechime de un an în funcţia de casier), celelalte două colege având o vechime mai mare în această funcţie (din 2003 şi respectiv 2010).
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri, cu interogatoriu şi testimonială.
Prin sentinţa civilă nr. 2663 din 31 octombrie 2014 Tribunalul Constanţa a respins contestaţia formulată de reclamanta […], în contradictoriu cu pârâta […] Sucursala Bucureşti, împotriva deciziei nr. 2307/11.09.2013 de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, emisă de S.C. […] Sucursala Bucureşti, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia nr. 2307/11.09.2013, emisă de […] prin […] – Sucursala Bucureşti, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, care deţinea funcţia de casier, din iniţiativa angajatorului, ca urmare a restructurării activităţii şi desfiinţării locului de muncă ocupat de salariată. Data încetării contractului este 15.10.2013. În motivarea deciziei se arată că angajatorul nu deţine alte posturi disponibile corespunzătoare pregătirii profesionale a salariatei.
Din probele administrate a reieşit că în cadrul Agenţiei […] Constanţa existau 3 casieri. Societatea a procedat la desfiinţarea unuia dintre aceste posturi, motivul invocat fiind reducerea activităţii generale a Agenţiei şi constrângerile financiare, măsura vizând eficientizarea activităţii.
Prin răspunsurile la interogatoriu, angajatorul a recunoscut că alegerea postului ce urma a fi desfiinţat a fost vechimea în funcţia de casier. Reclamanta a fost numită în funcţia de casier în iulie 2012, iar celelalte două colege aveau o vechime mai mare în această funcţie (din 2003 şi respectiv 2010), aşa cum rezultă din contractele de muncă ale casierilor din Agenţia Constanţa.
Reclamanta a susţinut că desfiinţarea postului nu ar fi fost efectivă, întrucât angajatorul a procedat la înfiinţarea unui post nou, de cash administrator (administrator numerar).
Conform fişelor de post depuse la dosar, cele două posturi – cel desfiinţat, al reclamantei, şi postul nou înfiinţat, rezultă că postul de cash administrator a fost creat în urma înfiinţării centrelor regionale (hubs) şi în contextul externalizării serviciilor de procesare de numerar.
Postul nou creat are atribuţii legate de menţinerea, coordonarea, verificarea relaţiei cu companiile către care au fost externalizate serviciile de procesare a numerarului din reţeaua de sucursale, precum şi atribuţii legate de regionalizarea activităţii de numerar back office şi a activităţilor non-cash.
Aceste atribuţii nu erau îndeplinite anterior de reclamantă, în calitatea sa de casier în cadrul Agenţiei […] Constanţa.
Din declaraţiile martorilor audiaţi de instanţă la solicitarea reclamantei a rezultat că angajatorul a procedat la desfiinţarea postului ocupat de reclamantă, precum şi faptul că pe cele două posturi de casier, care au rămas, erau angajate persoane care aveau o vechime mai mare în această funcţie.
Angajatorul a susţinut că modalitatea de ocuparea a noului post înfiinţat de cash administrator a fost promovarea internă.
Faţă de declaraţiile martorilor, prin care reclamanta a încercat să facă dovada faptului că persoana promovată pe noul post, respectiv numita […], era favorizată de către angajator, instanţa a constatat caracterul subiectiv al acestora, având în vedere că ambele martore sunt persoane ce au fost concediate de către acelaşi angajator, dar şi împrejurarea că aceste declaraţii nu se pot corobora cu alte probe.
Apărările formulate de către reclamantă referitoare la faptul că se putea aplica o altă modalitate, mult mai potrivită, pentru reorganizarea Agenţiei Constanţa, în sensul că dacă s-ar fi ales criteriul „casierul cu cea mai mare vechime în funcţie”, atunci ar fi fost promovată o altă colegă casier, şi nu era nevoie să se desfiinţeze postului reclamantei, ci al altcuiva, au fost înlăturate, pentru următoarele considerente:
Conform art. 65 din Codul muncii „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”
Sfera situaţiilor în care se poate desfiinţa locul de muncă al salariatului poate fi definită prin mai multe ipoteze, printre care şi reorganizarea activităţii angajatorului.
În cauză s-a constatat că prin înscrisurile depuse s-a făcut dovada faptului că s-a hotărât desfiinţarea postului ocupat de reclamantă, în vederea eficientizării activităţii societăţii. S-a constatat că desfiinţarea postului ocupat de reclamantă este efectivă şi nu a fost urmată de înfiinţarea unui alt post, cu aceleaşi atribuţii.
Societatea s-a reorganizat procedând la desfiinţat unor posturi, pentru a „reduce costurile cu personalul”, astfel încât înfiinţarea de noi posturi a fost dublată de externalizarea unor servicii. Cauzele reale şi serioase ale desfiinţării unui loc de muncă pot viza şi schimbarea modului de organizare, pentru creşterea calităţii, scăderea costurilor, care conduc la creşterea competitivităţii şi a eficienţei.
În consecinţă, instanţa a constatat că decizia de concediere a reclamantei a fost motivată de desfiinţarea locului său de muncă, în conformitate cu condiţiile impuse de dispoziţiile art. 65 Codul muncii. S-a reţinut că, condiţia de legalitate a emiterii acestei decizii este îndeplinită, întrucât desfiinţarea a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, fiind impusă de necesitatea îmbunătăţirii activităţii angajatorului.
Pentru considerentele expuse, instanţa a apreciat decizia de concediere ca fiind legală şi temeinică, astfel încât măsura luată de angajator este justificată. În consecinţă, instanţa a respins contestaţia, întrucât nu este fondată.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamanta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: încetarea contractului individual de muncă, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.65 din Codul Muncii, presupune desfiinţarea efectivă a locului de muncă ocupat de salariatul ce urmează a fi disponibilizat, iar nu preluarea sarcinilor şi atribuţiilor sale de către alţi salariaţi şi nici înfiinţarea unui nou post cu o altă denumire, dar cu atribuţii similare celui desfiinţat; în speţă, apreciază că, în contra celor reţinute în considerentele hotărârii apelate, intimata pârâtă nu a făcut dovada desfiinţării efective din structura sa organizatorică a postului de casier pe care l-a ocupat apelanta reclamantă în cadrul Agenţiei Constanţa, probatoriul administrat în cauză dovedind că ne aflăm în ipotezele la care a făcut referire anterior (una dintre acestea lăsată total neanalizată de judecătorul fondului); potrivit preambulului deciziei contestate, dar şi apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la fondul cauzei şi susţinute constant de pârâtă pe tot parcursul judecăţii în primă instanţă, decizia reorganizării pârâtei ar fi fost justificată de externalizarea activităţilor de procesare a numerarului din reţeaua de sucursale către companii C.I.T. (Cash-in-Transit), precum şi de regionalizarea activităţilor de numerar back-office şi a activităţilor non-cash, prin procesarea instrumentelor de debit în centrele regionale ale angajatorului; din aceleaşi înscrisuri rezultă că decizia reorganizării pârâtei a fost adoptată urmare propunerii din data de 12.07.2013, aprobată de către Comitetul Executiv la nivel de bancă în şedinţa din data de 18.07.2013; potrivit organigramelor depuse la dosarul cauzei, dar şi răspunsului pârâtei la întrebarea numărul 1 din interogatoriul propus a fi administrat la solicitarea reclamantei, în luna iulie 2013, numărul de posturi de casier şi numărător bani la nivelul structurii în care şi-a desfăşurat activitatea reclamanta, respectiv Agenţia Constanţa era de trei posturi casier şi două posturi de numărător bani; urmare măsurilor organizatorice pe care pârâta şi-a fundamentat decizia contestată, cu referire, în special, la externalizarea activităţilor de procesare a numerarului din reţeaua de sucursale către companii C.I.T. (Cash-in-Tranzit), la nivelul Agenţiei Constanţa, s-a susţinut că, s-ar fi hotărât desfiinţarea postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta, precum şi a ambelor posturi de numărător bani; trecând peste faptul că, în cuprinsul deciziei contestate, nu se regăsesc argumente de natură să justifice opţiunea pârâtei în desfiinţarea postului de casier pe care l-a ocupat (iar nu a unuia dintre celelalte două posturi similare), instanţa de fond nu a observat că externalizarea activităţilor mai sus menţionate nu a fost o operaţiune de natură a conduce la scăderea, ca volum, a atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu specifice postului de casier şi, pe cale de consecinţă, la desfiinţarea postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta; practic, externalizarea activităţilor de procesare a numerarului a determinat doar scăderea volumului atribuţiilor specifice postului de numărător bani, astfel că această schimbare a modului de organizare a activităţii pârâtei nu este de natură a justifica desfiinţarea postului pe care l-a ocupat reclamanta; susţinerea reclamantei potrivit căreia externalizarea activităţii de procesare a numerarului nu a influenţat atribuţiile şi sarcinile aferente postului de casier pe care l-a ocupat se fundamentează pe următoarele argumente:
(i) atribuţiile specifice postului de numărător bani, existent în organigrama pârâtei până la adoptarea măsurilor organizatorice adoptate în luna iulie 2013, care atestă că activitatea de procesare a numerarului era specifică acestui post, iar nu celui de casier;
(ii) fişa postului de casier nu s-a modificat urmare măsurilor organizatorice adoptate în luna iulie 2013, aspect recunoscut de pârâtă în cuprinsul răspunsului său la întrebarea nr. 6 din interogatoriul administrat la solicitarea reclamantei; dacă activitatea de externalizare a numerarului ar fi avut vreo influenţă asupra atribuţiilor specifice postului de casier ar fi fost normal ca, ulterior măsurilor adoptate în luna iulie 2013 şi puse în aplicare în luna octombrie 2013, aceste atribuţii să cunoască modificări, în sensul înlăturării unora dintre ele;
(iii) urmare deciziei manageriale adoptate în luna iulie 2013 şi dusă la îndeplinire în luna octombrie 2013, cele două posturi (existente la nivelul Agenţiei Constanţa) de „Client Services Officer Branch” au fost transformate („au devenit”, arată pârâta) în două posturi de „Universal Taller Branch” (fiind ocupate de aceleaşi persoane), aspect recunoscut expres de pârâtă în cuprinsul răspunsului său la întrebarea nr. 2 din interogatoriu; în noua sa denumire, postul menţionat („Universal Taller Branch”) a preluat parte din atribuţiile corespunzătoare postului de casier (desfiinţat); în acest sens, urmează a se observa că, potrivit fişei postului de „Client Services Officer Branch”, acesta nu avea atribuţii de a efectua operaţiuni cu numerar (încasări şi plăţi) primite de la clienţi, de a efectua încasări şi retrageri de numerar la cererea clienţilor, de a efectua tranzacţii de schimb valutar, de a identifica clienţii pe baza documentelor de identitate prin sistemele disponibile (FABO, Documentum, Freeze List, UHRC etc.), de a raporta tranzacţiile în concordanţă cu procedurile de prevenire a spălării banilor, de a proceda la identificarea bancnotelor suspecte de fals şi la predarea acestora către organele abilitate; aceste atribuţii se regăseau în cuprinsul fişei postului de casier şi, urmare deciziei manageriale din luna iulie 2013, pusă în aplicare în luna octombrie 2013, aceste atribuţii au fost inserate (alături de toate atribuţiile postului iniţial de „Client Services Ofiţer Branch”) între cele ale postului de „Universal Taller Branch”.
Raportat la aceste aspecte, lăsate total neanalizate de judecătorul fondului, solicită a se observa că:
– pe de o parte, externalizarea activităţilor de procesare a numerarului din reţeaua de sucursale către companii CIT (Cash-in-Tranzit) şi regionalizarea activităţilor de numerar back-office şi a activităţilor non-cash nu au fost operaţiuni de natură a conduce la scăderea, ca volum, a atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu specifice postului de casier şi, pe cale de consecinţă, la desfiinţarea postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta;
– pe de altă parte, desfiinţarea postului pe care l-a ocupat aceasta nu poate fi socotită efectivă, câtă vreme a operat o preluare a sarcinilor şi atribuţiilor specifice acestuia de către alţi salariaţi ai pârâtei, prin redenumirea posturilor ocupare de aceştia şi prin includerea, pe lângă atribuţiile de serviciu ce le reveneau iniţial, a unor atribuţii specifice postului pe care l-a ocupat reclamanta, respectiv acela de casier.
Apreciază că, pentru a se putea vorbi despre o desfiinţare efectivă a postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta, se cerea ca, ulterior acestei măsuri, atribuţiile sale să nu fie atribuite altor posturi, să nu fie adăugate sarcinilor de serviciu specifice altor posturi (chiar redenumite); altfel spus, dacă desfiinţarea postului pe care l-a ocupat ar fi fost efectivă, ulterior concedierii reclamantei, atribuţiile postului de casier ar fi trebuit să fie exercitate – la nivelul Agenţiei Constanţa – doar de cele două persoane care ocupau posturi similare celui desfiinţat la momentul concedierii reclamantei.
Dintr-o altă perspectivă, solicită a se observa că, la acelaşi moment decizional, respectiv în luna iulie 2013, s-a procedat, totodată, la înfiinţarea unui nou post în cadrul structurii în care şi-a desfăşurat activitatea reclamanta, denumit „Cash Administrator” (administrator numerar), post care, contrar celor reţinute în considerentele hotărârii apelate, a preluat în proporţie covârşitoare atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute pentru postul pe care l-a ocupat aceasta, pretins desfiinţat; consideră important de subliniat că acest nou post nu a fost înfiinţat anterior luării deciziei privitoare la desfiinţarea postului pe care l-a ocupat reclamanta, astfel cum s-a încercat a se susţine de către pârâtă; din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (preambulul deciziei contestate, notele depuse de pârâtă pentru termenul de judecată din data de 05.09,2014 şi corespondenţa prin e-mail anexată acestora), rezultă că decizia reorganizării a fost luată urmare propunerii din 12.07.2013, aprobată prin hotărârea din data de 18.07.2013, fiind adusă la cunoştinţa salariaţilor Agenţiei Constanţa în cadrul şedinţei „informale” din data de 26.07.2013; prin urmare, deşi, scriptic, decizia de concediere a reclamantei a fost emisă în data de 11.09.2013 (măsura încetării raporturilor de muncă urmând a produce efecte începând cu data de 15.10.2013), hotărârea în acest sens fusese adoptată încă din luna iulie 2013; la acelaşi moment, respectiv în luna iulie 2013, s-a luat şi hotărârea înfiinţării postului nou, de administrator numerar; prin urmare, chiar dacă noul post a figurat în organigrama Agenţiei Constanţa începând cu data de 01.08.2013, în vreme ce decizia de concediere a reclamantei a fost emisă la data de 11.09.2013, cele două măsuri (cea privitoare la înfiinţarea noului post şi cea privitoare la pretinsa desfiinţare a postului pe care l-a ocupat) au fost hotărâte concomitent; este de subliniat, de asemenea, că noul post a preluat în proporţie covârşitoare atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute pentru postul pe care l-a ocupat reclamanta, pretins desfiinţat; în acest sens, solicită a se observa că atribuţiile şi responsabilităţile postului de casier, astfel cum acestea rezultă din fişa postului, constau, printre altele, în efectuarea transferurilor către B.N.R., Bănci Comerciale, Poştă, etc., verificarea reprezentanţilor transportatorului şi a personalului de intervenţie ATM, identificarea şi raportarea tranzacţiilor în concordanţă cu procedurile de prevenire a spălării banilor, identificarea bancnotelor suspecte de fals şi predarea acestora către organele abilitate în conformitate cu normele în vigoare, pregătirea raportărilor către B.N.R. şi către Sediul Central, verificarea formularelor şi anexelor necesare în funcţie de specificul operaţiunilor, printarea şi verificarea rapoartelor aferente activităţii desfăşurate în departament, ş.a.; or, din analiza fişei postului denumit „cash administrator” rezultă că atribuţiile acestuia sunt, în esenţă, similare responsabilităţilor şi atribuţiilor postului de casier, singura deosebire constând în modalitatea de prezentare a acestora.
Astfel, solicită a se observa că, printre atribuţiile postului nou înfiinţat, se regăsesc:
– înregistrarea în sistemul Profile a tranzacţiilor de numerar (colectări numerar, remiteri/alimentări către/de la agenţiile ING sau centre de procesare, remiteri/alimentări către/de la B.N.R., cumpărări/vânzări de la/la alte bănci comerciale, retrageri monede, diferenţe de numerar) pentru Sucursala – atribuţie menţionată în cuprinsul fişei postului de casier sub forma „efectuarea transferurilor către B.N.R., bănci comerciale, sucursale etc.”;
– înregistrarea tranzacţiilor de spălare a banilor în sistemul Cash Money Laundering – atribuţie menţionată în cuprinsul fişei postului de casier sub forma „identificarea şi raportarea tranzacţiilor în concordanţă cu procedurile de prevenire a spălării banilor”;
– completarea proceselor verbale de depunere către poliţie (BCCO) a bancnotelor suspecte de fals ce provin din centrele de procesare – atribuţie menţionată în cuprinsul fişei postului de casier sub forma „identificarea bancnotelor suspecte de fals şi predarea acestora către organele abilitate, în conformitate cu normele în vigoare” etc.
Prin urmare, nu se poate susţine că desfiinţarea postului pe care l-a ocupat reclamanta ar fi fost efectivă, fiind urmată, la scurt timp, de înfiinţarea unui alt post cu atribuţii în parte similare, dar cu altă denumire.
Relevant pentru ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la nivelul Agenţiei Constanţa este şi faptul că postul nou înfiinţat, configurat în organigrama societăţii începând cu data de 01.08.2014, a fost ocupat de un salariat care, la acel moment, teoretic, nu ar mai fi trebuit să se afle în raporturi de muncă cu pârâta, sens în care subliniază că s-a recunoscut în prezenta cauză că acest post a fost ocupat de numita […], persoană care ocupase anterior, pe durată determinată, respectiv numai până la data de 31.07.2013, unul dintre cele două posturi de numărător bani, desfiinţate urmare măsurilor hotărâte în luna iulie 2013.
Din această perspectivă, subliniază că, în cuprinsul deciziei contestate, nu se regăsesc criteriile avute în vedere de pârâtă la momentul desfiinţării chiar a postului de casier pe care l-a ocupat reclamanta (dintre cele trei posturi similare existente la nivelul Agenţiei Constanţa), dar că, pe parcursul judecăţii, s-a susţinut că ar fi constat în chiar vechimea în funcţia de casier (iar nu vechimea în cadrul structurilor Băncii); în acest sens, este de subliniat că, în speţă, acest criteriu a fost aplicat greşit, fără a se observa perioada în care contractul individual de muncă al numitei […] a fost suspendat, astfel că vechimea efectivă a reclamantei în funcţia de casier era mai mare decât a acestei colege; mai mult, criteriul indicat chiar de pârâtă a fost aplicat diferenţiat de aceasta la nivelul Agenţiilor sale, întrucât, în cazul celorlalte structuri ale Băncii, pe postul noul înfiinţat de administrator numerar (care nu este altceva decât tot un post de casier, dar cu o altă denumire) a fost avansat casierul cu cea mai mare vechime în funcţie şi au fost menţinute toate posturile de casier, singurele posturi desfiinţate fiind cele de numărător bani, exclusiv afectate de decizia pârâtei privitoare la externalizarea serviciilor de numerar; la nivelul Agenţiei Constanţa nu s-a procedat în aceeaşi modalitate, pentru simplul motiv că, pe considerente subiective, fără legătură cu activitatea profesională, s-a dorit menţinerea ca şi salariat al Băncii a numitei […], persoană care ocupase anterior, pe durată determinată, unul dintre cele două posturi de numărător bani, desfiinţate ca urmare a măsurii de reorganizare dispusă de pârâtă; sub acest aspect, s-a reţinut greşit de către judecătorul fondului susţinerea pârâtei potrivit căreia „modalitatea de ocupare a noului post înfiinţat de Cash Administrator a fost promovarea internă”, în condiţiile în care, în speţă, la data ocupării postului nou înfiinţat (administrator numerar), numita […] nu mai era salariata pârâtei, căci contractul individual de muncă în temeiul căreia aceasta îşi desfăşurase activitatea în funcţia de numărător bani fusese încheiat pe durată determinată, încetând, astfel, la data de 31.07.2013; aceasta a ocupat, începând cu 01.08.2013, funcţia de administrator numerar în temeiul unui nou contract individual de muncă încheiat cu pârâta, astfel că susţinerea „promovării interne” în modalitatea de ocupare a postului nou înfiinţat nu poate fi primită; din această perspectivă, consideră că au fost greşit înlăturate şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză la solicitarea reclamantei, întrucât cele două persoane audiate în această calitate, foşti salariaţi ai pârâtei, nu se află în raporturi litigioase cu aceasta (unul dintre martori a ocupat funcţia în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată şi care a încetat anterior lunii iulie 2013, iar cel de-al doilea martor, ce a ocupat tot un post de numărător bani, nu a înţeles a contesta decizia pârâtei privitoare la concedierea sa, considerând că postul pe care l-a ocupat a fost, în mod real desfiinţat, urmare măsurilor organizatorice dispuse în luna iulie 2013).
Astfel, apreciază că, în speţă, nu se poate susţine că desfiinţarea postului pe care l-a ocupat reclamanta ar fi fost efectivă, întrucât atribuţiile acestuia au fost preluate de alţi salariaţi ai societăţii, pe de o parte, iar, pe de altă parte, la acelaşi moment, concomitent cu hotărârea asupra desfiinţării postului pe care l-a ocupat, s-a decis asupra înfiinţării unui nou post cu o altă denumire, dar cu atribuţii similare celui desfiinţat.
Faţă de toate aspectele anterior menţionate, consideră că măsura dispusă de pârâtă apare ca fiind una nelegală, abuzivă, întrucât desfiinţarea postului pe care l-a ocupat reclamanta nu a fost efectivă, astfel că, în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea de anulare a deciziei contestate.
Solicită, astfel, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa anulării Deciziei pârâtei nr. 2307/11.09.2013, a repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia, în sensul reintegrării reclamantei pe funcţia deţinută anterior emiterii actului atacat, precum şi a obligării pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.
În drept, s-a invocat art. 466 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimata pârâtă […] – Sucursala Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 2663/31.10.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa. În acest sens a arătat următoarele:
Apelanta ignoră procesul de reorganizare care a avut loc la nivelul întregii Bănci, în toate agenţiile din ţară, în urma căruia au fost desfiinţate un număr de 24 de posturi, dintre care 17 de casier şi 7 de numărător bani; apelanta tinde să „minimalizeze”, să facă abstracţie de acest proces de anvergură naţională, sugerând că toate schimbările produse pe parcursul a aproape 2 ani şi desfiinţarea a altor 23 de posturi (dintre care 17 de casier, acelaşi post ca şi al contestatoarei), au fost menite să „acopere” desfiinţarea postului apelantei; apelanta ignoră aproape toate motivele de reorganizare prezentate în preambulul deciziei de concediere, şi în mod eronat se referă la numai două dintre acestea, pe care le invocă ca fiind „neaplicabile” postului desfiinţat; în realitate, nu numai că şi acestea aveau impact direct asupra postului desfiinţat, dar acestora li se adaugă alte 4 motive care au contribuit la decizia de reorganizare şi au impactat negativ posturile de casier, în mod direct: contextul economic, diminuarea activităţii la nivel de agenţii, orientarea clienţilor către plăţi şi tranzacţii automatizate/electronice etc.; apelanta continuă să susţină, în ciuda dovezilor prezentate cu ocazia cercetării în fond, că desfiinţarea postului nu ar fi efectivă; este fără echivoc faptul că atât postul de casier al reclamantei, din cadrul Agenţiei Constanţa, cât şi toate celelalte 16 posturi de casier desfiinţate în toate agenţiile din ţară, au fost efectiv desfiinţate şi eliminate din organigrama societăţii; motivele care au dus la desfiinţarea postului reclamantei se păstrează ca fiind reale, şi în condiţiile în care societatea a înfiinţat noi posturi, care nu au aceleaşi responsabilităţi cu cele ale posturilor desfiinţate; mai mult, înfiinţarea acestor posturi „noi” de „Cash Administrator” a fost hotărâtă încă de la introducerea programului de restructurare „Service Model Branch Network” – respectiv încă de la începutul anului 2013, ca tronson separat în procesul de reorganizare. Între cauzele reale şi serioase ale reorganizării activităţii se numără nu numai încetarea unei anumite activităţi, ci şi schimbarea modului de realizare a acesteia, pentru creşterea calităţii, a competitivităţii şi eficienţei etc.; apărările reclamantei se reduc, în final, la ideea că societatea ar fi putut să desfiinţeze postul altcuiva, şi nu al apelantei; instanţa de judecată nu a fost însă – şi nici nu poate fi – chemată să analizeze oportunitatea sau eficienţa deciziilor luate de societate – ci numai dacă acestea sunt conforme cu legea.
În cadrul societăţii bancare […], a avut loc un proces amplu de restructurare, care a afectat mai multe aspecte organizaţionale, proces menit să eficientizeze activitatea agenţiilor băncii atât prin adoptarea unor măsuri pro-active de reorganizare a însăşi structurii agenţiilor bancare, care să ţină cont de realităţile şi trendurile pieţei bancare, cât şi prin adoptarea de măsuri de reorganizare în sensul suprimării acelor posturi care au fost impactate negativ de realităţile contextului economic şi nevoii de eficientizare; decizia de concediere a reclamantei enumără toate motivele, reale şi obiective, care au stat la baza restructurării activităţii […] şi a desfiinţării unui număr de 24 de posturi de casier şi numărător bani (printre care şi cel al reclamantei). Toate aceste motive reale şi obiective au condus la necesitatea reorganizării activităţii societăţii, afectând direct postul reclamantei. Procesul de reorganizare a fost unul dictat de nevoia de eficientizare a activităţii în contextul actual, impus de cauze diverse, de la contextul economic, la cel al tendinţelor pieţei, dar şi de schimbările inerente impuse de o organizaţie dinamică ce îmbunătăţeşte permanent procesele pentru a se menţine competitivă.
Având în vedere că postul de casier înglobează atribuţii specifice postului de numărător bani, externalizarea acestor activităţi afectează, de asemenea, şi postul de casier, nu numai pe cel de numărător bani; în acelaşi timp, restructurarea activităţii agenţiilor teritoriale a avut ca scop eficientizarea activităţii prin implementarea programului Service Model Branch Network; în conformitate cu acesta, în urma analizelor şi studiilor efectuate intern, a reieşit structura optimă de organizare a agenţiilor teritoriale în trei grupe: (i) „office plus” – oficii […] fără personal, localizate în centrele Self-Bank, rezultate din agenţiile cu cea mai mică încărcătură operaţională, (ii) „light branches” – agenţii cu încărcătură de lucru medie, cu număr mediu de personal în structura „universal teller”, fără operaţiuni „back office” şi (iii) Regional Hubs provenite din agenţiile mari, care preiau şi funcţiile „back office” desfăşurate înainte de actualele „office plus” şi „light branches”, cu excepţia procesării de numerar – activitate ce a fost externalizată 100%.
Aşadar, în vederea eficientizării activităţii, s-a introdus conceptul de „Universal Teller” – personal care activează în cele două grupe de agenţii care sunt deservite de personal (light branches şi regional hubs). Acesta înglobează în fişa de post mai multe atribuţii, atât „cash” cât şi „non-cash” (operaţiuni cu şi fără numerar, cât şi de relaţii cu clienţii), reaşezând astfel în mod eficient încărcătura de lucru necesară bunei funcţionari a agenţiilor.
Banca a urmărit o alocare dinamică a resurselor umane în funcţie de specificul local, astfel încât, în funcţie de încărcarea „cash/non-cash” a agenţiei, de încărcarea sezonieră etc., agenţiile au numai posturi de universal teller (light branches) ori au şi alte posturi – cum este cazul Agenţiei Constanţa, care pe lângă cele două posturi de Universal Teller are şi două posturi de casier şi unul de Sr. Client Services Officer. Cei doi Universal Telleri sunt alocaţi dinamic de către managementul sucursalei, în funcţie de încărcătura operaţională în diverse momente, ţinând cont de specificul tranzacţiilor pe parcursul unei zile sau în decursul unei luni, în funcţie de variaţia sezonieră a anumitor volume de tranzacţii sau pentru acoperirea perioadelor de concedii.
Desfiinţarea postului reclamantei (la fel ca şi a celorlalte 23 de posturi afectate de reorganizare) a fost efectivă, atât postul reclamantei, cât şi celelalte posturi desfiinţate nemaigăsindu-se în organigrama societăţii, aşa cum rezultă şi din organigramele depuse la dosar.
Desfiinţarea postului reclamantei a fost realizată în baza unor criterii obiective. Dacă posturile de numărător bani au fost desfiinţate în totalitate din societate, datorită externalizării în proporţie de 100% a activităţii de procesare de numerar, în cazul posturilor de casier (cum era şi reclamanta) s-a simţit doar nevoia de a reduce numărul acestor posturi (numărul de posturi de casier depăşind nevoia locală a societăţii), cele 17 posturi de casieri desfiinţate fiind distribuite în toate sucursalele […] din ţară, unde volumul de muncă scăzuse la ghişeu, datorită motivelor mai sus prezentate.
În speţă, în Agenţia […] Constanţa existau 3 casieri, societatea considerând că, datorită reducerii activităţii generale a Agenţiei şi constrângerilor financiare, un număr de 2 casieri este suficient pentru buna desfăşurare a activităţilor, cel de al treilea post fiind desfiinţat în vederea eficientizării activităţii.
Aşa cum au demonstrat prin documentele depuse la dosar şi întregul probatoriu administrat, criteriul de alegere a fost vechimea în funcţie reclamanta fiind numită în funcţia de casier în iulie 2012 (deci o vechime de un an în funcţia de casier), celelalte două colege având o vechime mai mare în această funcţie (din 2003 şi respectiv 2010), aşa cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei (contracte de muncă ale casierilor din Agenţia Constanţa).
Motivele care au dus la desfiinţarea postului reclamantei se păstrează ca fiind reale, şi în condiţiile în care societatea a înfiinţat noi posturi, care, nu au aceleaşi responsabilităţi cu cele ale postului desfiinţat.
Procesul de restructurare şi reorganizare a fost unul amplu şi a funcţionat pe mai multe planuri. Înfiinţarea postului de Cash Administrator a fost rezultatul implementării acestui program, care s-a derulat în perioada 2012 – 2013, pentru eficientizarea unor arii de activitate, respectiv desfăşurarea acestor tipuri de activităţi numai în cele 8 centre regionale […] – Bucureşti Metropolis, Craiova, Timişoara, Cluj, Braşov, Galaţi, Constanţa şi Iaşi. Acestea sunt denumite „Regional Hub” şi fiecare „deserveşte” toate sucursalele din zona geografică respectivă. Propunerea de înfiinţare a centrelor regionale (Regional Hub) şi a unui post specific care să gestioneze activităţile regionalizate a survenit încă de la începutul anului 2013, pentru ca de la 01.08.2013 aceste posturi să-şi înceapă deja activitatea.
Pe de altă parte, societatea nu s-a reorganizat datorita „dificultăţilor economice” şi a desfiinţat posturi pentru a „reduce costurile cu personalul”, astfel încât înfiinţarea de noi posturi nu contrazice cauza pentru care societatea a decis reorganizarea – eficientizarea activităţii dublată de externalizarea unor servicii. Astfel, între cauzele reale şi serioase ale desfiinţării unui loc de muncă nu se încadrează numai încetarea unei anumite activităţi, ci şi schimbarea modului de realizare a acesteia, pentru creşterea calităţii, scăderea costurilor, care conduc la creşterea competitivităţii şi a eficienţei. În acest scop, angajatorul îşi poate organiza activitatea conform viziunii proprii, respectând prevederile legale şi drepturile salariaţilor.
Conform fişelor de post depuse la dosar, cele două posturi – cel desfiinţat, al reclamantei, şi postul nou înfiinţat – nu numai că nu au responsabilităţi comune, dar rezultă clar din fişa de post a Cash Administrator că această poziţie a fost creată în urma regionalizării activităţilor de numerar back-office şi non-cash şi înfiinţării centrelor regionale (hubs) şi în contextul externalizării serviciilor de procesare de numerar.
Astfel, postul nou creat are, pe de o parte, atribuţii legate de menţinerea, coordonarea, verificarea relaţiei cu companiile CIT către care au fost externalizate serviciile de procesare a numerarului din reţeaua de sucursale, atribuţii noi, care nu se regăsesc în nici o fişă de post anterioară (nici de casier şi nici de altceva).
Pe de altă parte, postul nou creat implică şi atribuţii legate de regionalizarea activităţii de numerar back office şi a activităţilor non-cash, prin procesarea instrumentelor de debit în centrele regionale – inclusiv Constanţa – activitatea efectuată, în urma restructurării, într-un singur „hub” regional, pentru un număr de agenţii […] (de tip „light branch”) aflate în aria geografică a hub-ului respectiv. Este evident faptul că aceste atribuţii nu erau – şi nici nu puteau fi – îndeplinite anterior de reclamantă, în calitatea sa de casier în cadrul Agenţiei […] Constanţa.
Atribuţiile noului post de Cash Administrator (Administrator Numerar) se concentrează în special pe relaţia cu centrele de procesare ale firmelor CIT specializate, vizând în general controlul, verificarea, arhivarea şi gestionarea la nivel de documente şi înregistrare în sistem a operaţiunilor efectuate în centrele de numărare, şi pe procesarea instrumentelor de debit provenite de la celelalte sucursale din aria geografică a hub-ului Constanţa.
Precizează, din nou, faptul că în cazul desfiinţării postului de casier din cele 3 existente în cadrul Agenţiei Constanţa s-a aplicat criteriul „vechimii în funcţia de Casier”.
Acest criteriu, precum şi „vechimea în societate”, nu a avut nici o legătură cu ocuparea posturilor de Cash Administrator: acestea au fost ocupate prin promovare internă în cadrul Băncii, dintre salariaţii din cadrul agenţiei unde au fost înfiinţate care, în funcţie de aptitudinile şi abilităţile pe care le deţineau, au fost consideraţi corespunzători din punct de vedere profesional pentru ocuparea acestei poziţii.
În cazul Agenţiei Constanţa, persoana considerată că fiind cea mai potrivită a fost promovată intern de către organele abilitate în acest sens, pe postul de Cash Administrator, în funcţie de abilităţile şi aptitudinile sale.
În strânsă legătură cu punctul anterior, apelanta încearcă să convingă instanţa că are o „schemă” mult mai potrivită pentru reorganizarea Agenţiei Constanţa. Astfel, susţine reclamanta, dacă s-ar fi ales criteriul „casierul cu cea mai mare vechime în funcţie”, atunci ar fi fost promovată o altă colegă casier, şi atunci, nu era nevoie să se desfiinţeze postul reclamantei, ci al altcuiva.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei de desfiinţare a postului, în contextul procesului general de reorganizare şi eficientizare a activităţii, şi nu asupra oportunităţii acestora ori modului obiectiv, şi pe care societatea îl consideră cel mai potrivit nevoilor sale, de realizare a reorganizării. Astfel, faptul că apelanta consideră că societatea ar fi putut să aplice alte criterii de ocupare a postului nou înfiinţat, şi să desfiinţeze postul altcuiva – pe baza unor criterii subiective ale reclamantei – nu poate fi un argument plauzibil în analizarea legalităţii/temeiniciei deciziei de concediere.
În analizarea respectării prevederilor art. 65 alin. (2) nu trebuie pierdut din vedere faptul că în reglementarea acestui text legal, condiţia de a avea la bază o cauză reală şi serioasă se referă la desfiinţarea locului de muncă, iar nu la motivul/motivele (fără legătură cu persoana salariatului) care au determinat desfiinţarea locului de muncă al acestuia (în cazul concret, reorganizarea activităţii).
Cu alte cuvinte, textul art. 65 din Codul muncii nu conferă instanţei dreptul de a aprecia asupra oportunităţii măsurii reorganizării activităţii (respectiv, daca această măsură este sau nu justificată, dacă este sau nu suficient fundamentată etc.) după cum tinde să demonstreze apelanta.
Aprecierea oportunităţii măsurii reorganizării este – evident – o decizie de management, care rămâne atributul exclusiv al organelor decizionale ale societăţii, singurele în măsură să decidă cu privire la structura organizatorică necesară desfăşurării unei activităţi economice eficiente”.
Pentru toate motivele de mai sus, solicită instanţei să respingă în totalitate apelul ca neîntemeiat şi nefondat, şi să menţină sentinţa civilă nr. 2663/31.10.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa ca legală şi temeinică.
În dovedirea susţinerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri, în contraprobă orice probă încuviinţată apelantei, precum şi orice probă a cărei necesitate va reieşi din dezbateri.
În drept s-a invocat art. 471 Cod procedură civilă şi art. 65 Codul Muncii.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 65 alin.(1) din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
În această privinţă se reţine că între cauzele reale şi serioase ale desfiinţării unui loc de muncă se încadrează diverse situaţii, precum dificultăţi economice, încetarea unei anumite activităţi sau schimbarea modului de realizare a acesteia pentru creşterea calităţii, scăderea costurilor, care conduc la creşterea competitivităţii precum şi reducerea activităţii. Scopul declarat al oricărei societăţi comerciale este obţinerea de profit şi maximizarea acestuia, desigur, protejând drepturile salariaţilor.
De asemenea, se poate urmări îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţi, a comunicării între societate şi potenţialii clienţi, flexibilizarea procedurilor interne, centralizarea activităţilor de coordonare şi control sau evitarea şi eliminarea situaţiilor în care atribuţiile mai multor angajaţi se suprapun.
Aceste cauze se pot combina, în sensul că anumite dificultăţi economice pot impune o eficientizare a activităţii prin eliminarea situaţiilor de suprapunere a unor atribuţii de serviciu sau prin eliminarea unor funcţii şi preluarea atribuţiilor lor de alţi angajaţii, mai ales în condiţiile în care volumul de activitate al angajaţilor scade, astfel încât este posibilă preluarea de către unii dintre aceştia a unor atribuţii suplimentare.
Aşadar, angajatorul poate lua unilateral măsura de reorganizare a societăţii, inclusiv prin desfiinţarea unor posturi, în baza prerogativei sale de stabilire a organizării şi funcţionării unităţii prevăzute de art.40(1) lit. a din Codul Muncii.
În cauză, apelanta pârâtă susţine că a desfiinţat locul de muncă ocupat de reclamantă în cadrul unui proces amplu de reorganizare a activităţii în sensul renunţării la o parte din personal şi creşterea gradului de folosire a unor echipamente automate respectiv externalizarea unor servicii.
O astfel de reorganizare a activităţii poate justifica, în principiu, desfiinţarea posturilor ale căror atribuţii sunt trecute în sarcina altor angajaţi, sunt externalizate sau realizate prin folosirea unor echipamente automatizate, pentru a se evita suprapunerea de atribuţii şi eficientizarea activităţii, astfel cum s-a arătat.
Dar, deşi este adevărat că angajatorul are, potrivit art.40 alin.1 lit.a) din Codul Muncii, prerogativa organizării propriei activităţi, ceea ce poate însemna inclusiv desfiinţarea unor locuri de muncă şi efectuarea unor concedieri în consecinţă, pentru a mări eficienţa activităţii inclusiv prin redistribuirea atribuţiilor şi reducerea cheltuielilor cu salarizarea, totuşi, aceste măsuri nu pot fi luate în mod discreţionar, legiuitorul instituind măsuri de protecţie ale angajaţilor prin impunerea unor condiţii cum sunt cele cuprinse în art.65 din Codul Muncii.
Astfel, potrivit acestui text legal, pentru a se reţine legalitatea concedierii determinate de desfiinţarea postului, aceasta din urmă trebuie să aibă un caracter efectiv şi să aibă o cauză reală dar şi serioasă.
Potrivit art.272 din Codul Muncii angajatorul este cel care trebuie să dovedească motivele concedierii în cazul în care acestea sunt contestate, astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă.
În cazul în care există mai multe locuri de muncă cu atribuţii identice, ocupate efectiv de mai mulţi angajaţi şi numai unul sau unele dintre aceste locuri de muncă sunt desfiinţate, în caz de litigiu, angajatorul trebuie să dovedească în mod concret cauza desfiinţării locului de muncă ocupat de un anumit angajat, respectiv reclamantul.
Astfel, în situaţia în care motivele cu caracter general, referitoare la eficientizarea activităţii şi în legătură cu aspecte economice, se verifică raportat la mai multe locuri de muncă cu atribuţii identice, angajatorul trebuie să indice în mod concret cauza desfiinţării unui anumit loc de muncă şi nu a celorlalte aflate într-o situaţie identică sau similară, ca o consecinţă a principiilor egalităţii de tratament şi al bunei credinţe reglementate de art.5, respectiv art. 8, din Codul Muncii, alegerea neputând fi arbitrară.
În cauză, pârâta a indicat acest motiv a fi vechimea în funcţie în sensul că dintre toţi salariaţii care ocupau postul de casier reclamanta avea cea mai mică vechime în funcţie.
Un astfel de criteriu, vizând vechimea angajaţilor care ocupă locurile de muncă ce ar putea fi desfiinţate, poate constitui, în principiu, o justificare suficientă din perspectiva păstrării în activitate a angajaţilor cu o mai mare experienţă profesională.
Dar, trebuie avut în vedere că, potrivit art.79 din Codul Muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Or, în decizia de concediere contestată, intimata pârâtă nu a indicat nici un element care să explice care a fost în concret cauza reală şi serioasă pentru care a optat pentru desfiinţarea acelui loc de muncă ocupat de reclamantă şi nu a altui loc de muncă cu aceleaşi atribuţii, respectiv păstrarea locurilor de muncă ocupate de alţi salariaţi în condiţiile în care motivele desfiinţării postului referitoare la reorganizarea şi eficientizarea activităţii puteau constitui motiv de desfiinţare a oricăruia dintre posturile de casier existenta la agenţia din Constanţa.
În decizia de concediere contestată nu se indică faptul că ar fi fost avută în vedere vechimea în funcţie an angajaţilor pentru stabilirea locurilor de muncă desfiinţate.
Ca urmare, aceste aspecte nu trebuie a fi analizate iar raportat la conţinutul deciziei de concediere concluzia este că pârâta nu a justificat o cauză reală şi serioasă a desfiinţării locului de muncă ocupat de reclamantă.
Faţă de aceste considerente, se concluzionează că decizia de concediere este nulă din perspectiva art.80 raportat la art.65 din Codul Muncii.
În temeiul art.80 din Codul Muncii se va dispune reintegrarea reclamantei în funcţia anterior deţinută precum şi obligarea pârâtei la despăgubiri egale cu drepturile salariale de care aceasta a fost lipsită de la data concedierii la data reintegrării efective.
