Existenţa unor dificultăţi economice şi intenţia de a eficientiza activitatea pot justifica desfiinţarea unor locuri de muncă în cadrul unei reorganizări decise de angajator. Desfiinţarea locurilor de muncă nu mai poate fi justificată, însă, în acest mod, atunci când, deşi parte din activitatea foştilor angajaţi este preluată de alţi angajaţi existenţi, ceea ce nu este interzis, o altă parte a acesteia este preluată de angajaţi noi, încadraţi ulterior.
Art.40 (1) lit. a din Codul Muncii
Art. 65 alin.(1) din Codul Muncii
Art.79 din Codul Muncii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 492/118/2014 reclamantul […] a chemat în judecată pe pârâta S.C. […] S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei de concediere nr. 340/30.12.2013 şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, reactualizate până la data reintegrării efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administraţie s-a decis desfiinţarea celor 5 posturi de maistru petrolist din structura Instalaţie Epurare Ape Uzate. Ulterior, doar patru maiştri au primit notificări şi apoi decizii de concediere, numitul […] fiind salvat de la concediere şi mutat în cadrul unei alte secţii.
Reclamantul a învederat că motivul invocat de pârâtă, cel al reducerii numărului de personal, nu este unul real, întrucât în locul celor 5 posturi de maistru au fost înfiinţate tot atâtea posturi de operator, intervenind doar o schimbare a denumirii funcţiei. Astfel, în fişa postului de operator au fost preluate cele mai multe dintre atribuţiile maistrului, mai puţin atribuţiile de coordonare, ce au revenit şefului de secţie. În plus, sarcinile aferente posturilor desfiinţate nu au fost preluate de operatorii rămaşi în schema de personal, ci de alţi operatori ce au ocupat posturile nou create.
Reclamantul a menţionat că adevăratul motiv al concedierii celor patru maiştri a fost legat de calitatea acestora de reclamanţi într-un dosar având ca obiect plata sporului de vechime, dosar finalizat printr-o hotărâre favorabilă şi care a dat naştere mai multor procese colective având acelaşi obiect. În acest context, chiar înainte de decizia Consiliului de Administraţie din august 2013, a avut loc o videoconferinţă la care au participat peste 40 de directori ai societăţii pârâte, în cadrul căreia s-a reproşat conduita necorespunzătoare a salariaţilor ce câştigaseră sporul de vechime cu angajatorul S.C. […] S.A. În plus, toţi salariaţii care au declanşat litigii asemănătoare au fost supuşi la enorme presiuni, ce au determinat şi sute de renunţări la judecată.
A concluzionat reclamantul în sensul că desfiinţarea postului ocupat nu a avut o cauză reală şi serioasă, ci a fost întemeiată pe motive discriminatorii legate de persoana salariatului, în condiţiile în care societatea pârâtă a efectuat angajări şi a înfiinţat posturi pe care nu le-a propus celor concediaţi.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri: decizia nr. …/30.12.2013, preaviz nr. 48/14.08.2013, notificare privind decizia de concediere individuală, corespondenţă electronică expediată de directorul general al societăţii pârâte, petiţie adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, rapoarte de serviciu, Decizia civilă nr. 273/22.04.2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. 4255/118/2010.Totodată, reclamantul a solicitat proba cu un martor: […], probă încuviinţată şi administrată de instanţă.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a susţinut că măsura concedierii reclamantului a fost luată pe fondul desfiinţării postului de maistru petrolist industria chimică din cadrul Instalaţiei Epurare Ape Uzate. Această decizie a intervenit pentru că activităţile desfăşurate prin intermediul acestui loc de muncă au fost restrânse pe fondul necesităţii de centralizare a coordonării activităţilor de exploatare şi întreţinere a instalaţiei, în vederea asigurării unei supravegheri unitare. Astfel, atribuţiile care ţineau de coordonarea activităţii au fost preluate de angajata […] – şef secţie industrie prelucrătoare, iar atribuţiile privind fluxul tehnologic, supravegherea şi manevrarea instalaţiilor au revenit operatorilor tratare apă tehnologică.
Pârâta a precizat că la nivelul societăţii a fost efectuată o reaşezare a structurii interne pe considerente de natură funcţională, iar dreptul angajatorului de a se organiza potrivit propriilor nevoi nu poate fi cenzurat de instanţă, actul de judecată urmând a se limita la cercetarea legalităţii măsurii, din perspectiva caracterului real şi serios al cauzei care a determinat desfiinţarea postului.
În dovedirea celor susţinute, pârâta a depus la dosar înscrisuri:justificare tehnico-economică privind intenţia de reorganizare a activităţii de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de epurare ape uzate, Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administraţie, contract individual de muncă încheiat cu reclamantul, organigrama societăţii la datele de 01.01.2012 şi 09.08.2013, statul de funcţii anterior şi ulterior concedierii, contractele individuale de muncă ale celor cinci maiştri petrolişti, fişa postului de maistru petrolist şi de operator, fişa postului salariatei […], fişa postului salariatei […], tabel nominal privind angajările efectuate în perioada 19.08.2013-06.12.2013.
Prin sentinţa civilă nr. 1577/02.07.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis acţiunea formulată de reclamantul […] în contradictoriu cu pârâtul SC […] SA, cu participarea CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, s-a anulat decizia de concediere nr. …/30.12.2013 emisă de pârâtă şi s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul anterior ocupat şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi cuvenite, de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte în funcţia de maistru petrolist/industria chimică, desfăşurându-şi în concret activitatea în cadrul Secţiei Termo-Hidro, Instalaţia Epurare Ape Uzate.
Potrivit organigramei valabile la data de 01.01.2012 şi depusă la dosar de către pârâtă, în cadrul secţiei menţionate figurau cinci posturi de maistru instalaţie tratare ape, concomitent cu alte cinci posturi de operator instalaţie tratare ape uzate.
Prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administraţie al S.C. […] S.A., a fost aprobată noua organigramă a societăţii, valabilă cu începere de la aceeaşi dată, din cuprinsul căreia au fost suprimate cele 5 posturi de maistru petrolist, figurând în schimb 10 posturi de operator la tratarea apei tehnologice.
În condiţiile în care prin decizia menţionată nu se face nici o referire la motivele care au determinat desfiinţarea posturilor de maistru petrolist, printre care şi cel ocupat de reclamant, urmează a fi avut în vedere singurul înscris emanat de la societatea pârâtă prin care se indică în concret aceste motive, respectiv cel intitulat justificarea tehnico-economică privind intenţia de reorganizare a activităţii de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de epurare ape uzate.
Astfel, după cum rezultă din menţiunile exprese ale acestei adrese, propunerea de restructurare şi desfiinţare a postului de maistru petrolist/industrie chimică din instalaţia Epurare Ape Uzate a fost întemeiată pe necesitatea eliminării suprapunerilor de competenţe dintre acest post şi cel de operator la tratarea apei tehnologice, respectiv de şef secţie industrie prelucrătoare. Totodată, măsura propusă urma a-şi produce efectele şi din punct de vedere al reducerii costurilor cu personalul, existente la nivelul instalaţiei restructurate.
În concret, s-a ţinut cont de faptul că responsabilităţile de planificare şi coordonare derulate de maistrul petrolist erau deja exercitate de către şeful secţiei industrie prelucrătoare, iar responsabilităţile operaţionale ace postului puteau fi exercitate de operatorul la tratarea apei tehnologice, care avea pregătirea necesară pentru îndeplinirea acestor atribuţii.
În baza deciziei menţionate a Consiliului de Administraţie, având justificarea tehnico-economică arătată, societatea pârâtă a notificat intenţia de concediere individuală a unui număr de patru salariaţi angajaţi pe posturile de maistru petrolist, aceste notificări fiind transmise atât la ITM Constanţa, cât şi sindicatului reprezentativ din cadrul unităţii. Ulterior acordării termenului legal de preaviz, au fost emise şi deciziile de concediere, care au vizat însă doar trei dintre cei patru maiştri petrolişti propuşi iniţial pentru încetarea raporturilor de muncă, fiind exceptată numita […].
În cazul reclamantului, prin decizia nr. …/30.12.2013, pârâta a dispus concedierea în temeiul art. 65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a desfiinţării postului ocupat. În cuprinsul deciziei, a fost invocată Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administraţie, măsura dispusă fiind justificată din perspectiva reorganizării interne a societăţii, prin comasarea responsabilităţilor postului de maistru petrolist/industria chimică cu cele ale posturilor de şef secţie industrie prelucrătoare şi operator tratare apă tehnologică. Concomitent cu eliminarea suprapunerii de atribuţii, s-a indicat prin decizie şi obiectivul reducerii costurilor cu personalul existent la nivelul instalaţiei restructurate.
Prin contestaţia de faţă, reclamantul a criticat decizia de concediere menţionată, apreciind că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 65 Codul muncii, întrucât desfiinţarea postului nu a avut o cauză reală şi efectivă, ci a disimulat dorinţa unităţii de a-l îndepărta din societate pentru motive legate de persoana sa. Procedând deci la analiza legalităţii şi temeiniciei acestei decizii, instanţa va urmări încadrarea măsurilor dispuse de pârâtă în condiţiile impuse de textul de lege indicat ca temei juridic al concedierii.
Astfel, potrivit art. 65. alin.1 din Codul Muncii concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Condiţia de legalitate impusă de alin.2 al aceluiaşi articol este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
În ceea ce priveşte existenţa unei cauze reale şi serioase care să fi avut drept consecinţă concedierea salariatului, instanţa reţine că din interpretarea dispoziţiilor art.65 alin.1 Codul Muncii se desprind mai multe condiţii care definesc cauza reală şi serioasă.
Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existenţa unei situaţii care exclude întru totul situaţia personală a salariatului, respectiv: dificultăţi economice, transformări tehnologice, reorganizarea activităţii. În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existenţa unui alt motiv.
Revine aşadar instanţei de judecată rolul de a aprecia în fiecare caz concret, in funcţie de probatoriile administrate de părţi, îndeplinirea condiţiilor generic impuse de lege.
Cu referire la existenţa cauzei reale a concedierii, pârâta s-a prevalat de atributul exclusiv al angajatorului de a se organiza potrivit propriilor nevoi, fără ca oportunitatea adoptării unei măsuri organizatorice să poată fi cenzurată de instanţa de judecată. Sub acest aspect, trebuie subliniat că angajatorul este într-adevăr singurul îndreptăţit să aprecieze în ce măsură reorganizarea activităţii, inclusiv prin desfiinţarea unuia sau a mai multor locuri de muncă, poate determina creşterea performanţelor în activitate, interesul său legitim fiind prezumat, câtă vreme este dictat de nevoia eficientizării activităţii.
Cu toate acestea, instanţa de judecată are competenţă să verifice legalitatea măsurii dispuse de unitate, inclusiv în cazul în care aceasta ia forma unei restructurări a activităţii. Altfel spus, fără a interveni asupra modalităţii concrete în care angajatorul a conceput propria politică de personal, în cadrul unei contestaţii îndreptate împotriva deciziei de concediere, instanţa este ţinută a analiza dacă reorganizarea activităţii interne a fost efectivă, menită a realiza însuşi scopul declarat de unitate la momentul adoptării unei asemenea măsuri.
Mai concret, în cazul de faţă instanţa nu poate cenzura motivele pentru care societatea pârâtă a apreciat că desfiinţarea posturilor de maistru petrolist şi repartizarea atribuţiilor specifice acestui post către şeful secţiei industrie prelucrătoare şi operatorii tratare apă tehnologică, corespund nevoilor reale ale societăţii, acelea de evitare a suprapunerii de atribuţii şi de reducere a cheltuielilor de personal. Ceea ce poate analiza instanţa, în limitele art. 65 Codul muncii, este însă legătura directă dintre măsura de reorganizare dispusă şi realizarea, cel puţin aparentă, a obiectivelor propuse de unitate şi care, din punct de vedere formal, constituie o justificare suficientă a desfiinţării posturilor.
În caz contrar, s-ar permite angajatorului ca sub pretextul unei restructurări a activităţii, ce poate fi apreciată în mod exclusiv din perspectiva oportunităţii, să dispună desfiinţarea unor posturi din motive care ţin de persoana salariatului, iar măsura astfel luată să fie exceptată de la controlul instanţei de judecată.
În speţă, din examinarea probelor administrate, rezultă că desfiinţarea posturilor de maistru petrolist a fost însoţită de o serie de măsuri dispuse de pârâtă, prin care scopul declarat al eficientizării activităţii nu a fost nici pe departe atins, fiind astfel răsturnată prezumţia de bună-credinţă de care beneficiază angajatorul ce procedează la reorganizarea propriei activităţi.
Astfel, desfiinţarea unui post, ca urmare a redistribuirii atribuţiilor specifice către un alt post din structura organizatorică, nu poate fi concepută decât în sensul preluării acestor atribuţii de către salariaţi angajaţi la acel moment, doar în această modalitate fiind evitate şi costurile de personal. Or, în cazul de faţă, deşi pârâta a afirmat intenţia reducerii acestor costuri, a procedat la desfiinţarea posturilor de maistru petrolist şi înfiinţarea concomitentă a aceluiaşi număr de posturi de operator tratare apă tehnologică.
În plus, înfiinţarea acestor posturi noi nu a primit nici o justificare tehnico-economică, cel mai probabil pentru că aceasta ar fi anulat motivaţia desfiinţării posturilor de maistru petrolist. Totodată, măsura nu a fost dispusă nici măcar formal printr-un act de dispoziţie al conducerii unităţii, regăsindu-se concretizată direct în organigrama aprobată la data de 09.08.2013.
Or, desfiinţarea unor posturi, din motive de oportunitate care exced limitelor controlului judecătoresc, însoţită de înfiinţarea concomitentă a aceluiaşi număr de posturi, care, deşi diferite, preiau mare parte dintre atribuţiile posturilor desfiinţate, constituie o împrejurare ce fundamentează concluzia unei false restructurări, implicit a unei cauze nereale a desfiinţării posturilor. În mod evident, unitatea pârâtă avea nevoie de acel număr suplimentar de cinci salariaţi în cadrul Instalaţiei Ape Uzate, din moment ce atribuţiile preluate de la maiştrii petrolişti concediaţi nu au putut fi exercitate de operatorii existenţi deja în schema de personal.
Pe de altă parte, această eventuală nevoie a suplimentării posturilor de operatori, putea fi complinită prin transformarea posturilor de maistru petrolist, corespunzătoare numeric şi ocupate de persoane care aveau pregătirea necesară, astfel cum rezultă atât din fişa posturilor respective, cât şi din declaraţiile martorului audiat la propunerea reclamantului.
Împrejurările concrete în care a intervenit concedierea reclamantului, fundamentează concluzia instanţei în sensul că reclamanta a procedat în fapt la o desfiinţare formală a posturilor de maistru petrolist, iar pentru acoperirea nevoii reale de personal a înfiinţat cinci posturi de operator tratare apă tehnologică, ce au preluat cea mai mare parte a atribuţiilor aferente posturilor desfiinţate.
În consecinţă, desfiinţarea postului ocupat de reclamant nu a avut o cauză reală şi serioasă, întrucât societatea nu a realizat o restructurare efectivă a activităţii, ci doar a transferat atribuţiile acestui post către un post nou înfiinţat, având însă o altă denumire. În această modalitate, a fost creată o aparenţă de legalitate în favoarea unei situaţii care decurgea din hotărârea arbitrară a societăţii de îndepărtare a reclamantului, pentru motive legate în mod exclusiv de persoana acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant şi necontestate de către pârâtă, privind corespondenţa electronică transmisă de directorul general al societăţii, precum şi din declaraţiile martorului […], rezultă astfel că la nivelul societăţii au existat discuţii legate de conduita procesuală a unor salariaţi care formulaseră acţiune pentru plata retroactivă a sporului de vechime, urmărindu-se convingerea acestora spre o eventuală renunţare la acţiune.
Una dintre persoanele cu care s-au purtat aceste discuţii, potrivit declaraţiilor aceluiaşi martor, a fost şi numita […], încadrată în funcţia de maistru petrolist şi vizată iniţial de măsura concedierii, dar transferată în cadrul unei alte secţii, ulterior renunţării la judecată în acţiunea având ca obiect plata sporului de vechime.
Reclamantul a făcut parte din categoria angajaţilor care obţinuseră o hotărâre judecătorească irevocabilă, în contradictoriu cu un alt angajator şi în considerarea căreia se declanşase un nou val de litigii la nivelul S.C. […] S.A.
Or, în contextul în care societatea pârâtă a desfiinţat cinci posturi de maistru petrolist, dar a concediat doar trei dintre persoanele care ocupau aceste posturi, salvând de la concediere, în lipsa oricăror criterii legale sau contractuale, doar pe acele persoane care nu aveau litigii cu unitatea sau renunţaseră la judecată în cadrul acestor litigii, este evident că pretinsa restructurare a activităţii a avut ca motiv real îndepărtarea din societate a angajaţilor care iniţiaseră procesele pentru plata sporului de vechime.
Pentru toate aceste motive, instanţa a reţinut că decizia de concediere contestată nu respectă condiţiile de legalitate şi temeinicie impuse de art. 65 alin.1 Codul muncii, motiv pentru care s-a dispus anularea acesteia, cu consecinţa reintegrării reclamantului în funcţia anterior deţinută şi a obligării pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC […] SA, invocând în esenţă următoarele: hotărârea pronunţata pe fondul cauzei este una nelegala si netemeinica, instanţa de fond procedând la analizarea in fapt a oportunităţii menţinerii sau nu a posturilor de maistru petrolist, prerogativa ce aparţine strict angajatorului; într-adevăr, măsura concedierii intimatului […] a fost luată pe fondul desfiinţării funcţiei de maistru petrolist industria chimica in cadrul Instalaţiei Epurare Ape Uzate din cadrul S.C. […] S.A.; cu toate ca instanţa de fond a învederat ca instanţa de judecata nu poate sa aprecieze daca o măsura organizatorica în general este sau nu necesara şi oportuna, totuşi actul de judecata s-a îndreptat strict către oportunitatea desfiinţării postului ocupat de către intimat in raport de motivaţia eficientizării activităţii societăţii din punct de vedere economic, prin înlocuirea intimatului cu alta persoana ce a preluat in parte atribuţiile acesteia din urma; în alta ordine de idei, instanţa de fond trebuia sa se limiteze la cercetarea măsurii concedierii intimatului in sensul de a verifica dacă această măsură s-a realizat strict cu respectarea dispoziţiilor art. 65 din Codul Muncii republicat, analiza trebuind a fi realizată independent de factori subiectivi ce ar putea avea legătura cu persoana angajatului, ori dacă reorganizarea activităţii şi reaşezarea structurii impun cu adevărat reducerea acelui loc de muncă; în această situaţie, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului sa facă selecţia acelor posturi pe care să le desfiinţeze in cazul in care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activităţii, instanţa nu poate decât să verifice dacă desfiinţarea locului de muncă este efectivă, adică daca postul este suprimat din statul de funcţii, dacă are caracter obiectiv, fiind independenta de factori subiectivi care au legătură cu persoana angajatului, precum si daca acele dificultăţi economice invocate impun cu adevărat reducerea acelui loc de muncă; cu alte cuvinte instanţa de judecata era ţinută să analizeze legalitatea şi temeinicia măsurii concedierii individuale, prerogativă instituită de art. 65 alin. 2 din Codul Muncii republicat; angajatorul a luat măsura desfiinţării unor locuri de munca din cadrul societăţii, printre care si cel al intimatului, pentru ca activităţile desfăşurate prin intermediul acestui loc de munca au fost restrânse pe fondul necesitaţii centralizării coordonării activităţilor de exploatare şi întreţinere a instalaţiei, in vederea asigurării unei supravegheri unitare, fiind o măsură organizatorică care nu a urmărit persoana acesteia ci locul sau de munca; solicită a se reţine ca aspectele ce trebuiesc a fi analizate în cadrul judecării unei contestaţii împotriva unei decizii de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, sunt strict legate de respectarea legii de către angajator, respectiv daca desfiinţarea locului de munca a fost una efectiva, condiţie îndeplinita in speţa, si rezultata din organigramele societăţii, si daca măsura a fost una reala si serioasa adică daca a avut un caracter obiectiv; prin Decizia nr. 3 din data de 09.08.2013 a Consiliului de Administraţie al societăţii, având in vedere memoriul justificativ privind intenţia de reorganizare a activităţii de exploatare si întreţinere a instalaţiei de epurare ape uzate, a fost adoptata noua organigrama a societăţii in sensul desfiinţării la cinci locuri de munca de Maistru Petrolist Industria Chimică din structura de personal a Instalaţiei Epurare Ape Uzate; aceasta posibilitate este pusa la dispoziţia angajatorului care deţine prerogativa de a stabili organigrama in funcţie de necesarul de personal si de activităţile desfăşurate prin intermediul locului de munca desfiinţat, ce au fost restrânse pe fondul necesitaţii centralizării coordonării activităţilor de exploatare şi întreţinere a instalaţiei, in vederea asigurării unei supravegheri unitare; structura Instalaţiei Epurare Ape Uzate din cadrul societăţii este organizata pe categorii de activităţi, sens in care atribuţiile postului de maistru petrolist/industrie chimica care ţin de coordonarea activităţii au fost preluate de către angajata […] – sef secţie industrie prelucrătoare, iar atribuţiile privind fluxul tehnologic, supravegherea si manevrarea instalaţiilor au fost preluate de către operatorul tratare apa tehnologica, sub supravegherea Şefului de sector la schimb Termo-Hidro, in scopul eliminării suprapunerii de atribuţii; în fisa de post a acestor angajaţi se regăsesc preluate atribuţii deţinute de intimatul-reclamant care ţin de coordonarea activităţii, iar atribuţiile care ţin de fluxul tehnologic, supravegherea si manevrarea instalaţiilor au fost preluate de către operatorul tratare apa tehnologica, realizând-se astfel o redistribuire de sarcini si responsabilităţi ale unei poziţii de la nivelul societăţii, in scopul centralizării si in vederea eliminării suprapunerii de atribuţii, având in vedere ca responsabilităţile de planificare si coordonare derulate de postul maistru petrolist/industrie chimica erau deja exercitate de către sef secţie industrie prelucrătoare; totodată, poziţia de maistru petrolist ale cărui responsabilităţi operaţionale privind continuitatea fluxului tehnologic, asigurării documentelor necesare pentru buna funcţionare a instalaţiei, puteau fi exercitate de către operatorul la tratarea apei tehnologice, acesta având pregătirea necesara pentru îndeplinirea acestor atribuţii, a fost restructurat din cauza necesitaţii centralizării activităţii, astfel încât au fost eliminate suprapunerile de atribuţii; astfel, doar o parte din atribuţiile maistrului petrolist au fost trecute in sarcina operatorilor, celelalte atribuţii fiind exercitate de către şeful de secţie industrie prelucrătoare, iar pe de alta parte desfiinţarea postului de maistru ţine exclusiv de oportunitatea măsurii, si vizează prerogativa exclusiva angajatorului de a-si organiza activitatea in raport cu propriile nevoi si cu scopurile societăţii in sine; concomitent cu desfiinţarea posturilor de maistru petrolist cele 5 poziţii de operator preexistente in Instalaţia Epurare Ape Uzate au fost suplimentate cu incă 5 poziţii de aceeaşi natură, posturi care insă sunt inferioare celor de maistru petrolist şi ale căror cheltuieli de personal sunt considerabil mai mici fata de posturile de maistru petrolist desfiinţate; însă, concedierea intimatului-reclamant […] a fost dispusă din motive care ţin de organizarea activităţii societăţii, motive care se regăsesc explicit prevăzute in Codul Muncii şi care sunt transpuse in realitatea de fapt prin justificarea supusă aprobării administratorului unic al societăţii; contrar, reţinerilor instanţei de fond, înfiinţarea acestor locuri de munca pe postul de operator la Tratarea Apei Tehnologice a fost dispusă prin Decizia Consiliului de administraţie nr.3 din data de 09.08.2013 odată cu aprobarea noii organigrame din care se observă transformarea structurii Instalaţiei Epurare Ape Uzate; de asemenea, in mod nelegal a reţinut instanţa de fond faptul că nu a existat nicio justificare tehnico-economică privind suplimentarea celor 5 poziţii de operator tratare apă tehnologică, in condiţiile in care nu exista nici o prevedere legala care să impună o justificare a înfiinţării unor locuri de muncă deoarece doar pentru desfiinţări de posturi soldate cu concedieri este necesară o justificare in raport de are se dovedeşte cauza reală; mai mult decât atât, fiind in prezenţa unei concedieri individuale din iniţiativa angajatorului, dispoziţiile Codului Muncii republicat permit angajatorului efectuarea de noi angajări spre deosebire de concedierea colectivă care nu permite angajatorului să efectueze noi angajări timp de 45 luni pe acelaşi loc de muncă; de asemenea, alegerea personalului supus disponibilizării reprezintă, exclusiv un atribut al angajatorului ce nu poate fi supus analizei instanţei, sens care aserţiunile instanţei in sensul ca nu au existat criterii legale sau contractuale pentru care a fost supus restructurării postul ocupat de către intimatul reclamant si nu postul ocupat de către angajata […] se impun a fi înlăturate, întrucât fiind in prezenţa unei concedieri individuale angajatorul nu este obligat să aplice criterii de selecţie; totodată, aserţiunile instanţei de fond in sensul că prin măsura desfiinţării locului de muncă ocupat de către intimatul-reclamant s-a urmărit persoana acestuia şi nu locul de muncă, pe fondul unor litigii procesuale in care acesta este implicat şi care vizează obligarea societăţii la plata sporului de vechime nu pot fi primite, nefiind dovedite in prezenta cauză, iar pe de alta parte, aceste alegaţii ale contestatorului preluate de către instanţa de fond nu au legătură cu natura şi motivele unei concedieri pentru motive care nu ţin de persoana salariatului; în reanalizarea caracterului real si serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de către intimatul-reclamant, prin decizia contestata au fost pe deplin respectate dispoziţiile legale referitoare la desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului in conformitate cu art. 65, alin. 1, din Codul Muncii republicat, in privinţa caracterului obiectiv care nu are legătura cu persoana salariatului; prin prisma conţinutului art. 65 din Codul Muncii solicită a se avea în vedere ca una dintre situaţiile care poate determina concedierea individuala pentru motive neimputabile este reorganizarea activităţii, cum este si in acest caz când nemaiexistand încărcare cu activitate pe posturi in general s-a luat măsura redimensionării structurii de personal pentru a se încadra nevoilor actuale.
Fata de motivele expuse se solicită admiterea apelului si, rejudecând, să se dispună modificarea in totalitate a sentinţei civile apelate si pe cale de consecinţa respingerea acţiunii formulate, ca fiind nefondată.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă ca nefondat, reiterând în esenţă susţinerile formulate în faţa instanţei de fond.
Prin încheierea de şedinţă din 24.02.2015, instanţa a respins cererea apelantei pârâte de suspendare a judecăţii apelului până la soluţionarea contestaţiei formulată de apelanta pârâtă împotriva hotărârii nr.15/14.01.2014 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 cod pr.civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 65 alin.(1) din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
În această privinţă se reţine că între cauzele reale şi serioase ale desfiinţării unui loc de muncă se încadrează diverse situaţii, precum dificultăţi economice, încetarea unei anumite activităţi sau schimbarea modului de realizare a acesteia pentru creşterea calităţii, scăderea costurilor, care conduc la creşterea competitivităţii precum şi reducerea activităţii. Scopul declarat al oricărei societăţi comerciale este obţinerea de profit şi maximizarea acestuia, desigur, protejând drepturile salariaţilor.
De asemenea, se poate urmări îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţi, a comunicării între societate şi potenţialii clienţi, flexibilizarea procedurilor interne, centralizarea activităţilor de coordonare şi control sau evitarea şi eliminarea situaţiilor în care atribuţiile mai multor angajaţi se suprapun.
Aceste cauze se pot combina, în sensul că anumite dificultăţi economice pot impune o eficientizare a activităţii prin eliminarea situaţiilor de suprapunere a unor atribuţii de serviciu sau prin eliminarea unor funcţii şi preluarea atribuţiilor lor de alţi angajaţii, mai ales în condiţiile în care volumul de activitate al angajaţilor scade, astfel încât este posibilă preluarea de către unii dintre aceştia a unor atribuţii suplimentare.
Aşadar, angajatorul poate lua unilateral măsura de reorganizare a societăţii, inclusiv prin desfiinţarea unor posturi, în baza prerogativei sale de stabilire a organizării şi funcţionării unităţii prevăzute de art.40 (1) lit. a din Codul Muncii.
În cauză, apelanta pârâtă susţine că a desfiinţat locul de muncă ocupat de reclamant, de „maistru petrolist”, alături de alte posturi de acest tip, ca urmare a deciziei de redistribuire a atribuţiilor acestui post către alţi angajaţi, respectiv o parte către şeful de secţie (atribuţiile de coordonare) iar cealaltă parte către operatorii de tratare a apei (atribuţiile de execuţie).
O astfel de reorganizare a activităţii poate justifica în principiu desfiinţarea posturilor ale căror atribuţii sunt trecute în sarcina altor angajaţi pentru a se evita suprapunerea de atribuţii şi eficientizarea activităţii, astfel cum s-a arătat.
Dar, în cauză, se reţine că în realitate operaţiunea de reorganizare a activităţii a fost una nejustificată întrucât nu era aptă să producă rezultatul urmărit.
Aşa cum recunoaşte şi apelanta, aceasta a mai angajat cinci persoane în posturi de „operator tratare apă tehnologică”.
Aceasta vădeşte împrejurarea că personalul încadrat în acest tip de posturi nu putea prelua atribuţiile posturilor de „maistru petrolist” desfiinţate, de vreme ce urmare a preluării acestor activităţi a fost necesară suplimentarea posturilor de „operator tratare apă tehnologică” şi angajarea altor cinci persoane.
Or, apelanta susţine că măsura reorganizării activităţii care a determinat desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant a fost justificată tocmai de posibilitatea angajaţilor existenţi în posturi de „operator tratare apă tehnologică” de a prelua o parte din activităţile funcţiei de „maistru petrolist”, susţinere care se dovedeşte nereală raportat la suplimentarea ulterioară a numărului de angajaţi în funcţia de „operator tratare apă tehnologică” care dovedeşte tocmai imposibilitatea angajaţilor existenţi de a prelua atribuţiile posturilor desfiinţate.
Această împrejurare conduce la concluzia că, în realitate, cauza invocată de apelanta pârâtă pentru desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant nu a fost reală.
De asemenea, se mai poate concluzia că, în realitate, atribuţiile reclamantului nu au fost preluate de alt angajat încadrat în funcţia de „operator tratare apă tehnologică” ci de unul dintre noii angajaţi ceea ce pune în discuţie însuşi caracterul real al desfiinţării locului de muncă ocupat de reclamant, în condiţiile în care, din susţinerile apelantei rezultă că atribuţiile de execuţie erau predominante faţă de cele specifice unui post de conducere.
Faţă de prevederile art.79 din Codul Muncii apelanta nu poate invoca alte motive ale concedierii decât cele indicate în decizia de concediere.
Într-adevăr, în cauză nu se pune problema unei obligaţii a apelantei de a oferi reclamantului un alt loc de muncă, însă acest aspect este fără relevanţă faţă de cele expuse deja.
Este adevărat însă că, din perspectiva verificării caracterului real şi serios al cauzei desfiinţării locului de muncă, corelat cu aspectele enunţate deja, poate avea relevanţă faptul că reorganizarea activităţii putea să fie realizată într-o manieră care să nu implice desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant, cum ar fi negocierea modificării contractului individual de muncă în sensul eliminării atribuţiilor de control şi reducerii corespunzătoare a drepturilor salariale, în acord cu atribuţiile păstrate sau chiar modificarea locului de muncă ocupat.
În condiţiile în care existau alte modalităţi de realizare a reorganizării activităţii, aceasta nu mai poate fi considerată o cauză reală şi serioasă a desfiinţării locului de muncă. În acest sens trebuie avut în vedere că angajatorul nu poate decide încetarea raporturilor de muncă în mod discreţionar, fiind ţinut de forţa obligatorie a contractului să adopte o astfel de măsură numai în situaţia în care nu există o altă soluţie pentru atingerea scopului legitim pe care îl urmăreşte în legătură cu organizarea propriei activităţi sau alte soluţii propuse nu au fost acceptate de angajat.
Aceste considerente sunt suficiente pentru a reţine că nu a existat o cauză reală şi serioasă a desfiinţării postului ocupat de reclamant şi, în mod corect, Tribunalul a admis contestaţia.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
