Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Desfiinţarea efectivă a locului de muncă.
Codul Muncii: art.65
Din conţinutul art. 65 Codul Muncii reies condiţiile esenţiale ce se impun a fi întrunite pentru a dispune concedierea pe acest temei legal, respectiv desfiinţarea locului de muncă este efectivă, are o cauză reală şi este serioasă.
Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcţional-organizatorică a angajatorului, evidenţiată în statul de funcţii şi organigramă şi implică cu necesitate caracterul definitiv al desfiinţării. Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţii economice sau transformări tehnologice etc., şi este serioasă, când se impune din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.
Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când acesta este suprimat din structura funcţional-organizatorică a angajatorului, evidenţiată în statul de funcţii şi organigramă şi implică cu necesitate caracterul definitiv al desfiinţării. Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţii economice sau transformări tehnologice etc., şi este serioasă, când se impune din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 767/22 aprilie 2013.
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr.8552/107/2012 reclamantul A.N. a chemat în judecată pârâta C.N.P.R. SA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
– anularea Deciziei nr. 911/04.07.2012 emisă de Directorul General al companiei prin care s-a dispus concedierea sa din funcţia de Director Operaţional al O.J.P.A., ca fiind netemeinică şi nelegală:
– repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv reîncadrarea în muncă a reclamantului pe funcţia deţinută anterior (redenumită);
– acordarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate pentru perioada de la încetarea efectivă a contractului individual de muncă şi până la data reîncadrării;
– acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional şi de drept la care a fost supus;
– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată, în esenţă, că decizia atacată este lovită de nulitate absolută deoarece nu respectă prevederile art.76 Codul Muncii, respectiv nu cuprinde motivele concedierii, este nelegală şi netemeinică, deoarece reorganizarea este doar una formală, nefiind determinată de lipsa de utilitate a postului de director operaţional judeţean în condiţiile în care atribuţiile acestuia sunt exercitate în continuare de Şeful Oficiului Judeţean, situaţia de fapt existentă după concedierea reclamantului fiind identică cu cea existentă cât timp reclamantul a îndeplinit funcţia de Director judeţean si înainte de emiterea Deciziei 140/30.05.2012. Singura modificare consta în denumirea postului, care nu se mai numeşte Director operaţional, ci Şeful Oficiului Judeţean, cele două denumiri desemnând acelaşi lucru.
Mai arată recurentul că în cazul său criteriile care stau la baza concedierii nu sunt valabile şi sunt enunţate în decizia atacată numai pentru a da o aparenţă de legalitate unor măsuri abuzive.
In drept invocă art. 65.2, art. 78 Codul Muncii.
La termenul de judecată din 13.11.2012, reclamantul şi-a precizat capătul 3 de cerere din acţiunea introductivă, în sensul că să se dispună obligarea intimatei la plata unor despăgubiri reprezentând diferenţa dintre salariul indexat, majorat şi reactualizat aferent funcţiei de şef de oficiu judeţean, şi salariul primit de reclamant aferent funcţiei de inspector exploatare, pe perioada cuprinsă între data schimbării din funcţie şi până la data reîncadrării efective.
Arată reclamantul că în aplicarea prevederilor art.26.1 din Contractul Colectiv de Muncă prin decizia de concediere nr.911/04.07.2012 i s-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea să opteze pentru unul din posturile vacante de execuţie existente (fără a fi însă menţionat şi postul vacant de conducere de şef de oficiu judeţean, care a fost scos la concurs ulterior).
Având în vedere dispoziţiile cuprinse în decizie, şi faptul că reclamantul se află în pericol de a rămâne fără loc de muncă, în condiţiile în care are în întreţinere doi copii minori, s-a văzut obligat a opta pentru postul de inspector exploatare, sens în care a fost încheiat actul adiţional nr.119/994/09.08.2012.
Raportat la această împrejurare, prejudiciu produs reclamantului prin decizia atacata constă în diferenţa dintre salariul indexat, majorat şi reactualizat aferent funcţiei de şef de oficiu judeţean, şi salariul primit de reclamantul aferent funcţiei de inspector exploatare, pe perioada cuprinsă între data schimbării din funcţie şi până la data reîncadrării efective.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C.N.P.R.SA, a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii pendinte, deoarece decizia nr.911/04.07.2012 nu şi-a produs efectele. În fapt, concedierea reclamantului nu a avut loc şi contractul individual de muncă al acestuia a fost salvgardat, prin semnarea actului adiţional nr.119/994/09.08.2012. Astfel că, în prezent, reclamantul este salariat al C.N.P.R. S.A., având funcţia de inspector exploatare în cadrul Oficiului Judeţean de Posta A.
Pe fond, solicită respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, arătând că a procedat la concedierea reclamantului cu respectarea întocmai a obligaţiilor legale care decurg din art. 69, art.70, art.71, art.72 si art.75 din Legea nr.53/2003, desfiinţarea postului fiind efectivă, existând în fapt o cauză reală şi serioasă. Acest aspect rezultă cu evidenţă din analiza comparativă a organigramelor C.N.P.R.SA înainte şi după data de 30.05.2012, postul contestatorului de director judeţean în cadrul Oficiului Judeţean de Posta A. nemaiexistând în noua structura organizatorică.
In ceea ce priveşte capetele de cerere II, III, IV si V, solicită respingerea acestora în conformitate cu principiul de drept accesorium sequitur principale.
Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte petitul III, repunerea pârtilor în situaţia anterioară, respectiv reîncadrarea în muncă pe funcţia deţinută anterior, solicită respingerea acestuia şi în considerarea aspectului că funcţia de Director Judeţean în cadrul O.J.P. Alba nu se mai regăseşte în statul funcţiilor ulterior emiterii Hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.P.R. nr. 31/30.05.2012.
In ceea ce priveşte petitul IV, acordarea unor daune morale in cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional si de drept la care reclamantul pretinde că a fost supus, solicită respingerea acestuia ca nedovedit.
Nu pot fi primite susţinerile reclamantului cu privire la pretinsul abuz de drept din partea angajatorului şi a sindicatului reprezentativ la nivel de unitate, abuz realizat prin modificarea C.C.M. la nivel de unitate prin act adiţional, in data de 23.05.2012. Aceasta deoarece obiectul litigiului pendinte este Decizia de concediere nr. 911/04.07.2012 si nicidecum Actul nr. 28/23.05.2012 adiţional la C.C.M. 2008-2018. Prevederile Actului adiţional nr. 28/23.05.2012 sunt în vigoare şi produc efecte faţă de toţi salariaţii C.N.P.R..
În drept invocă disp. art. 115 si urm. Cod procedură civilă, Legea nr.53/2003, H.G. nr. 1134/2008, H.G. nr. 761/2012.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 305/05.02.2013 pronunţată în cauză a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă, a respins excepţia nulităţii absolute a deciziei nr.911/04.07.2012 emisă de pârâta C.N.P.R.SA; a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A.N. împotriva pârâtei C.N.P.R.SA.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, următoarele:
-excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare este neîntemeiată; reclamantul are interes să solicite anularea deciziei nr. 911/04.07.2012 întrucât emiterea deciziei a dus la schimbarea sa din funcţia de director operaţional judeţean.
-excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 911/04.07.2012 este neîntemeiată, deoarece deşi reclamantul susţine că în decizia prin care s-a dispus concedierea sa nu sunt menţionate motivele care au determinat concedierea, din analiza deciziei rezultă că această susţinere nu este reală. Astfel, în decizia contestată este menţionat că, încetarea raportului de muncă al reclamantului a avut la bază Hotărârea C.A. nr. 31/30.05.2012 prin care s-a aprobat noua structură organizatorică a C.N.P.R.SA care prevede desfiinţarea efectivă a unui număr de 772 posturi şi iniţierea procedurilor de concediere colectivă.
-pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamantul a fost angajat în funcţia de director operaţional judeţean la C.N.P.R.SA, O.J.P. A. din cadrul Direcţiei Regionale de Poştă Centru, potrivit contratului individual de muncă nr. 979/85972/02.05.1990 şi a actelor adiţionale la contractul individual de muncă.(filele 47-49).
Prin decizia de concediere nr. 911/04.07.2012 emisă de C.N.P.R.SA (fila X) s-a dispus concedierea reclamantului, din motive care nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a desfiinţării efective a postului ocupat şi a modificării organigramei C.N.P.R.SA prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.P.R.SA nr. 31/30.05.2012, în temeiul art. 65, art. 66, art. 67 din Codul muncii.
Se reţine că decizia de concediere a fost emisă de intimată cu respectarea întocmai a obligaţiilor legale care decurg din art. 69, art.70, art.71, art.72 si art.75 din Legea nr.53/2003, desfiinţarea postului fiind efectivă, existând în fapt o cauză reală şi serioasă.
Acest aspect rezultă din analiza comparativă a organigramelor C.N.P.R.SA înainte şi după data de 30.05.2012, postul reclamantului de director operaţional judeţean în cadrul O.J.P. A. nemaiexistând în noua structura organizatorică.
În ceea ce priveşte caracterul real şi serios al cauzei, care a determinat concedierea, se reţine că, pentru a fi îndeplinită condiţia impusă de art. 65 alin. 2 din Codul muncii, este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activităţi, în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane şi financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalităţii în care îşi organizează activitatea.
Aşa cum rezultă din Contul de Profit şi Pierdere la data de 31.12.2011, aflat în copie la dosar, la închiderea exerciţiului financiar 2011, C.N.P.R. a înregistrat o pierdere netă în valoare de (….) lei
Desfiinţarea locului de muncă al reclamantului este aşadar efectivă şi are cauză reală şi serioasă, C.N.P.R.SA restructurându-şi activitatea în vederea privatizării, conform HG. nr.1134/2008 privind aprobarea strategiei de restructurare a C.N.P.R.SA., în vederea declanşării procesului de privatizare a acesteia şi având în vedere H.G. nr. 761/2012 privind aprobarea strategiei de privatizare a C.N.P.R.SA.
Unul dintre obiectivele strategiei de restructurare, impus prin hotărâre de guvern, este reducerea bazei de costuri, aceasta presupunând inclusiv reducerea cheltuielilor salariale.
Desfiinţarea locului de muncă al reclamantului a fost determinată de cauze obiective, ca urmare a reorganizării companiei, aceasta presupunând desfiinţarea unor locuri de muncă, printre care şi cel ocupat de reclamant şi restructurarea unui nr. de 772 de posturi, astfel că decizia contestată este temeinică şi legală.
Reclamantul a susţinut că potrivit reorganizărilor anterioare din cadrul C.N.P.R.SA. în cazul în care noua structură cuprinde un post unic de conducere, în speţă directorul judeţean devenind şef oficiu judeţean este firească asigurarea continuităţii şi numirea sa în funcţia de şef oficiu judeţean de poştă.
Având în vedere că numirea reclamantului într-o funcţie de conducere s-a făcut în baza unei decizii rezultă că şi numirea sa într-o altă funcţie cu atribuţii de conducere în noua organigramă nu se putea face automat ci tot în baza unei decizii.
Pentru ocuparea posturilor de şef oficiu judeţean de poştă a fost demarată o procedură de concurs închis prin Decizia Directorului General nr. 2341/17.08.2012 fiind numită comisia de concurs la care au putut participa doar cei care aveau la acea dată calitatea de salariaţi ai C.N.P.R.SA.
Însă reclamantul a optat să nu participe la ocuparea posturilor de execuţie din noua organigramă.
Mai mult la data de 09.08.2012 între C.N.P.R.SA şi reclamant s-a încheiat actul adiţional nr. 119/994/09.08.2012 la contractul individual de muncă al reclamantului nr. 85972/02.05.1990 prin care reclamantul a acceptat unul din posturile vacante oferite respectiv funcţia de inspector exploatare în cadrul O.J.P. A.
Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa a apreciat că, prin emiterea deciziei de concediere nr. 911/04.07.2012, intimata a procedat în mod legal la concedierea reclamantului, astfel ca a respins acţiunea ca nefondată.
În baza art. 274 din codul de procedură civilă a fost obligat reclamantul la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aş acum a fost formulată.
În expunerea de motive, recurentul critică sentinţa atacată ca fiind dată cu aplicarea şi interpretare greşită a legii sub următoarele aspecte:
1)în mod greşit instanţa de fond a considerat că desfiinţarea locului
său de muncă a fost una efectivă, în realitate este vorba de o simplă redenumire a postului, în cea de şef de oficiu judeţean;
2)în mod greşit instanţa de fond a reţinut că desfiinţarea locului de
muncă a avut o cauză reală şi serioasă, deoarece atât persoana ce a ocupat temporar funcţia de conducere cât şi persoana care îl ocupă acum şi a venit pe această funcţie din afara sistemului poştal sunt remunerate cu acelaşi salariu de conducere. Lipsa unei cauze reale şi serioase a desfiinţării locului de muncă rezultă şi din modalitatea efectivă în care a avut loc îndepărtarea foştilor directori operaţionali/judeţeni de către intimată.
3)în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul ar fi optat
să nu participe la ocuparea posturilor de execuţie din noua organigramă, deoarece: până la data emiterii deciziei de concediere la nivelul judeţului Alba nu s-a organizat de către CNPR SA nici un interviu care să vizeze posturi de execuţie în cadrul judeţului; procedura de ocupare a funcţiilor de execuţie aprobată la data de 31.05.2012 de CA nu i-a fost comunicată.
4)în mod greşit instanţa de fond a reţinut că intimata ar fi procedat
în mod corect emiţând mai întâi o decizie de concediere a sa din funcţia de conducere şi procedând ulterior la organizarea unui concurs închis. Prin faptul că a dispus organizarea unui concurs şi nu angajarea directă a reclamantului pe noul post redenumit corespunzător funcţiei deţinute anterior, intimata a încălcat prev. art. 10.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care au un caracter derogator faţă de prev. art.9 din CCM 2008-2012 la nivel de unitate, la care face referire instanţa. De asemenea sunt invocate prev. art.26.1 al CCM.
Recurentul susţine că dacă ar fi aplicat în mod corect prevederile CCM, intimata ar fi trebuit să emită o decizie prin care să dispună menţinerea/ angajarea sa pe postul de şef oficiu judeţean, vacant la acea dată, care în mod evident corespunde funcţiei deţinute anterior de el, de director operaţional judeţean (fiind de fapt vorba despre o redenumire a acestei funcţii) fără a mai organiza concurs pentru ocuparea respectivului post.
În drept invocă: art.299 şi urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază intimata C.N.P.R.SA solicită respingerea recursului, ca nefondat, reinterând apărările din faţa primei instanţei.
Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.(2) cod procedură civilă a reţinut următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 65 Codul Muncii:
„(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”.
Din conţinutul acestei textului de lege reies condiţiile esenţiale ce se impun a fi întrunite pentru a dispune concedierea pe acest temei legal, respectiv desfiinţarea locului de muncă este efectivă, are o cauză reală şi este serioasă.
Nu trebuie neglijat că instanţa de judecată nu este abilitată să analizeze oportunitatea menţinerii sau nu a postului reclamantului în noua structură organizatorică, să analizeze temeinicia măsurii reorganizării unităţii şi a desfiinţării anumitor posturi, întrucât nu poate cenzura modalitatea prin care se procedează la reorganizarea şi redistribuirea posturilor.
Instanţa de judecată este abilitată însă să analizeze doar dacă adoptarea măsurii concedierii reclamantului s-a realizat cu respectarea prevederilor art.65 Codul Muncii, să analizeze legalitatea şi temeinicia măsurii, analiză la care este îndreptăţită conform art.78 codul muncii.
Procedând la această analiză, în speţă, Curtea constată, prin compararea organigramelor C.N.P.R.SA înainte şi după data concedierii recurentului prin decizia nr.911/04.07.2012, că desfiinţarea postului reclamantului a fost una efectivă; postul reclamantului de director operaţional judeţean în cadrul O.J.P. A. a fost suprimat din structura unităţii, nu se mai regăseşte în noua structură organizatorică a unităţii aprobată conform Hotărârii CA nr. 31/30.05.2012.
Are o cauză reală şi serioasă, prezentând un caracter obiectiv, fiind impusă de necesitatea de restructurarea şi reorganizare a activităţii companiei, în vederea privatizării, conform prevederile H.G. nr. 1134/2008 privind aprobarea Strategiei de restructurare a C.N.P.R.SA în vederea declanşării procesului de privatizare a acesteia si prevederile H.G. nr. 761/2012 privind aprobarea strategiei de privatizare a C.N.P.R.SA.
Unul dintre obiectivele strategiei de restructurare impus prin hotărâre de guvern este reducerea bazei de costuri, aceasta presupunând inclusiv reducerea cheltuielile salariale.
Mai mult decât atât, desfiinţarea celor 722 posturi (printre care şi cel al recurentului) a avut la baza şi motive de natura economică, aşa cum reiese din Nota de fundamentare aprobată de CA a companiei. Astfel, la închiderea exerciţiului financiar 2011, C.N.P.R.SA a înregistrat o pierdere financiară netă în valoare de 182.932.117 lei, aşa cum rezultă din Contul de profit şi pierdere la data de 31.12.2011 (f.71). Anterior adoptării unor măsuri de reducere a personalului, în scopul redresării situaţiei economice a Companiei şi evitării disponibilizării salariaţilor, au fost luate masuri de reducere a programului de lucru, în perioada iunie 2011- decembrie 2011, conform Deciziei Directorului General nr.185/02.06.2011, precum şi în perioada decembrie 2011 – iunie 2012, conform Deciziei Directorului General nr.521/17.11.2011.
Deci, postul ocupat de recurent a fost desfiinţat efectiv, existând o cauză reală şi serioasă, iar funcţia de director operaţional judeţean, nu se mai regăseşte în statul de funcţii la nivelul companiei intimate. Este de menţionat că angajatorul dispune de prerogativa de a stabili organigrama în funcţie de necesarul de personal şi de indicatorii economici ai unităţii. (art.40 codul muncii).
Susţinerea recurentului în sensul că se impunea angajarea sa directă pe postul de şef oficiu judeţean de poştă este nefondată, deoarece potrivit art.9 din CCM funcţiile de conducere se ocupă numai prin concurs. Recurentul avea deci, posibilitatea să se înscrie la concursul organizat în acest sens de angajator, însă a optat să nu participe la concursul pentru ocuparea funcţiilor de conducere din noua organigramă; mai mult între părţi s-a încheiat actul adiţional nr.119/994/09.08.2012 prin care recurentul a fost de acord cu ocuparea funcţiei de inspector exploatare în cadrul O.J.P. A.
Contrar susţinerilor recurentului, angajatorul a informat salariaţii de procedura de ocupare a posturilor de execuţie din cadrul noi organigrame conform adresei nr. 101/6416/01.06.2012 şi anunţul concursului nr.101/9005/114.08.2012-f.27, 72.
În discuţie fiind o funcţie de conducere, în mod justificat s-a făcut aplicarea art.9 din CCM în sensul ocupării acesteia prin concurs. Art. 10.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la care face referire recurentul vizează ocuparea fără concurs, în anumite condiţii, a posturilor vacante corespunzătoare funcţiei deţinute anterior, ceea ce nu este cazul de faţă, unde vorbim de un post de conduce nou creat, urmarea restructurării şi reorganizării întregii activităţii a companiei, cu atribuţii specifice (în acest sens Nota Direcţiei Exploatare Poştală nr.108/102/28.06.2012-fila X, fişă post-fila X).
Susţinerea recurentului în sensul că ar fi vorba doar de o redenumire a postului său nu poate fi reţinută, deoarece la o comparare a fişelor celor două postului, reies atribuţii şi sarcini diferite; preluarea atribuţiilor unui post desfiinţat de către un alt post nu face dovada menţinerii acelui post, ci intră în prerogativele conferite de legiuitor angajatorului de a–şi modifica structura internă, de a stabili atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat; societatea având dreptul să îşi organizeze activitatea astfel încât să asigure o funcţionare eficientă (art.40 lit.a, b codul muncii). Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecţia acelor posturi pe care le desfiinţează în cazul în care apreciază că o atare măsură este de natură să conducă la o mai bună desfăşurare a activităţii sale, acesta fiind liber să gestioneze politica de personal în direcţiile pe care le consideră oportune. Cenzura instanţei vizează doar legalitatea măsurii nu şi oportunitatea acesteia.
Faţă de cele ce preced, Curtea, constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, recursul reclamantului urmând a fi respins ca nefondat, în baza art.312 alin.(1) Cod procedură civilă.
