Sub Dosar nr.1 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu contestaţia formulată de contestatorul T. E. în contradictoriu cu intimata S.C.,,R”S.A. având ca obiect:
– anularea deciziei de concediere nr. 375/01.06.2010 emisă de intimată şi reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior;
– obligarea intimatei la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă.
În susţinerea contestaţiei, contestatorul arată că a fost încadrat la societatea intimată ca sudor. În perioada anterioară încheierii contractului de muncă a fost angajat la S.C.,,D” S.A. tot pe post de sudor iar în anul 2009 a fost contactat de reprezentanţii societăţii intimate care i-au sugerat să-şi dea demisia pentru că îi oferă un loc de muncă în aceleaşi condiţii, dar mai bine plătit. Contestatorul arată că a acceptat propunerea, şi-a dat demisia iar cu data de 18 mai 2009 a fost angajat la societatea intimată. Contestatorul menţionează că a fost singurul sudor din unitate pe întreaga perioadă de executare a contractului de muncă. În luna aprilie 2010, contestatorul s-a îmbolnăvit, suferind afecţiuni cardiologice, a fost internat în spital iar ulterior a primit concediu pentru incapacitate temporară de muncă, deci a lipsit 7 zile de la locul de muncă. Contestatorul susţine că deşi medicul i-a recomandat încă o săptămână de repaus, a venit la serviciu pentru că era singurul sudor din întreprindere. La data de 4 mai 2010, societatea a angajat un sudor, iar şeful i-a comunicat că nu are nevoie de doi sudori, astfel încât în prima fază l-a trimis în concediu de odihnă iar la revenire i s-au dat diverse sarcini însă nu în meseria pentru care a fost angajat. Contestatorul subliniază că în întreaga activitate nu a fost sancţionat disciplinar. Contestatorul susţine că decizia atacată este nelegală şi netemeinică deoarece invocă motive ce ţin de criza economică care ar fi afectat activitatea societăţii, însă în realitate pe post de sudor a fost angajată o altă persoană cu câteva zile de concedierea contestatorului. Contestatorul solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
La dosarul mai sus menţionat a fost conexat Dosarul nr.2 care are ca obiect:
– anularea deciziei de concediere nr. 452/01.07.2010 emisă de intimată şi reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior;
– obligarea intimatei la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă;
– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorul îşi susţine contestaţia din dosarul conex pe aceleaşi motive din dosarul nr.1, solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
În dosarul principal nr. nr.1, intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei cu obligarea contestatorului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepţie, intimata invocă prematuritatea cererii având în vedere prevederile art.283, alin.1, lit.a C.M. Intimata arată că la data de 18 iunie 2010 când a fost introdusă contestaţia împotriva Deciziei nr. 375/01.06.2010, contractul de muncă nu era încetat, contestatorul aflându-se în perioada de preaviz. Decizia de încetare a contractului de muncă a fost emisă la data de 01.07.2010, ulterior datei de depunere a contestaţiei împotriva Deciziei nr. nr.375/01.06.2010, drept urmare intimata solicită admiterea excepţiei prematurităţii contestaţiei.
Pe fondul cauzei, societatea solicită respingerea contestaţiei ca fiind netemeinică deoarece potrivit Hotărârii Consiliului de Administraţie din data de 01.06.2010 în baza art.65, alin.1 C.M. s-a hotărât reducerea a 19 posturi din societate printre care şi cea de sudor, ocupat de contestator. Intimata susţine că hotărârea de reducere de posturi este atributul exclusiv al angajatorului, acesta fiind în măsură să analizeze situaţia concretă a societăţii, în funcţie de volumul de activitate, de natura activităţii, de fluctuaţiile comenzilor etc. şi să dispună în consecinţă. Intimata precizează că în contestaţie nu s-a menţionat vreun text legal care să fi fost încălcat cu ocazia disponibilizării. Intimata solicită respingerea contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În drept, apărarea este întemeiată pe prevederile art.65, alin.1, art.283, alin.1 C.M., art.115, art.274 C.pr.civ.
În dosarul conex nr.2, intimata a formulat întâmpinare prin care invocă pe cale de excepţie tardivitatea contestaţiei având în vedere prevederile art.283, alin.1, lit.a C.M. Intimata susţine că la data de 13 august 2010 când a fost introdusă contestaţia au trecut mai mult de 30 de zile de la data comunicării deciziei de încetare a contractului de muncă, comunicarea deciziei realizându-se la data de 2 iulie 2010. În acest context, intimata susţine că a fost depăşit termenul de 30 de zile stabilit de prevederile art.283, alin.1, lit a C.M., termen în care ar fi putut contesta decizia, drept pentru care solicită admiterea excepţiei şi pe cale de consecinţă respingerea contestaţiei.
Pe fondul cauzei, intimata îşi susţine apărarea pe aceleaşi argumente ca cele din apărarea din dosarul la care s-a conexat acesta, solicitând admiterea contestaţiei cu obligarea contestatorului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de judecată reţine următoarele:
În baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM Sibiu sub nr. 90401 din data de 19 mai 2009, contestatorul a fost angajat la societatea intimată pe durată nedeterminată începând cu data de 18 mai 2009(fila 5 din dosarul conex) în calitate de sudor.
Prin Hotărârea din data de 01.06.2010 având în vedere situaţia economico-financiară a societăţii, Consiliului de Administraţie a hotărât desfiinţarea a 19 posturi şi disponibilizarea personalului ale cărui posturi se desfiinţează cu respectarea perioadei de preaviz, indicându-se totodată şi compartimentele de unde se vor restructura posturile, un post de frezor de la Atelierul Mecano-Energetic şi transferarea persoanei care a ocupat acest post la sectoarele productive, desfiinţarea postului de laborant de la sectorul galvanizare şi transferarea persoanei care a ocupat postul desfiinţat la sectorul Mase Plastice urmând ca persoana respectivă să îndeplinească şi atribuţii de laborant, reorganizarea serviciului Aprovizionare prin transformarea acestuia în birou, desfiinţarea postului de şef serviciu Aprovizionare, urmând ca persoana care ocupă acest post să ocupe postul de şef de grupă, desfiinţarea magazinului unităţii, modificarea atribuţiilor pentru 3 posturi de primitor-distribuitor(fila 17 dosar conex).La fila 18 este depusă lista cu personalul propus pentru disponibilizare printre care este menţionat şi contestatorul, listă aprobată de persoanele competente a decide.
La data de 01.06.2010 societatea intimată a emis Decizia nr.375 prin care se comunică contestatorului că începând cu data de 02.06.2010 i se va acorda un preaviz de 30 de zile calendaristice, respectiv în perioada 02.06.2010-01.07.2010 iar în această perioadă de preaviz i se acordă contestatorului dreptul de a absenta 4 ore pe zi de la programul de muncă pentru a-şi căuta un loc de muncă fără ca această absenţă să-i afecteze drepturile salariale iar la împlinirea termenului de preaviz urmează a se aplica decizia de concediere având ca efect încetarea contractului de muncă urmare a concedierii individuale din iniţiativa angajatorului pentru motive ce nu ţin de persoana angajatorului. În conţinutul deciziei se face precizarea că motivul concedierii este criza economică mondială care şi-a pus efectele şi în România, iar temeiul de drept al concedierii este art.65, alin.1 C.M.(fila 4 din dosarul principal).
La data de 01.07.2010 s-a emis Decizia nr.452 prin care se comunică contestatorului că începând cu data de 02.07.2010 încetează contractul de muncă al contestatorului în baza art.65, alin.1 C.M.(fila 8 dosar conex).
La dosarul cauzei s-a depus certificatul de concediu medical şi carnetul de muncă al contestatorului(filele 5, 20-31 în dosarul principal).
La filele 32-33 s-au depus organigramele societăţii înainte şi după reducerea posturilor. Din conţinutul organigramei dinainte de reducerea posturilor, instanţa constată că din total personal de 227 din care 182 muncitori(141 productivi, 41 indirect productivi), 41 personal de conducere şi execuţie generală şi 4 deservire, după reducerea posturilor au rămas în societatea intimată 206 personal din care 165 muncitori(132 direct productivi şi 33 indirect productivi),39 personal de conducere şi execuţie generală şi 4 deservire, realizându-se aşadar o reducere de posturi la nivelul categoriilor de muncitori şi personal de conducere şi execuţie generală, în total au fost disponibilizaţi 17 persoane din categoria muncitorilor şi 2 persoane din categoria personal de conducere şi execuţie generală, în total 19 persoane.
La solicitarea contestatorului care indică numele persoanei care a fost angajată la societate ca sudor(fila 38)instanţa a solicitat ITM Sibiu să comunice dacă acesta a fost angajat la societatea intimată, această autoritate comunică(filele 42-43 dosar principal) lista tuturor angajărilor din perioada 01.01.-01.06.2010 din conţinutul căreia instanţa reţine că numitul M. L. a fost angajat la societate la data de 04.05.2010 în calitate de sudor manual.
Din Interogatoriul luat societăţii intimate instanţa reţine că la data de 4 mai 2010 a fost angajată o altă persoană pentru a desfăşura activităţi de sudură dar şi alte operaţii, acest nou angajat a lucrat împreună cu contestatorul, atât operaţii de sudură cât şi alte operaţii, iar noul angajat a fost încadrat la data de 01.07.2010 ca reglor iar contestatorul disponibilizat ca urmare a reducerii comenzilor care necesitau operaţii de sudură.
Pentru că societatea intimată a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, şi faţă de susţinerile părţilor şi anume reprezentanta societăţii susţine că decizia de preaviz şi cea de desfacere a contractului de muncă au fost comunicate contestatorului la data de 02.07.2010 iar decizia de concediere a fost comunicată ITM Sibiu la data de 05.06.2010(fila 52 dosar principal) iar contestatorul susţine că ambele acte au fost comunicate la data de 26.07.2010 aspect consemnat prin Încheierea din data de 4 noiembrie 2010 iar prin Încheierea din data de 18 noiembrie 2010 s-a consemnat poziţia contestatorului că nu putea primi această decizie deoarece era plecat din unitate, instanţa de judecată a încuviinţat suplimentarea probatoriului pentru lămurirea aspectului referitor la data comunicării deciziei de concediere. În cauză a fost încuviinţată proba testimonială astfel încât din declaraţia martorului de la fila 53, instanţa reţine că acesta a fost concediat în aceeaşi perioadă cu contestatorul, preavizul l-a primit înainte de decizia de concediere iar în data de 26.07.2010 a fost anunţat telefonic de biroul personal al societăţii să se prezinte la unitate pentru a ridica decizia de concediere iar în data de 27 iulie 2010 s-a prezentat la unitate. Martorul declară că a semnat pe decizie pentru primirea acesteia iar în aceeaşi zi i s-a înmânat şi actele pentru şomaj. Martorul declară că în data de 27.07.2010 toţi care au fost concediaţi s-au prezentat la unitate pentru ridicarea deciziilor de concediere iar cu o parte dintre aceştia s-a şi întâlnit, cu contestatorul nu s-a întâlnit. Martorul ştia că trebuie să se prezinte după data de 24 iulie 2010 deoarece aşa i s-a comunicat de la biroul personal că vor întocmite actele. Din declaraţia martorei depusă la fila 54 instanţa reţine că aceasta este şef serviciu resurse umane în societate şi care afirmă că în momentul ridicării deciziei, contestatorul a semnat decizia pentru a face dovada comunicării acesteia iar ITM Sibiu pretinde comunicarea deciziei în termenul legal şi nu pretinde ca decizia să fie semnată de salariat. Martora susţine că decizia a fost comunicată contestatorului la data de 2.07.2010, contestatorul fiind contactat anterior acestei date pentru a se prezenta la unitate pentru ridicarea deciziei de concediere. Martora susţine că deciziile au fost comunicate în zilele în care persoanele concediate s-au prezentat la societate.
Pe decizia de concediere depusă la fila 34 din dosarul principal există o menţiune care indică data comunicării acestui act ca fiind 02.07.2010 dar şi semnătura de primire care urmare a verificării de scripte se dovedeşte a fi a contestatorului, contestată este însă data comunicării care din analiza grosimii instrumentului cu care s-a scris este evident că este alta decât cea utilizată de contestator.
La dosarul cauzei s-a depus listingul convorbirilor telefonice pentru a se face proba datei la care contestatorul a fost contactat de societate, din conţinutul căruia instanţa constată că în perioada 2 iunie-5 iulie 2010 contestatorul nu a fost contactat telefonic ci doar în datele de 12.07. 2010 şi 26.07.2010.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de judecată constată următoarele:
Referitor la excepţia prematurităţii invocată de societatea intimată cu privire la Decizia nr.375/01.06.2010 prin care se comunică contestatorului perioada de preaviz care se acordă anterior concedierii, instanţa constată că legiuitorul în conţinutul prevederii art.283 C.M. nu a stabilit termen pentru contestarea unei asemenea decizii deoarece prin acest act nu se aduce atingere executării contractului, nu se modifică, nu se suspendă sau nu încetează contractul de muncă, ci decizia reprezintă doar o notificare prin care se aduce la cunoştinţa salariatului că va fi concediat după trecerea unei perioade de timp, preavizul având scopul de a evita consecinţele negative pe care le-ar produce denunţarea unilaterală a contractului pentru salariat, astfel încât această excepţie este neîntemeiată şi pe cale de consecinţă va fi respinsă.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, instanţa din probatoriul administrat în cauză şi văzând poziţiile părţilor, constată că aceasta este neîntemeiată deoarece nu s-a făcut dovada că decizia de concediere s-a comunicat la data de 2.07.2010 aşa cum legiuitorul stabileşte prin prevederea cuprinsă în art.268, alin.4 C.M. respectiv prin predarea personală a deciziei contestatorului cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta. Pentru considerentele prezentate mai sus rezultă cu evidenţă că data menţionată lângă semnătura contestatorului de pe ex. de decizie comunicat acestuia nu este scrisă de contestator, drept pentru care excepţia va fi respinsă. Dacă am accepta varianta comunicării deciziei la data de 12.07.2010, instanţa constată că făcând aplicarea prevederilor art.283, alin.1, lit. a C.M. şi art.101 C. pr. civ. contestaţia a fost formulată în termenul de 30 de zile fiind depusă la instanţă la data de 13 august 2010, drept pentru care şi în această variantă excepţia va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanţa constată că ambele contestaţii sunt netemeinice pentru următoarele argumente:
Referitor la decizia de acordare a preavizului(chiar dacă în contestaţie contestatorul o numeşte decizie de concediere din conţinutul acesteia se poate constata că societatea a urmărit prin acest act să notifice contestatorului că i se va acorda un termen de preaviz la expirarea căruia contractul de muncă va înceta), instanţa constată că întruneşte toate elementele unei încunoştinţări a salariatului despre concediere încadrându-se astfel în cerinţele prevederii legale cuprinse în art.73, alin.1 C.M. şi art.74, alin.2 CCMU la nivel naţional pe anii 2007-2010, drept pentru care va respinge contestaţia împotriva acestei decizii ca fiind netemeinică.
În ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 452/01.07.2010 emisă de intimată, instanţa de judecată constată că acesta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.65, alin.1 C.M. concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia iar potrivit art.65, alin.2 C.M. desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Prin raportare la prevederile legale mai sus menţionate, instanţa constată că intimata urmare a Hotărârii din data de 01.06.2010 având în vedere situaţia economico-financiară a societăţii, Consiliului de Administraţie a hotărât desfiinţarea a 19 posturi, deci reducerea acestora având o cauză reală şi serioasă aşa cum prevede Codul muncii, reducerea posturilor fiind determinată fără să aibă legătura cu persoana salariatului.
Din analiza organigramelor se poate constata că a avut loc o reducere efectivă a posturilor deoarece cele 19 posturi reduse nu se mai regăsesc în organigrama societăţii după data de 2 iulie 2010.
În ceea ce priveşte reducerea postului ocupat de contestator, textul legal cuprins în art.65, alin.1 C.M. cuprinde o prevedere care nu lasă loc de interpretări în sensul că încetarea contractului de muncă al salariatului este determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, deci desfiinţarea vizează exact postul care urmează a se reduce fiind noua formulare a textului spre deosebire de textul anterior care făcea referire la posturi de natura celui ocupat de salariat.Ca atare, sub aspectul legalităţii concedierii, instanţa constată că intimata a respectat prevederile legale şi este aspectul care poate fi cenzurat de instanţă. Sub aspectul oportunităţii reducerii activităţii şi respectiv al desfiinţării de posturi, Curtea Constituţională respingând excepţia de neconstituţionalitate a art.65 C.M. prin Decizia nr.417/2007 a constatat că art.64 C.M. se înscrie în cuprinsul art.24, lit.a din Carta Socială Europeană revizuită prin care se acceptă posibilitatea concedierii salariaţilor pentru un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora, ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului. Faţă de această poziţie a Curţii Constituţionale, instanţa constată că deşi a fost angajat în data de 4 mai 2010 o persoană care a desfăşurat activitate de sudor, societatea intimată a apreciat aşa cum rezultă din interogatoriul luat acesteia că va menţine această persoană care a fost angajată pe post de reglor motivat de reducerea comenzilor care impun activităţi de sudură, ori, contestatorul desfăşura numai activităţi de sudură, alegerea societăţii se circumscrie în atributul unităţii de a menţine în societate acele posturi care răspund nevoilor de producţie, drept pentru care instanţa apreciază că această justificare excede abuzul de drept pe care a dorit contestatorul să-l evidenţieze în contestaţie.
Faţă de cele ce preced, instanţa de judecată a considerat că deciziile contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale şi drept urmare le-a respins.
