4. contestaţie decizia de concediere
La data de 28.10.2010 reclamanta F.P. a chemat in judecată pe pârâtul Inspectoratul de Stat in Construcţii pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie admisă contestaţia,să fie anulată decizia de concediere nr. 155/18.10.2010 emisă de pârât şi să fie reîncadrată în funcţia avută anterior, şi ă-i fie plătite toate drepturile salariale de care a fost privată precum şi cheltuieli de judecată .
In motivarea acţiunii a arătat că a fost angajată a pârâtului Inspectoratul de Stat in Construcţii Sud-Vest Oltenia începând cu data de 02.06.2008 în funcţia de îngrijitor debutant pentru ca ulterior să i se schimbe încadrarea pentru funcţia de secretară, funcţie pe care a deţinut-o până la reorganizarea ISC-ului, in prezent aceasta avid in structura sa un număr de 40 de inspectorate teritoriale în construcţii organizate la nivel judeţean, unităţi fără personalitate juridică.
Consideră că măsura concedierii sale este nelegală şi netemeinică deoarece chiar în preambulul deciziei pe care o contestă sunt încălcate dispoziţiile art. 65 alin. 2 din Codul nuncii , ce prevede că „ desfiinţarea trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”, respectiv să fie determinată de „desfiinţarea locului de muncă”ori , în cazul său , prin desfiinţarea ISC sud- vst Oltenia a fost înfiinţat ISC DOLJ, iar postul său de secretară debutant a fost ocupat de o altă doamnă secretară gradul II cu un salariu superior celui pe care ea îl avea, în aceste condiţii punându-se întrebarea „ care sunt de fapt dificultăţile economice ale ISC-ului?”, de asemenea nu poate fi vorba despre o desfiinţare a postului său câtă vreme acest post a fost ocupat de o altă persoană .
Referitor la dispoziţiile art. 68 alin. 1 lit c) solicită ca intimata să facă dovada concedierii a cel puţin 30 de salariaţi şi a încadrării celor 300,si de asemenea intimata să facă dovada prevăzută de art. 70 Codul muncii .
In ce priveşte criteriile ce au stat la baza concedierii sale nici acestea nu au fost respectate în sensul că s-a reţinut în mod eronat cum să este „ persoană ce nu are copii în întreţinere”, aspect ce nu este adevărat în condiţiile în care are în întreţinere cei doi copii şi ale căror certificate de naştere le va depune, nefiind respectată ordinea criteriilor ce trebuiau aplicate în realitate pentru alţi angajaţi .
Deşi se menţionează prin decizie că la baza concedierii a fost aplicat disp.art 81 din contractul colectiv de muncă , aplicarea acestui text s-a făcut în mod eronat
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art 76-78 din Codul muncii .
A depus la dosar în copie : decizia privind încetarea contractului individual de muncă, contractul individual de muncă , ordinul ISC.
La data de 11.11.2010 Inspectoratul de Stat in Construcţii Bucureşti a depus la doar întâmpinare , prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată
Învederează instanţei faptul că în vederea evitării concedierii, prin Notificarea nr. 3739/15.09.2010, angajatorul a propus reclamantei ocuparea unui post de secretară debutant din cadrul I.T.C. Tulcea, dintre cele aflate pe lista posturilor vacante existente la nivelul Inspectoratului de Stat in Construcţii.
Potrivit dispoziţiilor art 64 alin. 3 – 4 coroborate cu cele ale art 74 alin. 1 lit. d,din Codul muncii , în cazul în care , în termen de 3 zile lucrătoare,salariatul nu îşi manifestă expres în scris , consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit, dintre cele aflate pe lista posturilor vacante existente la nivelul instituţiei , I .S.C. poate dispune concedierea.
Învederează instanţei că notificarea i-a fost comunicată în condiţiile legii astfel cum rezultă din contestaţie şi din înscrisurile depuse la dosar beneficiind de drepturile de preaviz conf.art. 73 alin. 1 şi art. 74 alin. 1 lit. b din Codul muncii cu completările şi modificările ulterioare.
Criteriile luate in considerare de angajator la concedierea reclamantei, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei nr 155/18.10.2010 au fost : criteriul de ordine prioritară – persoana nu are în întreţinere copii şi criteriul de vechime în I.S.C .– ultimul venit , primul plecat.
Raţiunea pentru care angajatorul a aplicat aceste criterii în cazul reclamantei , este următoarea :
a) deşi această precizare în acţiune că are doi copii, elevi la Liceul Nicolae Titulescu din Craiova , nu rezultă din actele de personal, nici din declaraţia de deducere şi nici din carnetul de muncă unde există rubrica „ numele ,prenumele şi data naşterii fiecărui copil”.Angajatorul nu poate considera, pur şi simplu că un salariat are în întreţinere copii , fără o declaraţie scrisă, prealabilă şi expresă a acesteia fără a depune înscrisuri doveditoare.
b) Reclamanta a fost angajată la I.S.C. din data de 29.05.2008 în funcţia de îngrijitor debutant, în data de 30.06.2009 este promovată în funcţia de casier debutant iar la data de 07.06.2010,secretară debutantă,în timp ce ocupanta celuilalt post de secretară debutantă din data de 25.02.2008, având studii superioare Facultatea de Drept, angajatorul luând totodată în considerare, ca şi criteriu de concediere, şi formarea profesională inferioară a reclamantei .
2. In ceea ce priveşte cererea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 155/18.10.2010, comunicată cu semnătura de primire în data de 19.10.2010, solicită respingerea acesteia, având în vedere şi următoarele considerente :
Conform Legii nr. 329/2009 art. 6 alin. 5 şi 6 , încetarea raporturilor de muncă se face pe baza criteriilor stabilite între conducerea instituţiei publice şi reprezentanţii salariaţilor iar în lipsa acestor criterii se vor avea în vedere criteriile stabilite prin această lege –
Criteriile stabilite de angajator cu reprezentanţii salariaţilor prin procesul verbal nr. 3597/06.09.2010- au în vedere criteriile prevăzute la art. 81 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional, cele prevăzute la art. 6 din legea nr. 329/2009 iar ca urmare a aplicării acestor criterii dacă două sau mai multe persoane sunt în aceeaşi situaţie s-a hotărât următoarele :
– concedierea se face cu respectarea vechimii în I.S.C.(„ ultimul sosit , primul plecat”);
– angajatorul va avea în vedere, la concediere , persoanele care la acelaşi nivel de funcţie(studii medii/medii generale), au nivel de salarizare mai mare;
– angajatorul va avea în vedere, la concediere,persoanele care la acelaşi nivel de funcţie ( studii superioare), au o formare / calificare profesională inferioară.
Reclamanta nu şi-a exprimat acordul cu privire la ocuparea unui post vacant propus prin notificare şi existente la nivelul I.S.C., astfel că şi această cerere este nesusţinută.
3. Prin H.G.nr.808/2010, publicată în M.O. al României ,Partea I, nr. 564/10 08 2010, s-a reconsiderat din punct de vedere funcţional atât structura organizatorică a aparatului central al Inspectoratului de Stat in Construcţii –I.S.C., cât şi structura organizatorică a aparatelor inspectoratelor teritoriale în construcţii,precum şi numărul de posturi aferente structurilor organizatorice corespunzătoare aparatului central , respectiv aparatelor teritoriale, aşa cum sunt prevăzute în anexele 1-3 ale acestei hotărâri , în sensul aplicării prevederilor O.U.G. nr. 1/2010 pentru încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei.
Potrivit dispoziţiilor art.1 alin. 2 din H.G.nr.808/2010, numărul maxim de posturi aprobat pentru I.S.C. este de 875, prin restructurarea şi desfiinţarea,în condiţiile legii,a unui număr de 155 posturi.
A depus la dosar în copie : prima pagină a carnetului de muncă ,declaraţia de deducere procesul verbal nr. 3597/06.09.2010.
Prin sentinţa nr. 7763/24.05.2011 instanţa a respins contestaţia reţinând următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 155 din 18.10.2010 emisă de intimatul Inspectoratul de Stat în Construcţii s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul art. 65 şi 68 alin. 1, lit. c, ale art. 69 – 71, art. 73-75 din Codul Muncii, motivată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de aceasta, ca urmare a reorganizării Inspectoratului de Stat în Construcţii dispusă prin HG nr. 808/2010 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare a Inspectoratului de Stat în Construcţii . ISC, aprobat prin HG nr. 1378/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art.1, alin.2 din din HG nr. 808/2010 s-a stabilit că numărul maxim de posturi aprobat pentru Inspectoratul de Stat în Construcţii este de 875, prin restructurarea şi desfiinţarea a unui număr de 155 de posturi, iar conform art., alin.2 din acelaşi HG, încetarea contractelor individuale de muncă, precum şi încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat şi pe noile funcţii ca urmare a reorganizării se fac cu respectarea termenelor şi procedurilor legale aplicabile categoriei de personal.
Conform art. 65 din Codul Muncii: „ (1) Concedierea pentru motive de nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”
Într-o economie de piaţă operează autonomia funcţională, fiind firesc să se reducă un anumit număr de salariaţi specificaţi, eventual pe categorii. Ulterior, funcţiile sau posturile care se reduc din schema de funcţiuni urmează să se stabilească de către conducerea instituţiei sau unităţii publice în cauză.
Cu privire la critica referitoare la nelegalitatea desfiinţării locului de muncă se au în vedere următoarele:
Prin caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă trebuie să se înţeleagă respectarea cerinţei ca, într-adevăr , respectivul loc de muncă să fie suprimat din statul de funcţii. Deci, în primul rând, cauza trebuie să existe, să fie efectivă, să se întemeieze pe modalitatea concretă care exclude motive vagi, inconsistente şi, în consecinţă, incontrolabile.
Pentru ca o cauză să fie reală şi serioasă este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: să aibă caracter obiectiv, în temeiul Codului Muncii, să fie impusă de dificultăţi economice, transformări tehnologice sau de o reorganizare a activităţii.
Aşadar, cauza trebuie să fie independentă de factori subiectivi, să fie precisă, să constituie veritabilul motiv al concedierii, adică să nu disimuleze un alt temei, să fie serioasă, în sensul că dificultăţile economice, transformările tehnologice sau o reorganizare a activităţii, după caz, să aibă o anumită gravitate care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă.
Comparând structura organizatorică Inspectoratului de Stat în Construcţii aşa cum rezultă din HG nr. 352/14.04.2010 care a modificat Regulamentul de organizare şi funcţionare a ISC şi care reprezintă forma organizatorică anterioară concedierii contestatoarei cu structura organizatorică a ISC prevăzută de HG nr. 808/2010, se constată că reorganizarea Inspectoratului De Stat în Construcţii a constat în desfiinţarea fostelor Inspectorate Teritoriale în Construcţii care coordonau activitatea Direcţiilor Judeţene în Construcţii aflate în subordinea lor şi reorganizarea fostelor Direcţii Judeţene de Control în Construcţii în Inspectorate Teritoriale în Construcţii organizate la nivel judeţean, având drept consecinţă restructurarea şi desfiinţarea unor posturi de la toate structurile organizatorice, astfel încât numărul total de posturi să fie de 875.
Organigramele depuse la dosar, precum şi statele de funcţii atestă faptul că avut loc o reală şi efectivă desfiinţare a locului de muncă ocupat de contestatoare, aceasta în mod eronat afirmând că prin înfiinţarea Inspectoratului Teritorial în Construcţii, postul său de secretar debutant a fost ocupat de o altă salariată, secretar gradul II. Totodată, prin statul de funcţii si personal de la 01.11.2010 aprobat prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului a fost încadrat personalul în numărul de posturi aprobat şi pe noile funcţii, iar în organigrama ulterioară concedierii nu mai există postul de secretar debutant ocupat de contestatoare, ci numai un post de secretar gradul II. Or, contestatoarea nu îndeplinea condiţiile necesare ocupării acestui post.
În plus, concedierea colectivă a fost efectuată în baza unui act normativ, respectiv HG nr. 808/2010 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare a Inspectoratului de Stat în Construcţii – ISC, aprobat prin HG nr. 1378/2009, cu modificările şi completările ulterioare, aşa încât nu se poate invoca faptul că nu există o justificare a programului de reorganizare a intimatei, de vreme ce aceste acte normative sunt încă în vigoare.
Se reţine că unul din criteriile care au fost avute în vedere la concedierea contestatoarea a fost acela al vechimii în I.C.S. – ultimul venit, primul plecat.
Din materialul probator administrat în cauză se reţine că reclamanta a fost angajată la ISC la data de 28.05.2008 pe postul de îngrijitor debutant la I.J.C. Dolj, la data de 30.06.2009 fiind promovată pe funcţia de casier debutant la I.T.C. S – V Oltenia, iar la data de 04.06.2010, ca urmare a desfiinţării postului de casier debutant a fost trecută pe postul de secretar debutant în cadrul DJCC Dolj, iar persoana care a rămas pe postul de secretar gradul II este angajata intimatului în funcţia de secretar din data de 25.02.2008.
Mai mult, ulterior concedierii contestatoarei a mai avut loc o altă reorganizarea Inspectoratului de Stat în Construcţii conform OUG nr.100/2010 pentru modificarea OG nr. 63/2001 privind înfiinţarea ICS care a dus la transformarea Inspectoratelor Teritoriale în Construcţii, organizate la nivel judeţean, în Inspectorate Judeţene în Construcţii şi la desfiinţarea din statul de funcţii şi personal al actualelor Inspectorate Judeţene în Construcţii în decembrie 2010 a funcţiei de secretar, în prezent existând doar funcţia de stenodactilograf a cărei salarizare este inferioară salarizării funcţiei de secretar.
De asemenea, se reţine că, în vederea evitării concedierii, prin notificarea nr. 3739/15.09.2010, angajatorul a propus contestatoarei ocuparea uni post de secretar debutant din cadrul ITC Tulcea, dintre cele aflate pe lista posturilor vacante existente la nivelul Inspectoratului de Stat în Construcţii, însă aceasta nu a transmis în termen de trei zile lucrătoare de la data comunicării notificării, acordul său scris.
În concluzie, contestatoarea nu a putut identifica o eventuală cauză prin care să demonstreze caracterul subiectiv al desfiinţării postului său, respectiv eventualul abuz de drept înfăptuit de angajator.
Faţă de considerentele expuse, instanţa constată legalitatea şi temeinicia măsurii concedierii contestatoarei, în cauză fiind respectate dispoziţiile legale statuate de Codul Muncii în materia concedierii colective şi celelalte prevederi din legislaţia în vigoare şi va dispune respingerea contestaţiei.
1
