Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 573/118/2014 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei de concediere nr. 3/06.01.2014 şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, reactualizate până la data reintegrării efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administraţie s-a decis desfiinţarea celor 5 posturi de maistru petrolist din structura …, dar doar patru maiştri au primit notificări şi apoi decizii de concediere, numitul … fiind salvat de la concediere şi mutat în cadrul unei alte secţii.
Reclamantul a învederat că motivul invocat de pârâtă, cel al reducerii numărului de personal, nu este unul real, întrucât în locul celor 5 posturi de maistru petrolist au fost înfiinţate tot atâtea posturi de operator, intervenind doar o schimbare a denumirii funcţiei. Astfel, în fişa postului de operator au fost preluate cele mai multe dintre atribuţiile maistrului, mai puţin atribuţiile de coordonare, ce au revenit şefului de secţie. În plus, sarcinile aferente posturilor desfiinţate nu au fost preluate de operatorii rămaşi în schema de personal, ci de alţi operatori ce au ocupat posturile nou create.
Reclamantul a menţionat că adevăratul motiv al concedierii sale şi a celorlalţi maiştri a fost legat de calitatea acestora de reclamanţi într-un dosar având ca obiect plata sporului de vechime, dosar finalizat printr-o hotărâre favorabilă şi care a dat naştere mai multor procese colective având acelaşi obiect. În acest context, se arată că înainte de decizia Consiliului de Administraţie din august 2013, a avut loc o videoconferinţă la care au participat peste 40 de directori ai societăţii pârâte, în cadrul căreia s-a reproşat conduita necorespunzătoare a salariaţilor ce câştigaseră sporul de vechime cu angajatorul ….
De asemenea, reclamantul a susţinut că desfiinţarea postului ocupat nu a avut o cauză reală şi serioasă, ci a fost întemeiată pe motive discriminatorii legate de persoana salariatului, în condiţiile în care societatea pârâtă a efectuat angajări şi a înfiinţat posturi pe care nu le-a propus celor concediaţi.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, motivând că măsura concedierii reclamantului a fost luată pe fondul desfiinţării postului de maistru petrolist industria chimică din cadrul …. Această decizie a intervenit pentru că activităţile desfăşurate prin intermediul acestui loc de muncă au fost restrânse pe fondul necesităţii de centralizare a coordonării activităţilor de exploatare şi întreţinere a instalaţiei, în vederea asigurării unei supravegheri unitare. Astfel, atribuţiile care ţineau de coordonarea activităţii au fost preluate de şeful de secţie industrie prelucrătoare, iar atribuţiile privind fluxul tehnologic, supravegherea şi manevrarea instalaţiilor au revenit operatorilor tratare apă tehnologică.
Pârâta a precizat că la nivelul societăţii a fost efectuată o reaşezare a structurii interne pe considerente de natură funcţională, iar dreptul angajatorului de a se organiza potrivit propriilor nevoi nu poate fi cenzurat de instanţă, actul de judecată urmând a se limita la cercetarea legalităţii măsurii, din perspectiva caracterului real şi serios al cauzei care a determinat desfiinţarea postului.
În cauză au fost administrate următoarele probe: cu înscrisuri, interogatoriu şi testimonială.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte în funcţia de maistru petrolist/industria chimică, desfăşurându-şi în concret activitatea în cadrul …, ….
Potrivit organigramei valabile la data de 01.01.2012 şi depusă la dosar de către pârâtă, în cadrul secţiei menţionate figurau cinci posturi de maistru instalaţie tratare ape, concomitent cu alte cinci posturi de operator instalaţie tratare ape uzate.
Prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administraţie al …., a fost aprobată noua organigramă a societăţii, valabilă cu începere de la aceeaşi dată, din cuprinsul căreia au fost suprimate cele 5 posturi de maistru petrolist, figurând în schimb 10 posturi de operator la tratarea apei tehnologice.
Motivul invocat de angajator privind desfiinţarea posturilor de maistru petrolist, printre care şi cel ocupat de reclamant, este legat de justificarea tehnico-economică privind intenţia de reorganizare a activităţii de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de epurare ape uzate. Propunerea de restructurare şi desfiinţare a postului de maistru petrolist/industrie chimică din … a fost întemeiată pe necesitatea eliminării suprapunerilor de competenţe dintre acest post şi cel de operator la tratarea apei tehnologice, respectiv de şef secţie industrie prelucrătoare.
Societatea angajatoare a motivat, în cadrul deciziei contestate, că s-a ţinut cont de faptul că responsabilităţile de planificare şi coordonare derulate de maistrul petrolist erau deja exercitate de către şeful secţiei industrie prelucrătoare, iar responsabilităţile operaţionale ale postului puteau fi exercitate de operatorul la tratarea apei tehnologice, care avea pregătirea necesară pentru îndeplinirea acestor atribuţii.
În baza deciziei menţionate a Consiliului de Administraţie, având justificarea tehnico-economică arătată, societatea pârâtă a notificat intenţia de concediere individuală a unui număr de patru salariaţi angajaţi pe posturile de maistru petrolist, aceste notificări fiind transmise atât la ITM…, cât şi sindicatului reprezentativ din cadrul unităţii. Ulterior acordării termenului legal de preaviz, au fost emise şi deciziile de concediere, care au vizat însă doar trei dintre cei patru maiştri petrolişti propuşi iniţial pentru încetarea raporturilor de muncă, fiind exceptată numita ….
Prin decizia nr. 3/06.01.2014, pârâta a dispus concedierea reclamantului în temeiul art. 65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a desfiinţării postului ocupat. În cuprinsul deciziei, a fost invocată Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administraţie, măsura dispusă fiind justificată din perspectiva reorganizării interne a societăţii, prin comasarea responsabilităţilor postului de maistru petrolist/industria chimică cu cele ale posturilor de şef secţie industrie prelucrătoare şi operator tratare apă tehnologică. Concomitent cu eliminarea suprapunerii de atribuţii, s-a indicat prin decizie şi obiectivul reducerii costurilor cu personalul existent la nivelul instalaţiei restructurate.
Prin contestaţia de faţă, reclamantul a criticat decizia de concediere menţionată, apreciind că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 65 Codul muncii, întrucât desfiinţarea postului nu a avut o cauză reală şi efectivă, ci a disimulat dorinţa unităţii de a-l îndepărta din societate pentru motive legate de persoana sa.
Conform art. 65 din Codul muncii ” concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”
Sfera situatiilor in care se poate desfiinta locul de munca al salariatului poate fi definita prin mai multe ipoteze, printre care si reorganizarea activitatii angajatorului.
Condiţia de legalitate impusă de alin.2 al aceluiaşi articol este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
În ceea ce priveşte existenţa unei cauze reale şi serioase care să fi avut drept consecinţă concedierea salariatului, instanţa reţine că din interpretarea dispoziţiilor art.65 alin.1 Codul Muncii se desprind mai multe condiţii care definesc cauza reală şi serioasă.
Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existenţa unei situaţii care exclude întru totul situaţia personală a salariatului, respectiv: dificultăţi economice, transformări tehnologice, reorganizarea activităţii. În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existenţa unui alt motiv.
Revine aşadar instanţei de judecată rolul de a aprecia în fiecare caz concret, în funcţie de probatoriile administrate de părţi, îndeplinirea condiţiilor generic impuse de lege.
Cu referire la existenţa cauzei reale a concedierii, pârâta s-a prevalat de atributul exclusiv al angajatorului de a se organiza potrivit propriilor nevoi, fără ca oportunitatea adoptării unei măsuri organizatorice să poată fi cenzurată de instanţa de judecată. Sub acest aspect, trebuie subliniat că angajatorul este într-adevăr singurul îndreptăţit să aprecieze în ce măsură reorganizarea activităţii, inclusiv prin desfiinţarea unuia sau a mai multor locuri de muncă, poate determina creşterea performanţelor în activitate, interesul său legitim fiind prezumat, câtă vreme este dictat de nevoia eficientizării activităţii.
Cu toate acestea, instanţa de judecată are competenţă să verifice legalitatea măsurii dispuse de unitate, inclusiv în cazul în care aceasta ia forma unei restructurări a activităţii. Instanţa este ţinută a analiza dacă reorganizarea activităţii interne a fost efectivă, menită a realiza însuşi scopul declarat de unitate la momentul adoptării unei asemenea măsuri, fără a interveni asupra modalităţii concrete în care angajatorul a conceput propria politică de personal, în cadrul unei contestaţii îndreptate împotriva deciziei de concediere.
Mai concret, în cazul de faţă instanţa nu poate cenzura motivele pentru care societatea pârâtă a apreciat că desfiinţarea posturilor de maistru petrolist şi repartizarea atribuţiilor specifice acestui post către şeful secţiei industrie prelucrătoare şi operatorii tratare apă tehnologică, corespund nevoilor reale ale societăţii, acelea de evitare a suprapunerii de atribuţii şi de reducere a cheltuielilor de personal. În limitele impuse de art. 65 Codul muncii, instanţa trebuie să analizeze legătura directă dintre măsura de reorganizare dispusă şi realizarea obiectivelor propuse de unitate şi care, din punct de vedere formal, constituie o justificare a desfiinţării posturilor.
În caz contrar, s-ar permite angajatorului ca sub pretextul unei restructurări a activităţii, ce poate fi apreciată în mod exclusiv din perspectiva oportunităţii, să dispună desfiinţarea unor posturi din motive care ţin de persoana salariatului, iar măsura astfel luată să fie exceptată de la controlul instanţei de judecată.
Din probele administrate în cauză rezultă că desfiinţarea posturilor de maistru petrolist a fost însoţită de o serie de măsuri dispuse de pârâtă, prin care scopul declarat al eficientizării activităţii nu a fost atins.
Astfel, desfiinţarea unui post, ca urmare a redistribuirii atribuţiilor specifice către un alt post din structura organizatorică, nu poate fi concepută decât în sensul preluării acestor atribuţii de către salariaţi angajaţi la acel moment, doar în această modalitate fiind evitate şi costurile de personal. Se constată că, deşi pârâta a afirmat intenţia reducerii acestor costuri, a procedat la desfiinţarea posturilor de maistru petrolist şi înfiinţarea concomitentă a aceluiaşi număr de posturi de operator tratare apă tehnologică.
În plus, înfiinţarea acestor posturi noi nu a primit nici o justificare tehnico-economică, cel mai probabil pentru că aceasta ar fi anulat motivaţia desfiinţării posturilor de maistru petrolist.
Desfiinţarea unor posturi, însoţită de înfiinţarea concomitentă a aceluiaşi număr de posturi, care, deşi diferite, preiau mare parte dintre atribuţiile posturilor desfiinţate, constituie o împrejurare ce fundamentează concluzia unei false restructurări, implicit a unei cauze nereale a desfiinţării posturilor. În mod evident, unitatea pârâtă avea nevoie de acel număr suplimentar de cinci salariaţi în cadrul Instalaţiei Ape Uzate, din moment ce atribuţiile preluate de la maiştrii petrolişti concediaţi nu au putut fi exercitate de operatorii existenţi deja în schema de personal.
Pe de altă parte, această eventuală nevoie a suplimentării posturilor de operatori, putea fi complinită prin transformarea posturilor de maistru petrolist, corespunzătoare numeric şi ocupate de persoane care aveau pregătirea necesară, astfel cum rezultă atât din fişa posturilor respective, cât şi din declaraţiile martorului audiat la propunerea reclamantului. Astfel, martorul … a declarat că atribuţiile funcţiei de operatori chimişti pot fi îndeplinite de maiştrii operatori, precum şi faptul că reclamantul a ocupat anterior funcţia de operator chimist.
Împrejurările concrete în care a intervenit concedierea reclamantului, fundamentează concluzia instanţei în sensul că angajatorul a procedat în fapt la o desfiinţare formală a posturilor de maistru petrolist, iar pentru acoperirea nevoii reale de personal a înfiinţat cinci posturi de operator tratare apă tehnologică, ce au preluat cea mai mare parte a atribuţiilor aferente posturilor desfiinţate.
În consecinţă, desfiinţarea postului ocupat de reclamant nu a avut o cauză reală şi serioasă, întrucât societatea nu a realizat o restructurare efectivă a activităţii, ci doar a transferat atribuţiile acestui post către un post nou înfiinţat, având însă o altă denumire. În această modalitate, a fost creată o aparenţă de legalitate în favoarea unei situaţii care decurgea din hotărârea arbitrară a societăţii de îndepărtare a reclamantului, pentru motive legate în mod exclusiv de persoana acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant şi necontestate de către pârâtă, privind corespondenţa electronică transmisă de directorul general al societăţii, precum şi din declaraţiile martorului …, rezultă astfel că la nivelul societăţii au existat discuţii legate de conduita procesuală a unor salariaţi care formulaseră acţiune pentru plata retroactivă a sporului de vechime, urmărindu-se convingerea acestora spre o eventuală renunţare la acţiune.
Una dintre persoanele cu care s-au purtat aceste discuţii, potrivit declaraţiilor aceluiaşi martor, a fost şi numita …, încadrată în funcţia de maistru petrolist şi vizată iniţial de măsura concedierii, dar transferată în cadrul unei alte secţii, ulterior renunţării la judecată în acţiunea având ca obiect plata sporului de vechime.
Reclamantul a făcut parte din categoria angajaţilor care obţinuseră o hotărâre judecătorească irevocabilă, în contradictoriu cu un alt angajator şi în considerarea căreia se declanşase un nou val de litigii la nivelul ….
Din înscrisurile depuse rezultă că societatea pârâtă a desfiinţat cinci posturi de maistru petrolist, dar a concediat doar trei dintre persoanele care ocupau aceste posturi, salvând de la concediere, în lipsa prezentării unor criterii legale sau contractuale, doar pe acele persoane care nu aveau litigii cu unitatea sau renunţaseră la judecată în cadrul acestor litigii, este evident că pretinsa restructurare a activităţii a avut ca motiv real îndepărtarea din societate a angajaţilor care iniţiaseră procesele pentru plata sporului de vechime.
Pentru toate aceste motive, instanţa reţine că decizia de concediere contestată nu respectă condiţiile de legalitate şi temeinicie impuse de art. 65 alin.1 Codul muncii.
Raportat la considerentele arătate şi în temeiul normelor legale enunţate, instanţa va admite acţiunea cu a cărei soluţionare a fost investită, urmând a anula decizia de concediere contestată, cu consecinţa obligării pârâtei la reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior încetării raporturilor de muncă.
Totodată, pârâta va fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite salariatului de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare, sume ce urmează a fi indexate, majorate şi actualizate cu rata inflaţiei.
Referitor la cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată, instanţa urmează să o respingă întrucât nu a fost dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Admite contestaţia formulată împotriva deciziei de concediere nr.3/06.01.2014, formulată de reclamantul …- cu domiciliul în …, în contradictoriu cu pârâtul …- cu sediul în ….
Anulează decizia de concediere nr.3/06.01.2014 emisă de ….
Dispune reintegrarea reclamantului în postul anterior ocupat şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi cuvenite, de la data concedierii (07.01.2014) şi până la data reintegrării efective, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Constanţa.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 03.10.2014.
