Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.1267/102/2009 reclamanta L L E a chemat în judecată pe pârâta S.C.Pludi Market S.R.L., cu participarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând să se constate că pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă nr.1022287/06.03.2008 abuziv, ilegal şi fără a întocmi un act constatator al încetării de drept a contractului de muncă precum şi să oblige pârâta la plata sumei de 200.000 lei, în vederea reparării integrale a prejudiciului moral ce i-a fost cauzat prin faptul că începând cu data de 01.05.2009 nu i s-a mai permis să se prezinte la locul de muncă într-un mod discriminatoriu ce a pus-o într-o situaţie jenantă, de inferioritate pe temeiul bolii cronice necontagioase de care suferă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că în baza contractului individual de muncă nr.1022287/06.03.2008 a fost angajată a pârâtei la Punctul de lucru Luduş în funcţia de şef adjunct magazin, s-a prezentat la locul de muncă şi şi-a îndeplinit întocmai atribuţiile de serviciu conform fişei postului pe care a fost angajată de pârâtă cu toate că la data de 06.02.2009 prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr.2015, a fost încadrată în gradul de handicap III, cod boală C 79, cod handicap 2, fiind diagnosticată cu carcinom neuroendocrin moderat slab diferenţiat, de origine neprecizată, că la 01.05.2009 s-a prezentat la locul de muncă iar şeful de magazin dl.B Eşi şeful SRV dl.Vodă Lucian nu i-au permis efectiv accesul în magazin, mai mult au chemat organele de Poliţie, punând-o într-o situaţie extrem de jenantă, ea nedorind altceva decât să lucreze în baza contractului individual de muncă, cu această ocazie în data de 01.05.2009 s-a încheiat un proces verbal în care s-a consemnat că pârâta a comunicat reclamantei printr-o adresă ce poartă nr.2510/30.04.2009 faptul că în organigrama magazinului Luduş nu este prevăzut nici un loc de muncă cu normă de lucru de 4 ore, în acelaşi proces-verbal din data de 01.05.2009 s-a consemnat faptul că urmare a deciziei asupra capacităţii de muncă nr.1197 emisă Casa Judeţeană de Pensii Mureş din punctul de vedere al pârâtei prezenţa reclamantei nu mai este necesară la locul de muncă datorită faptului că la data de 01.05.2009 contractul individual de muncă încetează de drept, că întocmirea unui act constatator în ipoteza reglementată de art.56 lit.d din Codul muncii semnifică în funcţie de data comunicării sale celeilalte părţi nu doar constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă la unul din momentele indicate în cuprinsul art.56 Cod muncii ci totodată fie refuzul, fie acordul emitentului actului de continuare a raportului juridic de muncă, că faptic reclamanta este pensionată de boală, fiind încadrată în gradul III de handicap în baza deciziei de pensionare nr.2176/21.05.2009 astfel că există un semn de întrebare cu privire la data de la care se putea constata în ceea ce o priveşte încetarea de drept a contractului individual de muncă, mai ales în condiţiile în care reclamanta s-a prezentat la locul de muncă la data de 01.05.2009 şi nu i s-a permis efectiv să intre în incinta magazinului, s-au invocat prevederile art.75 alin.1 din Legea nr.448/2006 potrivit cărora persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a dobândi şi menţine un loc de muncă, că pârâta a ales să o pună într-o situaţie de inferioritate pe temeiul bolii cronice necontagioase de care suferă, a considerat că pârâta trebuia să constate în ce condiţii ea poate sau nu să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu înscrise în fişa postului, respectiv să lucreze 4 ore la magazinul din Luduş ori la un alt magazin ce aparţine pârâtei pe postul pe care a fost angajată şi abia apoi să constate încetat contractul de muncă, în condiţiile în care în cadrul societăţii pârâte mai există angajate persoane încadrate în grad de handicap similar cu al reclamantei, că sunt întrunite cumulativ condiţiile pentru ca tratamentul la care a fost supusă de către pârâtă să fie considerat ca o faptă de discriminare, respectiv existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă şi existenţa unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din O.G.nr.137/2000, astfel că a solicitat antrenarea răspunderii pârâtei pentru încălcarea principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament, a mai arătat că prejudiciul nepatrimonial constă în speţă prin faptul că nu i s-a permis accesul în magazinul în care avea statutul de angajat, printr-o atitudine discriminatorie din partea pârâtei şi prin faptul că pârâta a considerat încetat de drept contractul individual de muncă în lipsa unui act constatator, eludând prevederile legale, a fost afectată şi existenţa familiei sale, ea având în întreţinere un minor care depinde efectiv de ea.
Pârâta S.C.Pludi Market S.R.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei.
S-a arătat că reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu data de 25.02.2008 în funcţia de şef adjunct de magazin însă efectiv a lucrat doar până la data de 06.04.2008, aproximativ 6 săptămâni dată la care a intrat în concediu medical până la data de 30.04.2009, că ei consideră afirmaţiile reclamantei tendenţioase în ceea ce priveşte faptul că deşi a fost încadrată în gradul II de handicap, conform certificatului nr.2015/06.02.2009, s-a prezentat la muncă şi şi-a îndeplinit toate atribuţiile, în acea perioadă reclamanta aflându-se în concediu medical ce a însumat în total 388 de zile (07.04.2008 – 30.04.2009), în data de 01.05.2009 reclamanta s-a prezentat la punctul de lucru din oraşul Luduş unde contrar susţinerilor acesteia i s-a permis accesul în magazin, superiorii reclamantei nu i-au permis să înceapă activitatea efectivă având în vedere atât decizia asupra capacităţii de muncă nr.1197/24.04.2009 care-i permitea doar un program de lucru de 4 ore cât şi menţiunile din certificatul de încadrare în grad de handicap nr.2015/06.02.2009, pag.2 unde se menţionează că se recomandă efectuarea unor activităţi fizice sub supraveghere la domiciliu sau ONG-uri (unităţi protejate, centre de integrare prin terapie ocupaţională, încadrarea în unităţi economice sau ateliere protejate conform restantului funcţional , şcolarizarea în unităţi specializate. Reclamanta s-a prezentat la punctul de lucru deşi cu o zi înainte fusese anunţată de faptul că organigrama magazinului nu este prevăzută cu locuri de muncă cu o normă de 4 ore, a refuzat să semneze documentul respectiv şi în data de 01.05.2009 la ora 7.00 dimineaţa s-a prezentat la magazin pentru a începe programul normal, i s-a explicat de către şeful de magazin că nu poate începe să lucreze având în vedere dispoziţia medicului expert asupra capacităţii de muncă şi a fost rugată să părăsească anexa magazinului unde sunt biroul şi bucătăria, moment în care reclamanta a devenit agresivă ameninţând persoanele de faţă să nu o atingă şi spunând că ea va rămâne toată ziua în magazin până i se va permite accesul la muncă, a rămas în magazin în zona caselor de marcat, moment în care a început să sune la diverse televiziuni şi apoi la avocat, expunând într-un mod cu totul subiectiv situaţia creată, avocatul reclamantei le-a comunicat că reclamanta nu va părăsi magazinul până nu-i dau în scris că refuză să-i permită accesul în magazin, acest lucru nu s-a întâmplat deoarece reclamanta chiar se afla în incinta magazinului dar în cele din urmă în jurul prânzului pentru a aplana situaţia conflictuală creată a fost întocmit procesul verbal din 01.05.2009 încheiat de către supervizorul regional de vânzări, domnul Vodă Lucian, în prezenţa reclamantei şi a altor doi martori care să ateste situaţia de fapt,că în următoarele 2 zile au fost asaltaţi de reporteri TV care încercau să realizeze diverse reportaje pe această temă, împiedicând astfel buna desfăşurare a exerciţiului comercial în magazin, că ei nu înţeleg indignarea reclamantei care afirmă că a fost anunţată doar cu o zi înainte despre faptul că nu sunt posturi cu norma de 4 ore, în condiţiile în care ea însăşi i-a informat asupra capacităţii sale de muncă în 28.04.2009, că nu i-au permis reclamantei să mai lucreze în magazin deoarece nu-i putea asigura un loc de muncă conform dispoziţiilor medicului expert şi ar fi fost traşi la răspundere conform art.28 din Codul muncii, că în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă nu mai este nevoie de o altă formalitate ori de vreun act al angajatorului, că reclamanta îşi primeşte drepturile de pensie de la 01.05.2009, s-au invocat prevederile art.75 din Legea nr.448/2006 care impun obligaţii specifice în sarcina autorităţilor publice competente în materie şi nicidecum în sarcina unui agent economic, că pârâta nu a făcut altceva decât să respecte prevederile legale în materie astfel că nu poate fi acuzată de discriminare, în srijinul acestei afirmaţii venind şi procesul verbal încheiat de către ITM Prahova ce a avut drept obiect cercetarea dosarului personal al reclamantei şi a stabilit că nu se fac vinovaţi de încălcarea prevederilor legii nr.448/2006, că pârâta nu s-a făcut vinovată de nici o faptă ilicită, respectând întocmai prevederile legale în materie ce nu permit angajarea persoanelor cu grad de invaliditate în aceleaşi condiţii ca orice persoană aptă de muncă, funcţia de şef adjunct de magazin presupune pe lângă atribuţiile de conducere şi un volum destul de mare de muncă fizică şi de stres, că deoarece pârâta nu a săvârşit vreo faptă ilicită nu i se poate angaja răspunderea pentru daune morale conform art.269 alin.1 Codul muncii.
La dosarul cauzei s-au depus în copie: contractul individual de muncă dintre părţi (f.5), fişa postului reclamantei (f.6, 42-43), certificat de încadrare în grad de handicap nr.2015/06.02.2009 (f.87, 34), decizia asupra capacităţii de muncă nr.2176/21.05.2009 (f.9), proces verbal încheiat la 01.05.2009 (f.10), adresa nr.2510/30.04.2009 emisă de pârâtă către reclamantă (f.11,36), extras de pe carnetul de muncă al reclamantei (f.12), adresa nr.81069/3718/09.04.2009 emisă de Inspecţia Muncii către reclamantă (f.13-14), certificat de naştere al fiului reclamantei (f.15), decizia asupra capacităţii de muncă nr.1197/2009 (f.33), proces verbal de control nr.9010/01.06.2009 şi anexele la acesta, emis de ITM Prahova (f.37-40), extras de pe carnetul de muncă al reclamantei (f.41).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Cu privire la primul capăt de cerere prin care reclamanta solicită a se constata că pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă nr.1022287/06.03.2008 abuziv, ilegal şi fără a întocmi un act constatator al încetării de drept a contractului de muncă, tribunalul constată că acest petit este inadmisibil prin prisma prevederilor art.111 Cod procedură civilă.
Potrivit art.111 Cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Reiese aşadar foarte clar că se poate cere constatarea doar a existenţei sau inexistenţei unui drept şi nu a unei stări de fapt, cum este modul în care pârâta ar fi dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta – abuziv, ilegal şi fără întocmirea unui act constatator.
Ca atare instanţa cu unanimitate de opinii va respinge ca inadmisibil acest petit.
Cu privire la restul pretenţiilor reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 lei daune morale în vederea reparării integrale a prejudiciului moral ce i-a fost cauzat prin faptul că începând cu data de 01.05.2009 nu i s-a mai permis să se prezinte la locul de muncă într-un mod discriminatoriu ce a pus-o într-o situaţie de inferioritate, jenantă, pe temeiul bolii cronice necontagioase de care suferă, instanţa constată că aceste pretenţii sunt nefondate.
Reclamanta a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1022287/06.03.2008 la ITM Prahova, reclamanta fiind angajată în funcţia de şef adjunct magazin la magazinul Luduş, cu normă întreagă, durata timpului de lucru fiind de 8 ore/zi, 40 de ore săptămânal (f.5 dosar), la acea dată reclamanta nefiind încadrată în vreun grad de handicap.
Prin certificatul nr.2015/06.02.2009 (f.7-8, 34-35 dosar) s-a stabilit că reclamanta se încadrează în grad de handicap, având deficienţă funcţională accentuată, recomandându-se ca acţiuni profesionale efectuarea unor activităţi fizice sub supraveghere la domiciliu sau ONG-uri, unităţi protejate, centre de integrare prin terapie ocupaţională, încadrarea în unităţi economice sau ateliere protejate conform restantului funcţional, şcolarizarea în unităţi specializate.
Prin decizia asupra capacităţii de muncă nr.1197/15.04.2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş – Comisia de Expertiză Medicală (f.33) reclamanta a fost încadrată în gradul III de invaliditate, având o incapacitate evaluată procentual la 65%. S-a menţionat la capitolul recomandări profesionale că poate lucra în funcţia de şef adjunct magazin cu un program de 4 ore.
Pentru ca o diferenţă de tratament să constituie discriminare în sensul art.2 din O.G.nr.137/2000, art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie vorba de persoane aflate în situaţii analoage sau comparabile care să beneficieze de un tratament preferenţial şi ca această distincţie să nu-şi găsească o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Ori reclamanta nu se află într-o situaţie analogă sau comparabilă cu ceilalţi angajaţi ai societăţii pârâte care au fost primiţi la muncă întrucât şi-a pierdut în proporţie de 65% capacitatea de muncă. Pentru ca angajatul să presteze muncă în favoarea angajatorului este absolut necesar ca angajatorul să fie apt de muncă pentru locul său de muncă, art.27 şi 28 Codul muncii prevăzând obligativitatea constatării atitudinii pentru prestarea muncii printr-un certificat medical atât la angajare cât şi pe parcursul executării contractului individual de muncă, această cerinţă având ţi un rol de protecţie a angajatului.
Ca atare tribunalul constată că nu se poate reţine în sarcina pârâtei săvârşirea vreunei fapte ilicite care să atragă obligarea sa la plata de daune astfel că va respinge cu majoritate de opinii şi restul pretenţiilor reclamantei.
