Contestaţie împotriva deciziei de sancţionare
( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 3046/24.04.2013)
Prin cererea adresată acestei instanţe contestatoarea P.C. a formulat contestaţie împotriva deciziei de sancţionare disciplinară nr. 37/4.01.2013 emisă de intimata Banca Comercială Română SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea acestei decizii şi restituirea drepturilor băneşti ce îi vor fi reţinute până la data soluţionării prezentei cereri; cu cheltuieli de judecată.
În fapt contestatoarea a arătat că prin decizia contestată s-a dispus reducerea salariului de bază brut lunar cu 10% pe o perioadă de 3 luni invocându-se disp. art. 248 alin.1 lit. c din Legea 53/2003 şi faptul că ar fi săvârşit unele fapte, care au fost considerate ca fiind abateri disciplinare, fapte analizate de comisia de disciplină a angajatorului. Astfel, i s-a imputat faptul că ar fi validat operaţiuni neaturizate în contul clienţilor şi că nu ar respectat o dispoziţie a directorului judeţean cu privire la prezenţa acestuia la punctul de lucru în care îşi desfăşoară activitatea.
Contestatoarea a mai arătat că decizia este neîntemeiată şi nelegală întrucât nu respectă disp. art. 251, alin.1 şi 2 din Codul Muncii, în sensul că nu a respectat termenul de 30 de zile calendaristice care a început să curgă la data de 21.11.2012, aşa cum reiese din nota de control DAF, împlinindu-se la data de 22.12.2012.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe disp. Codului Muncii şi ale Codului de Procedură Civilă.
În dovedirea celor susţinute a depus la dosar decizia contestată.
În apărare, intimata a formulat şi a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătându-se că în stabilirea concretă a sancţiunii disciplinare, angajatorul a pornit de la gravitatea faptei săvârşite de salariată, apreciată în funcţie de criteriile legale şi convenţionale ale individualizării sancţiunii disciplinare. Activitatea salariatei ce ocupa funcţia de consilier client retail la unitatea administrativ teritorială aparţinând BCR SA de validare a unor operaţiuni neautorizate iniţiate de către conducătorul unităţii creând premisele legălităţii măsurii dispuse.
Intimata a mai arătat că au fost respectate prevederile art. 252 alin.1 codul muncii, arătându-se că angajatorul a luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare la data de 12.12.2012, prin nota Comisiei de Disciplină.
Au fost invocate disp. art. 14 lit a, art. 48 lit.i, j, k, şi l din Regulamentul Intern şi cele ale Codului de Etică ( art. 4.2.1, 4.2.6, 4.2.7., 4.3.6.3), Cunoaştere clientelei, Identificarea clienţilor persoane fizice, Contul Curent pentru persoane fizice.
S-au anexat la dosar contractul individual de muncă nr. 526/1.08.2008, actul adiţional la acesta nr. 526/31.07.2008 şi extras din Regulamentul Intern.
La solicitarea contestatoarei în cauză au fost audiaţi I.M. şi C.M. , declaraţiile acestora fiind anexate la dosar.
De asemenea, a fost administrată proba cu un interogatoriul intimatei, răspunsurile acesteia fiind anexate la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:
Contestatoarea P.C. este angajata a Băncii Comerciale Române Agenţia Severin in funcţia de consilier client retail.
Prin decizia nr. 37/04.01.2013 contestatoarea a fost sancţionata disciplinar cu reducerea salariului de baza brut lunar cu 10% pe o perioadă de trei luni deoarece a validat operaţiunea neautorizată iniţiata de către Marina Iancu in contul clientului S.GH. in data de 18.10.2012, încasare numerar 990 lei; a efectuat o operaţiune neautorizată in contul clientului R.I. in data de 22.10.2012, plata numerar 3500 lei; in data de 16.11.2012 a solicitat d-nei P.M.L. , personal întreţinere ISS să o apeleze telefonic pe d-na Iancu Marina, directorul unităţii pentru a o avertiza in legătură cu prezenta in unitate a d-lui M.C., director judeţean si a personalului DAF, deoarece domnul M.C. solicitase să nu facă cunoscută prezenta sa şi a personalului DAF in unitate d-nei Iancu Marina.
Împotriva acestei decizii de sancţionare, contestatoarea a formulat prezenta contestaţie prin care solicita anularea deciziei de sancţionare deoarece nu au fost respectate condiţiile de forma prevăzute de art. 252 alin.2, nu a fost respectat termenul de 30 de zile calendaristice care a au început sa curgă la 21.11.2012, că sancţiunea aplicată este pentru o fapta care nu are legătura cu munca si nu a fost săvârşită cu vinovăţie, iar sancţiunea aplicata este mult prea mare având in vedere că este la prima abatere.
In ceea ce priveşte excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii invocata de contestatoare, instanţa nu o poate reţine deoarece potrivit art. 252 alin.1, „ angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei”, astfel că, termenul de 30 de zile curge de la data la care reprezentantul angajatorului abilitat a aplica sancţiuni disciplinare a luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii, şi nu de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea faptei, având în vedere că doar la finalizarea cercetării disciplinare prealabile se poate aprecia dacă fapta săvârşită de salariat este sau nu abatere disciplinară, şa acum este definită de art.247 alin.2 C. muncii.
În speţă, potrivit dispoziţiilor art.53 alin.1 din Regulamentul Intern al BCR, „ Comisa de disciplină este sesizată de regulă de sesizările directorilor entităţilor funcţionale din cadrul BCR, referate prin care se constată încălcarea normelor legale sau interne ala băncii de către angajaţii aflaţi în subordinea respectivilor directori; sesizarea Comisiei de Disciplină de către altă entitate din bancă se face de regulă cu informarea prealabilă a superiorului direct la autorului faptei, iar în cazul în care superiorul este implicat în cauza care face obiectul sesizării se va informa managerul acestuia”, iar potrivit art.62 alin.3 din acelaşi regulament, „ Toate procedurile de la data constatării abaterii disciplinare ( nota Comisiei de Disciplină) şi până la emiterea deciziei,trebuie să se încadreze în termenul legal de 30 de zile calendaristice, conform disp. Art.252 alin.1 din C. muncii”.
Astfel, din înscrisurile depus la dosar rezultă cu certitudine că, intimata în calitate de angajator a luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare în cazul contestatoarei la data de 12.12.2012, prin Nota Comisiei de Disciplină , potrivit Notei Direcţiei Resurse Umane nr. 174/12.12.2012 ( fila 58 dosar) prin care s-a suspus aprobării măsurile propuse de Comisia de Disciplină ca urmare a cercetării disciplinare efectuate anterior , termen de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art.252 alin.1 C. muncii.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor Deciziei nr. 16/12.11.2012 pronunţate în interesul legii de ÎCCJ , decizie cu caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti, în raport de prevederile art.330 ind.7 alin.4 C. proc.civ., „ în interpretarea şi aplicarea art.252 alin.1 C. muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final la cercetării disciplinare prealabile la registratura angajatorului”.
Pentru aceste considerente, instanţa constată că excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii invocata de contestatoare este nefondată, urmând a fi respinsă, decizie contestată fiind emisă cu respectarea termenului prevăzut de art.252 alin.1 C. muncii.
Pe fondul cauzei, în legătura cu susţinerea contestatoarei ca decizia de concediere nu respecta prevederile art. 252 alin.2, fără însa a detalia care dintre aceste condiţii nu este respectată, instanţa nu o poate reţine, deoarece potrivit art. 252 alin.2 „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.”
Analizând decizia emisă de intimată, se constată că aceasta întruneşte toate aceste elemente obligatorii , fiind reţinute faptele săvârşite de contestatoare – art.1, dispoziţiile legale încălcate şi temeiul în baza căruia de aplică sancţiunea – art.2, apărările şi susţinerile contestatoarei în timpul cercetării disciplinare care au fost înlăturate –art.3, precum şi instanţa competentă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei şi termenul de formulare a acestei contestaţii – art.4 din decizie.
Referitor la faptele săvârşite de contestatoare care constituie abatere disciplinară, instanţa, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reţine că, în data de 16.11.2012 intimata prin Sucursala Dr.Tr.Severin a fost sesizată de clientul S.GH ( fila 78 dosar), care a semnalat faptul că în data de 14.11.2012 a mers la sucursala băncii pentru a ridica dobânda aferentă sumei depuse în cont de 30000 lei şi depunerea acesteia pe card, ocazie cu care a aflat că nu are bani în cont, iar în urma explicaţiilor primite de funcţionarii băncii a fost invitat să se prezinte la bană pentru a ridica întreaga sumă plus dobânda aferentă în data de 16.11.2012. În aceea sesizare a menţionat faptul că în perioada 2011-2012 nu a făcut nici o depunere sau retragere în numerar la casieria băncii.
În urma acestei sesizări, conform uzanţelor băncii, în data de 16.11.2012 a fost înştiinţată Direcţia Antifraudă din cadrul băncii, care s-a prezentat la sediul agenţiei găsind pe contestatore şi o altă salariată ( personal de întreţinere), contestatoarei solicitându-i-se să nu anunţe Directorul executiv al agenţiei I.M. despre prezenţa acestora în unitate, iar în urma analizării faptelor din 16.11.2012, s-a ajuns la concluzia că, contestatoarea a solicitat personalului de întreţinere –P.M. să anunţe telefonic directorul executiv al agenţiei pentru a o avertiza în legătură cu prezenţa directorului judeţean şi a personalului Direcţiei Antifraudă, directorul executiv al agenţiei neprezentându-se la serviciu în aceea zi.
De asemenea, a fost analizată şi sesizarea formulată de clienta R.I. ( fila 51 dosar) care a sesizat faptul că în data de 22.10.2012, prezentându-se la agenţia băncii conduse se D-na I.M., a solicitat ridicarea sumei de 3500 lei din contul personal şi întrucât casiera băncii era foarte aglomerată, a solicitat acesteia ridicarea sumei, iar ulterior D-na I.M a mers la caserie şi a ridicat banii şi chitanţa pe care le-a înmânat clientei.
În vederea cercetării prealabile, contestatoarea a fost convocată de Comisia de Disciplină, sens în care i-a fost luată o declaraţie şi a dat notă explicativă.
Conform declaraţiei date de contestatoare ( fila 54 dosar) se constată că aceasta a recunoscut faptul că, a efectuat operaţiuni de depunere în numerar în conturile clienţilor, iniţiate de directorul executiv I.M., care nu doreau să stea la rând, aceasta personal aducea banii şi lua chitanţa pe care o aducea ulterior semnată de aceştia, de asemenea a recunoscut faptul că a efectuat tranzacţii neautorizate pentru clienţii S.GH. şi R.I..
În urma cercetării disciplinare prealabile, Comisia de Disciplină a concluzionat că faptele reţinute în sarcina contestatoarei constituie abateri disciplinare şi a propus sancţionarea acesteia cu reducerea salariului de bază lunar cu 10% pe trei luni.
Faţă de faptele contestatoarei reţinute ca abatere disciplinară, respectiv faptul că a validat operaţiunea neautorizată iniţiata de către M.I. in contul clientului S.GH in data de 18.10.2012, încasare numerar 990 lei; a efectuat o operaţiune neautorizată in contul clientului R.I., in data de 22.10.2012, plata numerar 3500 lei; in data de 16.11.2012 a solicitat d-nei P.M , personal întreţinere ISS să o apeleze telefonic pe d-na I.M, directorul unităţii pentru a o avertiza in legătură cu prezenta in unitate a d-lui M.C, director judeţean si a personalului DAF, deoarece domnul M.C solicitase să nu facă cunoscută prezenta sa şi a personalului DAF in unitate d-nei I.M., se constată că aceasta a încălcat prevederile art.14 lit.a) care prevede că, „salariaţii băncii sunt obligaţi să-şi însuşească şi să respecte toate regulile, regulamentele şi instrucţiunile BCR în vigoare, care sunt aduse la cunoştinţa lor” şi art.48 lit.i, j, k şi l din Regulamentului Intern al BCR care prevede ce fapte pot fi considerate abateri disciplinare, printre care şi aceea de iniţiere de operaţiuni şi/ sau validarea acestora, fără documentele prevăzute de normele băncii, prevederile Codului de Etică, art.4.2.1, 4.2.6, 4.2.7 şi 4.3.6.3 precum şi alte reglementări interne ale băncii, respectiv : art. 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3, 3.1.3.1, 3.1.3.2, 3.1.4, 3.2.1 – Cunoaşterea clientelei C00070.2-2011; art.3.1 – Identificarea clienţilor persoane fizice B00261.2-2011; art.3.1, 3.2, 3.3 – Contul curent persoane fizice B00124.2-2011 şi art.4.1.1, 10.2.11 din Norma metodologică pentru activitatea de decontări cu şi fără numerar.
Pentru aceste considerente, instanţa urmează a respinge contestaţia ca neîntemeiată, apreciindu-se că, faţă de faptele săvârşite de contestatoare şi normele interne ale băncii încălcate, intimata în mod corect a dispus sancţionarea acesteia, sancţiunea fiind stabilită ţinând cont şi de gravitatea faptelor săvârşite precum şi de faptul că, contestatoarea nu a mi fost sancţionată disciplinar.
Văzând şi dispoziţiile art.274 C.proc.civ. instanţa urmează a obliga contestatoarea la plata sumei de 464 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând cheltuieli de transport si cazare.
