Decizie de concediere. Motivarea temeiurilor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Potrivit dispoziţiilor art. 268 al. 2 lit. c Codul muncii, decizia de sancţionare disciplinară trebuie să conţină sub sancţiunea nulităţii absolute, motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile. Aceste motive trebuie raportate concret la apărările salariatului. În situaţia în care apărările salariatului au un caracter subiectiv ori sunt prea generale nu se poate pretinde unităţii să nu le răspundă prin formulări concrete, în cazul de speţă formulările fiind suficiente pentru realizarea cerinţelor legale cu valoare de principiu.
Secţia civilă – decizia civilă 513/20 septembrie 2004
Prin sentinţa civilă 817/2003 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar 4844/2003 a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul S.M. împotriva deciziei nr. 1431/2003 emisă de Registrul Auto Român.
Instanţa a dispus anularea deciziei 1431/2003, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului, cu motivarea că măsura disciplinară luată de unitate este lovită de nulitate pentru nerespectarea art. 268 al. 2 lit. c Codul muncii (nemotivarea temeiurilor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului în cursul cercetării prealabile).
Instanţa a arătat că motivarea cuprinsă în decizia de sancţionare, în sensul că apărările pârâtului sunt irelevante faţă de caracterul obligatoriu al sarcinilor de serviciu şi normelor ce reglementează desfăşurarea acestora, are un caracter prea general, este superficială şi în consecinţă echivalează cu o nemotivare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs intimata în contestaţie.
În dezvoltarea motivelor de recurs aceasta a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit, raportat la apărările făcute de contestator, că motivele expune în decizia de sancţionare ca temei a înlăturării acestora au un caracter superficial.
Prin decizia civilă nr. 513/2004, pronunţată de Curtea de Apel, în dosar nr. 4693/2004, recursul intimatei în contestaţie a fost admis ca fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 268 al. 2 lit c Codul muncii, decizia de sancţionare trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele pentru care unitatea a înlăturat apărările formulate de contestator. De principiu, aceste motive trebuie să fie concrete şi să răspundă punctual fiecărui argument adus de salariat. Îndeplinirea cerinţei motivării trebuie să fie însă întotdeauna raportată concret la apărările formulate.
Atunci când apărările au un caracter extrem de general şi nu relevă nici un factor obiectiv este permis ca şi motivarea înlăturării lor să se facă prin exprimarea unor norme de principiu.
În speţă, contestatorul a arătat în nota explicativă că şi-a exercitat cu superficialitate atribuţiile de serviciu şi că nu avea cunoştinţă de amploarea în cadrul unităţii a fenomenului de nerespectare a normelor în procesul activităţii de omologare.
Faţă de acest gen de susţineri, ce nu numai că nu relevă nici un factor obiectiv care să fie ales la respectarea obligaţiilor de serviciu de către contestatori, dar nu oferă nici o explicaţie subiectivă care să antreneze diminuarea ori înlăturarea răspunderii, motivarea intimatei în contestaţie prin care se arată că apărările formulate în această manieră urmează să fie înlăturate faţă de caracterul obligatoriu al dispoziţiilor instrucţiunilor specifice R.A.R. nu constituie o motivare superficială.
