Decizia de desfacere a contractului de munca întemeiata pe dispozitiile art. 65 Codul muncii trebuie sa se raporteze la posturile existente în organigrama societatii, la momentul emiterii deciziei.
Reclamanta C.D.M.R. a chemat în judecata SC M. SA pentru anularea deciziei nr. 126/05.11.2008 ca nelegala si netemeinica, reintegrarea în functia avuta anterior, obligarea pârâtei la plata despagubirilor egale cu salariale indexate, majorate sau reactualizate, precum si a celorlalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii si pâna la reintegrarea efectiva, precum si la cheltuieli de judecata.
În subsidiar, prin cererea precizata, reclamanta a solicitat plata drepturilor compensatorii de 6 salarii de baza brute negociate conform art. 80 din Contractul Colectiv de munca ramura transporturi încheiat pentru perioada 2008-2010.
A mentionat ca în perioada 1988-2006, a fost încadrata ca inginer în cadrul Biroului Mecano Energetic – investitii, dar începând cu anul 2006 si pâna la emiterea deciziei, a ocupat functia de Sef Birou Mecano-Energetic – investitii.
A precizat ca prin decizia nr. 126/05.11.2008 s-a dispus concedierea sa, în temeiul art. 65 si art. 66 din Codul Muncii, ca urmare a desfiintarii postului, în baza Hotarârii Consiliului de administratie din data de 29.10.2008.
În opinia reclamantei, desfiintarea postului nu este efectiva, deoarece prin modificarea organigramei societatii s-a schimbat numai titulatura din Birou – Mecano – Energetic- Investitii în Departament Tehnic, care a preluat atributiile acestui birou. De asemenea, desfiintarea postului nu este reala, cum nereal este si faptul ca la nivelul unitatii nu exista posturi vacante sau disponibile corespunzatoare pentru a-i fi oferite, deoarece angajatorul a solicitat prin presa locala la data de 02.12.2008 angajarea unui inginer pentru activitati de investitii/ administrativ .
În drept, s-au invocat dispozitiile art.76-78 din Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, deoarece Consiliul de Administratie a luat hotarârea de a desfiinta o serie de posturi-inclusiv pe cel al reclamantei, pe fondul unei importante scaderi a traficului de marfuri operat în anul 2008 si a decis ca stoparea declinului financiar în care se gaseste societatea nu poate fi realizata decât prin desfiintarea unui nr. de 29 de posturi.
Pârâta a precizat ca aceasta a respectat procedura prevazuta de lege pentru concedierea individuala, desfiintarea posturilor fiind reala si efectiva. Prin anuntul din 02.12.2008 din ziarul local se prospecta doar piata muncii în plina criza economica, iar acest fapt nu poate duce la concluzia ca postul reclamantei nu a fost desfiintat, mai mult decât atât, administratia este în proces de implementare de soft-uri dedicate, care vor veni în sprijinul utilizatorilor, cu scopul de crestere a eficientei si rentabilitatii activitatii.
Prin sentinta civila nr.653/2009, Tribunalul Constanta a admis în parte actiunea, a anulat decizia nr.126/05.11.2008 si a obligat pârâta sa o reintegreze pe reclamanta în postul avut anterior concedierii, cu plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata.
S-a respins cererea da plata a unor salarii compensatorii, ca neîntemeiata, si a fost obligata intimata sa plateasca reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut:
Potrivit art .65 alin 1 Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 55/2006, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar în conformitate cu alin. 2, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Conditia de legalitate impusa de lege este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
În cauza, în statul de functiuni la data de 31.12.2008, pozitia nr. 257, figureaza contestatoarea C.D.M. cu functia de sef birou, cu toate ca prin decizia contestata nr.126/05.11.2008 a avut loc concedierea acesteia.
Desfiintarea locului muncii este efectiva, astfel cum cere legea, daca locul de munca în cauza a fost eliminat din statul de functiuni, iar în statul de functiuni din data de 30 noiembrie 2008 la pozitia 273 este înscris locul de munca al contestatoarei.
Din organigrama lunii decembrie rezulta un nr. de 46 angajati, iar organigrama din luna noiembrie 2008 reflecta faptul ca la departamentul tehnic existau 46 de angajati, precum si functia de sef birou mecanico energetic- investitii pe care îl ocupa contestatoarea, acest aspect fiind regasit si în organigrama pe luna octombrie 2008. În aceste conditii, s-a apreciat ca desfiintarea locului de munca ocupat de reclamanta nu se întemeiaza pe o cauza reala si obiectiva.
Pentru a se justifica masura concedierii trebuie sa se dovedeasca ca efectiv a avut loc o reorganizare si o restrângere reala impusa de nevoile societatii.
Prin anuntul publicitar din 02.12.2008 pârâta solicita angajarea unui inginer pentru activitatea de investitii, activitate de care se ocupa reclamanta conform fisei postului, astfel ca masura concedierii reclamantei nu se întemeiaza pe o cauza reala si serioasa, ci este fictiva, în conditiile în care desfiintarea postului a fost urmata la scurt timp de solicitarea angajarii altei persoane pe acelasi post, mentinut în statul de functiuni si în organigrama pâna în ianuarie 2009.
Pentru aceste considerente, instanta a constatat ca nu s-a facut dovada îndeplinirii cerintelor impuse de art. 65 din Codul Muncii admitând în parte cererea, cu consecinta anularii deciziei nr. 126/05.11.2008 si obligarea paratei la reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior concedierii, cu plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta.
În aceste conditii, s-a respins ca neîntemeiata cererea privind plata unor salarii compensatorii.
In temeiul disp. art. 274 Cod procedura civila, a fost obligata pârâta la plata cheltuielilor de judecata în suma de 500 de lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta pârâta, care a formulat urmatoarele critici întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 cod procedura civila:
– Instanta de fond a omis sa faca referire la decizia Consiliului de Administratie din 29.10.2008, respectiv la motivele care au determinat desfiintarea unor posturi în contextul scaderii semnificative a volumului de activitate atât la nivelul societatii cât si a întregului port.
Societatea a urmarit rentabilizarea activitatii prin realizarea unui management eficient, inclusiv a resurselor iar acest aspect trebuia retinut de catre instanta.
– Instanta a mai retinut ca, în statul de functiuni din 30.11.2008, la pozitia 273, cât si în cel din 31.12.2008, la pozitia 257, figureaza reclamanta cu functia de sef birou, cu toate ca prin decizia nr. 12/05.11.2008 a avut loc concedierea acesteia.
În referire la aceste aspecte, recurenta precizeaza ca postul reclamantei a fost desfiintat prin hotarârea CA/29.10.2008, iar aceasta decizie a fost comunicata salariatei prin decizia de concediere nr. 126/05.11.2008, în care se arata ca încetarea contractului de munca va avea loc dupa expirarea termenului de preaviz.
Mai mult decât atât, desi postul a fost desfiintat prin hotarârea CA, acest post a fost mentinut ca pozitie în organigrama, deoarece perioada de preaviz a fost suspendata ca urmare a concediului medical al reclamantei din perioada 02.12.2008-31.12.2008. Prin urmare, abia în organigrama lunii ianuarie 2009 s-a mentionat ca la departamentul tehnic sunt 45 de posturi si nu 46, asa cum prevedea organigrama anterioara.
– Instanta a mai retinut ca desfiintarea postului nu are la baza o cauza reala si serioasa, deoarece a fost urmata la scurt timp de o solicitare a angajarii altei persoane pe post.
Faptul ca la 02.12.2008 directorul administrativ a publicat un anunt în ziar prin care se prospecta piata muncii în plina criza economica, nu poate conduce la ideea ca postul reclamantei nu a fost desfiintat.
Aceasta deoarece din anunt rezulta ca se face referire la un post de inginer pentru activitatea de investitii/administrativ si nu de un inginer pentru departamentul tehnic asa cum eronat a interpretat instanta, departament unde atributiile reclamantei au fost preluate de ceilalti angajati.
Pentru aceste considerente, recurenta solicita admiterea recursului si modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii reclamantei ca nefondata.
Prin întâmpinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului aratând ca postul a fost mentinut în organigrama în scopul angajarii altei persoane dar, dupa formularea cererii de chemare în judecata, s-a observat aceasta greseala si au emis o alta organigrama în ianuarie 2009 prin care acest post a fost suprimat. Imprejurarea ca nu a fost angajata nicio persoana este nerelevanta si nu are legatura cu motivarea deciziei de concediere.
Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate si de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Chiar daca instanta de fond a facut referire în motivarea sentintei si la faptul ca desfiintarea postului nu a avut la baza o cauza reala si serioasa si a facut trimitere la anuntul societatii pentru gasirea unei alte persoane în vederea angajarii, aceste aspecte nu sunt esentiale pentru solutionarea litigiului în conditiile în care primeaza problema legata de existenta acestui post la momentul emiterii deciziei.
Prin decizia nr.126/05.11.2008, angajatorul a dispus concedierea reclamantei ca urmare a desfiintarii postului, în baza Hotarârii Consiliului de administratie din data de 29.10.2008, motivând aceasta masura principiul rentabilitatii economice maxime, în scopul realizarii unui management eficient, cu diminuarea costurilor.
Prin urmare s-a impus modificarea organigramei unitatii, iar postul ocupat de reclamanta nu se mai justifica.
Instanta de fond a retinut ca prin caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca se întelege suprimarea acestuia din statul de functii, masura care se întemeiaza pe o situatie concreta care trebuie dovedita iar desfiintarea este efectiva atunci când locul de munca este suprimat din structura societatii si nu se mai gaseste în organigrama acesteia ori în statul de functii.
Ceea ce intereseaza în litigiul de fata este daca la momentul emiterii deciziei, postul ocupat de reclamanta mai exista în statul de functiuni si daca motivul desfacerii contractului de munca l-a constituit desfiintarea postului.
La momentul la care s-a decis de catre Consiliul de Administratie desfiintarea unor posturi-printre care si cel al reclamantei, organigrama societatii cuprindea la departamentul tehnic un numar de 46 de angajati (octombrie 2008).
Din organigrama lunii noiembrie 2008 – când s-a emis decizia – rezulta faptul ca la departamentul tehnic existau tot 46 de angajati, fiind mentionat si postul aferent functiei de sef birou mecanico-energetic-investitii pe care îl ocupa contestatoarea.
Mai mult decât atât, chiar si în luna decembrie 2008 acest post a fost mentinut, dovada fiind statul de functiuni unde este mentionat si postul ocupat de reclamanta.
Prin urmare, instanta nu se putea raporta la o organigrama întocmita dupa momentului emiterii deciziei, deoarece cauzele care au dus la astfel de modificari nu au avut nicio legatura cu “motivele care determina concedierea” si care trebuie sa fie înserate în mod obligatoriu în decizie asa cum prevede art. 74(1) litera “a” Codul muncii.
Asadar, organigrama din luna ianuarie 2009 din care rezulta ca departamentul tehnic detine un nr. de 45 de angajati nu poate fi luata în considerare pentru a aprecia ca postul reclamantei a fost suprimat înca din luna noiembrie.
Recurenta a aratat ca, datorita concediului medical al reclamantei, nu s-a putut modifica organigrama si ca a intervenit suspendarea perioadei de preaviz.
Asa cum reiese din certificatele medicale anexate dosarului de fata, reclamanta a fost în concediu medical în luna decembrie, iar aceasta împrejurare a intervenit, de asemenea, ulterior emiterii deciziei, nefiind nici acesta un motiv pentru mentinerea postului în organigrama aferenta lunii noiembrie 2008.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca în mod corect instanta de fond a analizat temeinicia si legalitatea deciziei contestate din perspectiva motivelor de fapt si de drept care au existat la momentul emiterii acesteia, astfel ca, în temeiul art. 312 cod procedura civila, va respinge recursul sub toate aspectele, ca nefondat.
În conf. cu disp. art. 274 cod procedura civila, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata suportate de intimata reclamanta în recurs, în cuantum de 500 lei – onorariu avocat.
