Contestatoarea N.A. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC R.R. SA Constanta, anularea deciziei nr.46/5.02.2007, reintegrarea sa pe functia de operator chimist chimizare Uzina Rafinarie – Sectia AFPE, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data încetarii contractului de munca pâna la data reintegrarii si plata cheltuielilor de judecata.
Arata contestatoarea, ca desi motivul încetarii contractului a vizat desfiintarea locului de munca ocupat de aceasta , fiind o concediere individuala pentru motive neimputabile salariatului, masura este apreciata de contestatoare drept nelegala deoarece la data emiterii deciziei era în concediu medical, dovada fiind înscrisurile atasate contestatiei si însarcinata în luna a 4-a.
Se mai invedereaza faptul ca pe perioada de 22 de ani lucrati în aceeasi unitate, contestatoarea nu a avut nici o abatere si fata de ea nu a fost luata nici o masura de sanctionare.
Despre starea de gradivitate, contestatoarea a luat la cunostinta abia la data de 01.02.2007, si a adus la cunostinta societatii aceasta situatie in aceeasi zi, dar i s-a comunicat ca nu se mai poate face nimic referitor la decizie.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei intrucât cauza concedierii contestatoarei o reprezinta desfiintarea locului sau de munca ca o consecinta directa a pornirii unei instalatii cât si a comasarii operationale a doua instalatii la care se adauga externalizarea activitatii de depozitare si desfacere de produse.
Ulterior încetarii raporturilor de munca, unitatea a platit salariile compensatorii prevazute de CCM fiecarui salariat concediat si s-au depus diligente catre AJOFM si ITM Constanta, anterior punerii în practica a masurii concedierii.
Dupa emiterea deciziei de concediere – 08.02.2007, contestatoarea s-a prezentat la Biroul Resurse Umane al intimatei si a predat nota de lichidare completata si finalizata, dar fara a depune vreun act medical care sa ateste incapacitatea de munca.
Abia la data de 16.02.2007 contestatoarea a depus la registratura societatii o adresa care releva faptul ca este însarcinata in luna a 4-a si a motivat ca nu a cunoscut starea fiziologica în care se afla, anexând un certificat de concediu medical pentru perioada 01.02. – 05.02.2007, fara ca acesta sa fi fost în termenul de maxim 3 zile prevazut de art.5 pct.12 din regulamentul intern.
Prin sentinta civila nr.1163/20 iunie 2007 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata contestatia formulata de contestatoarea N.A. în contradictoriu cu intimata S.C. R.R.
Instanta de fond a retinut in considerentele hotarârii, ca în sedinta Consiliului de Administratie din 20.07.2006, s-a hotarât desfiintarea a 3 posturi de maistru industria chimica si 7 posturi de operator chimist chimizare, fiind aprobata noua organigrama a sectiei.
În aceste conditii, contestatoarea fiind una dintre persoanele vizate pentru restructurarea postului, iar la data de 05.02.2007 s-a emis Decizia nr.46 de încetare a contractului individual de munca din motive neimputabile contestatoarei.
La data de 12.09.2006 s-a comunicat preavizul începând cu aceeasi data, pentru un termen de 45 de zile lucratoare, la finalul caruia urma încetarea contractului de munca.
Contestatoarea nu a reusit sa dovedeasca aducerea la cunostinta intimatei a concediilor medicale ce poarta data anterioara deciziei – 02.02.2007 si a starii de graviditate, aceste dovezi existând depuse la societatea intimata tocmai la data de 16.02.2007, data de la care într-adevar situatia sa a devenit cunoscuta.
Martorii audiati în cauza au relatat faptul ca în luna septembrie 2006 contestatoarei i-a fost comunicat preavizul de 45 de zile lucratoare, ca la data de 08.02.2007 odata cu prezentarea la sediul unitatii contestatoarea a adus o copie a certificatului medical care nu purta stampila medicului de familie si a celui ce aviza certificatele medicale ale angajatilor, însa oricum la acea data era deja emisa decizia de încetare a raporturilor de munca.
S-a retinut astfel, ca N.A. a fost disponibilizata în conditiile în care unitatea intimata nu a cunoscut decît certificatele medicale depuse de aceasta pîna la data de 02.02.2007 , fara a fi dovedita starea de graviditate, care a devenit cunoscuta tocmai la data da 18.02.2007, decizia emisa fiind în conditii de legalitate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea, N.A. invocând urmatoarele critici:
– Solutia instantei este rezultatul gresitei aprecieri a probelor administrate; rezulta din probele administrate ca abia in data de 01.02.2007 a aflat de starea de graviditate si ca a adus la cunostinta societatii aceasta situatie imediat, respectiv in data de 2.02.2007 când s-a prezentat la biroul de Resurse Umane, insa instanta nu a tinut cont de aceste probe.
– S-a inlaturat in mod nejustificat depozitia martorei Stroie Liliana cu toate ca aceasta martora a aratat in mod clar ca atat in data de 02.02.2007 cat si in data de 05.02.2007 contestatoarea s-a prezentat la unitate cu certificatul medical dar nu i-a fost primit.
Prin urmare s-a facut dovada ca unitatea stia de existenta concediului medical inainte de emiterea deciziei de concediere, astfel ca decizia emisa in aceste conditii este nelegala si trebuia anulata de instanta.
Prin intâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat instanta de fond a retinut in mod corect situatia de fapt, in sensul ca la data emiterii deciziei de incetare a contractului de munca al contestatoarei, unitatea nu avea cunostinta de starea de sanatate a acesteia.
Recursul este nefundat, urmând sa fie respins pentru urmatoarele considerente:
Decizia nr.46/05.02.2007 a vizat defacerea contractului de munca al contestatoarei, începând cu data de 03.02.2007 ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de aceasta si s-a intemeiat pe dipozitiile art. 65 alin 1 Codul muncii.
Recurenta sustine ca la data emiterii deciziei era in concediu medical si in conformitate cu dispozitiile art.60 Codul muncii, angajatorul nu poate dispune desfacerea contractului de munca pe perioada incapacitatii de munca a salariatului.
Din certificatele medicale depuse la dosar, rezulta ca incepând cu data de 01.02.2007, recurenta era in concediu medical, aspect necontestat de altfel nici de societatea intimata.
Dar simpla existenta a unor certificate medicale nu este suficienta pentru a constata nelegalitatea deciziei, fiind obligatoriu a se dovedi ca societatea cunostea starea de sanatate a salariatului.
Potrivit art. 60 „c” Codul muncii arata ca „nu poate fi dispusa concedierea pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere”.
Asadar, trebuia dovedit ca anterior datei de 05.02.2007 (data emiterii deciziei) contestatoarea a inregistrat la societate o cerere prin care aducea la cunostinta starea sa de sanatate, conform certificatelor medicale atasate.
In situatia in care chiar contestatoarea afirma cu ocazia raspunsurilor date la interogatoriu, ca a prezentat acest certificat medical la data de 05.02.2007 – data emiterii deciziei – instanta de fond nu putea constata o alta situatie de fapt.
De asemenea contestatoarea nu a facut dovada ca a fost in imposibilitate sa se prezinte pentru a depune aceste certificate medicale, iar despre desfiintarea locului sau de munca avea cunostinta inca de la data de 12.09.2006 când i s-a comunicat preavizul.
Prin urmare, era cu atât mai important sa aduca la cunostinta angajatorului, starea sa de sanatate si sa prezinte certificatele medicale cât mai repede, cu cât aceasta stia ca la expirarea termenului de preaviz unitatea urma sa dea decizie de incetare a contractului de munca.
In lipsa unor astfel de dovezi, in mod corect, prima instanta a retinut ca societatea a emis o decizie legala si temeinica respingând recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod procedura civila.
