Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Lipsa cercetării prealabile. Nulitatea actului de sancţionare.


Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Lipsa cercetării prealabile. Nulitatea actului de sancţionare.

Prealabil emiterii deciziei de concediere trebuie efectuată cercetarea administrativă ca o concretizare a dreptului la apărare consacrat constituţional (art. 24 din Constituţia României revizuită)

Legea reglementează expres modalitatea în care se efectuează această cercetare disciplinară prealabilă, iar modul imperativ de redactare a textului de lege, conduce la concluzia nulităţii  actului de sancţionare emis cu nesocotirea acestei proceduri.

Secţia civilă – Decizia nr. 1291/29 noiembrie 2004

Prin sentinţa civilă nr. 853/22.09.2003 pronunţată de tribunalul Sibiu în dosar civil nr. 6024/2003, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul B.I. în contradictoriu cu intimata S.C. „TURSIB” SA Sibiu şi în consecinţă:

S-a constatat nulitatea absolută a Dispoziţiei de sancţionare nr. 7/b/25.06.2003 emisă de intimată.

S-a dispus restituirea sumei reţinute din salariul contestatorului de către intimată în baza dispoziţiei de sancţionare sus menţionate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că sancţionarea disciplinară a contestatorului a fost dispusă fără efectuarea cercetării  disciplinare prealabile, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs intimata, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei formulate în cauză ţi menţinerea măsurii dispuse de conducerea societăţii prin dispoziţia nr. 7/b/25.06.2003.

În expunerea motivelor de recurs se susţine că, contestatorul se face vinovat de abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa şi că s-a efectuat cercetarea disciplinară sub acest aspect personal de către directorul general al societăţii, contestatorul dând o notă informativă la data de 20.06.2003.

Recursul a fost respins ca nefondat.

Potrivit art. 267 Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură de sancţionare disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Alin 2 al acestui text de lege reglementează expres modalitatea în care se efectuează această cercetare disciplinară prealabilă, scop în care salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

In speţă, decizia de sancţionare nr.7/b/25.06.2003, în baza căreia contestatorul având funcţia de revizor tehnic în cadrul Serviciului exploatare a fost sancţionat cu diminuarea salariului cu 10% pe 3 luni,pe motiv că în data de 20.06.2003 a dezinformat conducerea societăţii în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii,făcând afirmaţii false,a fost emisă fără ca angajatorul să poată face dovada îndeplinirii cercetării prealabile în condiţiile textului de lege sus invocat.

Nota informativă întocmită de contestator la data de 24.06.2003 nu poate complini obligaţia angajatorului izvorâtă din articolul de lege sus invocat,prin care legiuitorul a urmărit protejarea salariaţilor împotriva oricăror abuzuri de drept.

Aşa fiind, criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate,sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de sancţionare emise fără îndeplinirea în prealabil a cercetării disciplinare în modalitatea cerută de legiuitor fiind imperativ prevăzută în conţinutul art.267 Codul muncii în discuţie.

Această excepţie face inutilă examinarea motivelor vizând fondul litigiului,aşa încât soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală în conformitate cu art.312 Cod pr.civilă va fi respins ca nefundat recursul promovat în cauză.