Persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică alese au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, conform art. 19 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, la acordarea unei indemnizaţii lunare stabilite în conformitate cu prevederile anexei nr. II din lege, indemnizaţie ce constituie, potrivit art. 20 din acelaşi act normativ, unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei.
Potrivit art.24 alin.3 din acelaşi act normativ, dispoziţiile legale referitoare la alte drepturi salariale, printre care şi sporul pentru vechimea în muncă, premiile şi stimulentele acordate persoanelor ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele III-VIII rămân în vigoare, ceea ce înseamnă că de un astfel de spor, precum şi de asemenea premii nu pot beneficia persoanele care sunt îndreptăţite la acordarea indemnizaţiei conform anexei nr. II din Legea nr.154/1998 (decizia nr.1465 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti).
Prin cererea înregistrată sub nr.4166/2004 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul D.T. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local X solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa pârâtul să fie obligat la plata drepturilor salariale restante ce se cuvin reclamantului pe perioada 1.05.2001- 13.06.2004, al căror cuantum a fost indicat, reprezentând spor de vechime, premiu lunar şi anual, precum şi obligarea pârâtului, în viitor, la plata acestor drepturi salariale.
Prin sentinţa civilă nr. 692/25.06.2004 Tribunalul Prahova a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1.05.2001- 13.06.2001 invocată din oficiu, respingând acţiunea ca fiind prescrisă.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă în parte acţiunea, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului drepturile salariale pentru perioada 14.06.2001 – la zi şi în continuare, până la încetarea mandatului reprezentând spor de vechime, premiu lunar şi anual, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantului, promovată la data de 16.06.2004, pentru perioada 1.05.2001- 13.06.2001, este prescrisă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamantul este viceprimarul comunei X începând cu anul 2000 şi până în prezent, acesta îndeplinind o funcţie de autoritate publică.
S-a mai arătat că potrivit art.19 din Legea nr.154/1998 persoanele care ocupă o funcţie de demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie lunară stabilită conform anexei II din lege, indemnizaţie lunară prevăzută la art. 19 reprezentând baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor ce se determină în raport cu venitul salarial.
A mai reţinut prima instanţă că prin Legea nr.154/1998 au fost menţinute dispoziţiile art.14 alin.1 din Legea nr.40/1991, reclamantul având deci dreptul atât la indemnizaţia prevăzută de anexa II din Legea nr.154/1998, cât şi la sporul de vechime prevăzut de art. 14 din Legea nr.40/1991 şi la sporurile prevăzute de acest din urmă act normativ, considerente pentru care acţiunea a fost admisă în parte în sensul celor sus arătate.
Impotriva sentinţei pârâtul a declarat recurs, criticând-o ca nelegală, invocând nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Astfel, s-a arătat că potrivit art.20 din Legea nr.154/1998 coroborat cu art. 61 din Legea nr.215/2001 privind administrţia publică locală, primarul şi viceprimarul primesc, pe toată durata mandatului, o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii, aceasta fiind unica formă de remunerare corespunzătoare funcţiei de demnitate publică şi reprezentând baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
S-a mai susţinut că au fost interpretate greşit dispoziţiile art.14 alin.1 din Legea nr.40/1991 în sensul că instanţa a extins artificial categoriile de persoane ce beneficiază de spor de vechime şi la categoria persoanelor alese în funcţii de demnitate publică, neţinându-se seama de dispoziţiile art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998 din care rezultă că numai persoanele ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele III-VIII beneficiază de alte drepturi salariale, cum sunt sporurile pentru
condiţiile de muncă, sporul pentru vechime în muncă, alte sporuri, premii şi stimulente.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii.
Prin decizia nr.1465/6.12.2004 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Local X, modificând în parte sentinţa, în sensul respingerii cererii privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor salariale pentru perioada 14.06.2001- la zi şi în continuare, până la încetarea mandatului, reprezentând spor de vechime, premiu lunar şi premiu anual, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că intimatul-reclamant a îndeplinit o funcţie de demnitate publică, fiind viceprimar al localităţii X.
Chiar dacă în anexa a X-a a Legii nr.154/1998, în care sunt cuprinse prevederi din unele acte normative care se abrogă, nu sunt menţionate şi disp.art.14 alin.1 ale art.17 şi 18 alin.1 din Legea nr.40/1991, rezultă în mod evident din însuşi conţinutul Legii nr. 154/1998 că prevederile respective nu sunt aplicabile persoanelor care ocupă o funcţie de demnitate publică.
Astfel, art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998 statuează în mod expres că dispoziţiile legale referitoare la alte drepturi salariale, printre care şi sporul pentru vechimea în muncă, premiile şi stimulentele acordate persoanelor ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele III-VIII rămân în vigoare, ceea ce conduce, fără putinţă de tăgadă, la concluzia că, de un astfel de spor, precum şi de asemenea premii, nu poate beneficia intimatul, care, în calitatea sa de viceprimar, este îndreptăţit la acordarea unei indemnizaţii conform anexei nr.II din Legea nr.154/1998.
In sprijinul acestei soluţii, a reţinut instanţa de recurs, vin şi
dispoziţiile art.19 din Legea nr.154/1998 potrivit cărora persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară stabilită în conformitate cu prevederile anexei II din Lege, precum şi ale art.20 alin.1 din acelaşi act normativ, ce stipulează că indemnizaţia lunară prevăzută la art. 19 este unica formă de renumerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea „drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial”.
In categoria drepturilor care se determină în raport cu venitul salarial, a arătat instanţa de control judiciar, sunt incluse, cu titlu de exemplu, dreptul la concediu de odihnă, la concediul medical, drepturi ce se stabilesc la nivelul indemnizaţiei şi nu sporul de vechime, premiile lunare şi anuale, după cum greşit a apreciat prima instanţă.
Aceste prevederi au fost reiterate şi în art.61 alin.4 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, care statuează că primarul şi viceprimarul primesc pe toată durata exercitării mandatului o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, a admis recursul pârâtului, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinţei prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, iar în conformitate cu art.312 alin.2 şi 3 Cod pr.civilă, a modificat în parte sentinţa, în sensul celor mai sus arătate.
