Litigii de munca – contestatie decizie de concediere


Dosar nr. XXXX/40/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Şedinţa publică de la xx.xx.xxxx

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent Judiciar

Asistent Judiciar

Grefier

Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta E. M. şi pe pârâţii Spitalul Judeţean de Urgenţă “Mavromati”, I. V. şi A. S., având ca obiect contestaţie act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă procurator E. G. pentru reclamantă, cons. jr. H. D. pentru pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani şi ceilalţi pârâţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dosarul se află la al doilea termen de judecată.

 Pârâţii I. V. şi A. S. arată că îşi însuşesc apărările formulate prin întâmpinare. Pârâtul A. S. depune la dosar CD cu imagini audio şi video din data de xx.xx. care priveşte instigarea la concedierea lui.

Instanţa pune în discuţie administrarea probei cu CD depus de pârât.

Reprezentantul reclamantei arată că nu neagă imaginile existente pe acel CD.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC şi acordă cuvântul asupra excepţiilor invocate şi asupra fondului cauzei .Cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii A. S. şi I. V. se pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesual pasive .

 Reprezentantul reclamantei arată că cei doi au calitate ,excepţiile invocate de către pârâtul Spitalul Judeţean  trebuie respinse ,iar acţiunea admisă.

Cons. jr. H. D. pentru pârât, solicită admiterea  excepţiilor  .Arată că îşi menţine apărările formulate prin întâmpinare. Susţine că reclamanta trebuia să iasă la pensie în xx.xxxx iar conform art.56 din Codul Muncii contractul încetează la data îndeplinirii stagiului de cotizare şi a încetat de drept prin efectul legii.

 Pârâtul A.  S. consideră că a aplicat corect legea şi nu este vinovat el având calitatea de a răspunde de actele spitalului. Susţine că nu există nici o ieşire din spital şi nici vreun certificat medical ci doar unul eliberat de medicul de familie după data de xx.xx..

Pârâtul I. V. arată că în perioada xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx legea era în vigoare şi a luat decizia încetării contractelor de muncă a unui număr de 70 de salariaţi împreună cu sindicatul.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de xx.xx.xxxx şi completată ulterior ,reclamanta E. M. a solicitat în contradictoriu cu Spitalul Judeţean Mavromati Botoşani , I. V. şi A. S. anularea deciziei nr.XXX din xx.xx.xxxx, obligarea pârâţilor I. V. şi A. S. la plata sumelor de 25.000 lei respectiv 30.000 lei reprezentând daune morale.

Totodată a solicitat repunerea în funcţia avută anterior datei de xx.xx.xxxx şi plata tuturor drepturilor începând cu această dată, dobânzile aferente ( salar tarifar, spor radiologie, spor noapte, gărzi etc.).

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin decizia menţionată s-a dispus încetarea în mod abuziv a contractului său de muncă. La momentul respectiv se afla în concediu de odihnă iar în data de  xx.xx. s-a internat în spital datorită stării de sănătate.

 A făcut trimitere la art.53 alin.1 din Legea 263/2012, art.55 alin.1 din acelaşi act normativ şi a arătat că a fost pensionată forţat cu toate că în cadrul unităţii spitaliceşti  funcţiona în cadrul Serviciului  radiologie , gradul de acoperire al serviciului fiind  deficitar respectiv de numai 80 %.

A făcut trimitere şi la dispoziţiile art.3 din OUG 23/2014 şi la prevederile art.56 alin.1 lit.c din Codul Muncii.

A susţinut că, la xx.xx.xxxx nu era nici salariată, nici pensionară, nici şomeră. Cu toate că pe lângă actele normative indicate prin Contractul colectiv de muncă nr.X din xx.xx.xxxx la art.44 lit.c se specifică faptul că raporturile  de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă.

A susţinut că daunele morale i se cuvin datorită faptului că i s-a stricat imaginea datorită calităţii rudelor şi soţului său.

La acţiune au fost anexate înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă “Mavromati”, a invocat inadmisibilitatea cererii în raport cu disp. art.193 Cod proc.civ. coroborat cu dispoziţiile art.2 alin.1  şi alin. 12 din Legea nr.192/2006 .

De asemenea, a invocat excepţia nulităţii cererii deoarece nu sunt menţionate datele de identificare ale pârâtului, nu sunt menţionate temeiurile de drept pe care se întemeiază cererea, nu sunt arătate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.

A susţinut pârâtul că, la data de xx.xx.xxxx în Monitorul Oficial nr. 301 a fost publicată Legea nr. 53/2014 de aprobare a OUG nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România. Aceasta a intrat în vigoare după 3 zile calendaristice de la publicare respectiv în data de xx.xx.xxxx.

OUG nr.144 /2008 a fost aprobată prin Legea 53/2014 cu modificări,art.22 din acest act normativ făcând trimitere la dispoziţiile Legii 263/2010. A susţinut că ,faţă de luna şi anul naşterii reclamantei ,data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare pentru care operează încetarea de drept a contractului de muncă a fost xx.xx.xxxx.

După intrarea în vigoare a Legii nr.53/2014 ,Ministerul Sănătăţii a transmis tuturor unităţilor sanitare prin intermediul Direcţiilor de Sănătate Publică -adresa nr.26.557 din 29.04.2014 în care se precizează că având în vedere situaţia creată prin modificarea OUG nr.144/2008 prin legea de aprobare a acesteia, prin schimbarea sistemului de pensionare a asistenţilor medicali şi alinierea acestuia la prevederile Legii nr.263/2010 precum şi riscul de a determina accentuarea deficitului de personal din această categorie profesională, managerii unităţilor sanitare cu paturi vor demara procedura prevăzută de art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008 în vederea menţinerii în activitate a asistenţilor medicali care îndeplinesc condiţiile de vârstă pentru pensionare până la ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacantate prin pensionare.

A arătat că, în adresa Ministerului  Sănătăţii se mai precizează că Direcţiile de Sănătate Publică vor centraliza şi vor transmite pentru aprobare şi cu operativitate propunerile de menţinere în activitate peste vârsta de pensionare a asistenţilor medicali primite de la unităţile sanitare. Propunerile au fost aprobate în baza preved. art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008 de Ministerul Sănătăţii conform adresei nr. NB 2993/29.919 /15.05.2015 trimisă de DSP Botoşani la xx.xx.xxxx.

În adresă s-a menţionat că aprobarea se dă până la intrarea în vigoare a OUG 23/2014 urmând ca ulterior apariţiei acestei ordonanţe  asistenţii medicali pentru care s-a dat aprobare să-şi poată continua activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani. OUG nr.23/2014 a fost publicată la xx.xx.xxxx, dată la care a intrat în vigoare.

Prin aceasta s-a ,modificat prevederea OUG 144/2008 făcându-se menţiunea că asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani indiferent de sex. A făcut menţiunea că legea nu se aplică retroactiv astfel că, prevederile Legii nr.53/2014 au intrat în vigoare la xx.xx.xxxx şi s-au aplicat tuturor persoanelor care îndeplineau condiţiile de pensionare prevăzute de Legea 263/2010 până la intrarea în vigoare a OUG nr.23/2014 respectiv, xx.xx.xxxx.

În baza Legii 53/2014, prin decizia nr.XXX din xx.xx.xxxx angajatorul a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă urmare a îndeplinirii condiţiilor art.56 alin.1 lit.c din Codul muncii neoperând o desfacere a contractului ,cum susţine  eronat reclamanta. A făcut trimitere pârâtul la disp. art.56 din Codul Muncii potrivit căruia încetarea de drept a unui contract de muncă se constată de către angajator prin emiterea unei decizii indiferent de voinţa salariatului şi indiferent dacă acesta este în concediu de odihnă sau concediu medical. A subliniat că încetarea de drept a unui contract nu poate fi considerată o concediere şi nu are temei legal pentru contestaţie.

După primirea deciziei de încetare a contractului ,a arătat că reclamanta a depus la registratura unităţii contestaţia nr.XXXXX din xx.xx.xxxx prin care a arătat că la data emiterii deciziei se afla în concediu de odihnă ; că nu ar avea vârsta de pensionare prev. de art.53 alin.1 din Legea 263/2010; că încetarea de drept a contractului s-ar face după comunicarea deciziei de pensie; că i s-ar fi luat în mod abuziv calitatea de angajat şi asigurat nemaiputând  beneficia de asistenţă în caz de îmbolnăvire şi ameninţând că dacă nu se va dispune anularea deciziei va fi nevoită să facă plângere penală pentru abuz în serviciu.

La xx.xx.xxxx aceasta a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi reîncadrarea pe postul deţinut anterior. În data de xx.xx.xxxx a depus certificatul medical seria CCMAG nr.XXXXXXX eliberat de medicul de familie în data de xx.xx.xxxx pentru perioada xx.xx – xx.xx.xxxx. Reclamanta nu a fost însă internată în spital ci doar a avut o prezentare la UPU iar medicii nu au considerat necesar a elibera un  certificat medical în urma investigaţiilor şi a diagnosticului.

În xx.xx.xxxx aceasta a solicitat reluarea activităţii în aceleaşi condiţii deţinute anterior desfacerii contractului de muncă.

La xx.xx.xxxx prin adresa nr.XXXXX împreună cu alte asistente medicale în situaţii similare a solicitat anularea desfacerii contractului de muncă în baza OUG 53/2014 şi reîncadrarea pe perioadă determinată.

În data de xx.xx.xxxx între unitate şi reclamantă s-a încheiat contractul nr.XXX pe durată determinată începând cu data de xx.xx.xxxx şi până la ocuparea postului prin concurs, contract pe care reclamanta l-a semnat la xx.xx.xxxx.

Referitor la solicitarea de daune morale a solicitat respingerea acesteia ca nefondată arătând  că motivaţiile reclamantei nu au nici o legătură cu situaţia acesteia, nefiind dovedite şi neîndeplinind condiţiile cumulativ legale ( nu există faptă ilicită, nu există prejudiciu, nu există legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, nu există vinovăţie).

La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.

Răspunzând întâmpinării formulate, reclamanta a arătat că cererea sa a fost depusă în termen, iar în cerere au fost trecute datele de identificare. Că, prevederile art.194 Cod proc.civ. sunt artificii avocăţeşti, iar ea îndeplinea condiţiile de pensionare la xx.xx.xxxx astfel că în conformitate cu art. 56 alin.1 lit.c din Legea 53/2003 conducerea spitalului era obligată să emită decizia şi să o comunice personal în aceeaşi perioadă de timp însă aceasta s-a întâmplat cu o întârziere de 15 zile în aceeaşi situaţie fiind alte 72 de asistente.

Referitor la OUG 23/2014 a arătat că aceasta a fost emisă pe xx.xx.xxxx în aceeaşi dată când s-a emis şi decizia nr. XXX. Ordonanţa a intrat în vigoare pe xx.xx.xxxx, iar art.1 din decizia XXX specifică că începând cu data de xx.xx.xxxx se desface contractul de muncă. A arătat că art.56 din Codul Muncii nu stabileşte nimic în legătură cu situaţia angajatului aflat în concediu de odihnă sau concediu medical, acest lucru fiind specificat în contractul colectiv de muncă nr.X din xx.xx.xxxx.

A susţinut că foaia colectivă de prezenţă pentru cererea sa cu nr.XXXXX din xx.xx.xxxx a fost aprobată de şeful de secţie începând cu xx.xx.xxxx până la xx.xx.xxxx. De altfel, în fluturaşul de salarizare pentru luna mai apare plătită cu un număr de 11 zile de concediu de odihnă. Deoarece a intervenit concediul medical, concediul de odihnă s-a prelungit cu numărul zilelor lucrătoare înscrise în certificatul medical.

Referitor la contractul pe perioadă determinată a susţinut că este nul de drept în raport cu dispoziţiile art.82 alin.2 din Codul Muncii deoarece potrivit acestei dispoziţii trebuia să se specifice clar perioada acestuia.

Răspunzând faţă de susţinerile reclamantei ,pârâtul a arătat că prin decizia nr.XXX din xx.xx.xxxx angajatorul a constatat încetarea de drept a unui contract de muncă această decizie nefiind o decizie de desfacere a contractului de muncă. Prin aceasta nu se poate indica  o cale de atac deoarece încetarea contractului a intervenit prin efectul legii.

A mai susţinut că legile civile nu retroactivează astfel că, prevederile OUG nr.23/2014 se aplică după data de xx.xx.xxxx. A făcut trimitere la prevederile art.56 din Codul Muncii arătând că încetarea de drept a unui contract de muncă se constată de către angajator indiferent de voinţa salariatului şi indiferent dacă acesta se află în concediu de odihnă şi în concediu medical. A susţinut că prevederile din contractul colectiv de muncă invocat de către reclamantă nu se referă la încetarea de drept a unui contract individual de muncă ci la desfacerea unui contract individual de muncă prin concediere, noţiunile fiind diferite şi reglementate diferit.

A mai arătat că, foaia colectivă de prezenţă pentru luna mai 2014 astfel cum a fost depusă de reclamantă este nesemnată şi conţine date care contrazic cele afirmate de însăşi reclamanta, anume concediu medical pentru perioada xx.xx – xx.xx.xxxx.

Referitor la valabilitatea contractului de muncă pe perioadă determinată cu referire la dispoziţiile art.82 alin.2 din Codul Muncii,a arătat că în cazul acestui tip de contract esenţială este forma scrisă durata acestuia putând avea şi elemente care să determine valabilitatea contractului, mai ales că acest contract a fost încheiat în baza prevederilor art.83 lit.h respectiv poate fi încheiat pe o durată determinată…în alte cazuri expres prevăzute de legi speciale – OUG 144/2008, art.22 alin.7.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri .

În conformitate cu prevederile 248 Cod proc.civ. instanţa va soluţiona cu prioritate excepţiile invocate în cauză.

Excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii va fi respinsă motivat de faptul că prin decizia nr.266 din 07.05.2014 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. S-a reţinut prin considerentele deciziei că obligaţia instituită în sarcina părţilor persoane fizice sau juridice de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată contravine dispoziţiilor art.21 din Constituţie articol care consacră accesul liber la justiţie.

Şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă “Mavromati”,  în raport cu disp. art.200 rap. la art.194 lit.a,d şi e va fi respinsă având în vedere că reclamanta a precizat prin acţiunea sa a precizat date suficiente pentru identificarea pârâţilor ,a făcut trimitere la temeiurile de drept pe care şi-a întemeiat cererea prin chiar cuprinsul acţiunii ( Legea 263/2011, Legea 53/2014, Legea 53/2003, OUG 23/2014) şi a indicat înscrisurile pe care şi-a întemeiat pretenţiile anexând aceste înscrisuri.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive pentru pârâţii I. V. şi A. S. instanţa urmează să o admită luând în considerare faptul că potrivit art.36 Cod proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Instanţa reţine că pretenţiile formulate de către reclamantă rezultă din modalitatea de încetare a raporturilor de muncă, raporturi de muncă derulate între pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă “Mavromati”, şi reclamantă. Cum asemenea raporturi nu au existat între persoanele fizice ce au calitatea de pârâţi – I. V. şi A. S.- aceştia nu justifică calitate procesuală pasivă astfel încât ,în tem. art.40 alin.1 Cod proc.civ. va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia.

Calităţile invocate de către reclamantă anume de manager, respectiv de şef serviciu RUNOS nu conferă legitimare procesuală pasivă câtă vreme aceşti pârâţi au emis decizia nr. XXX din xx.xx.xxxx în calitate de reprezentanţi ai pârâtului Spitalul Judeţean Mavromati Botoşani,faţă de care se nasc drepturile şi obligaţiile în legătură cu emiterea deciziei ,persoanele fizice indicate fiind prepuşii unităţii angajatoare .

Pe fondul cauzei instanţa reţine că ,prin decizia nr.XXX din data de xx.xx.xxxx ( f. 7 ds.) s-a dispus în temeiul prevederilor art.56 lit.c din Legea 53/2003, art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008 aprobată de Legea 53/2014 şi art.9 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Spitalului Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani ca începând cu xx.xx.xxxx  a încetat de drept contractul individual de muncă al reclamantei .

Astfel ,conform art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008  în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei -xx.xx.xxxx ,asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare, aceste reglementări fiind reprezentate de dispoziţiile Legii 263/2010.

Conform art.6 alin.1 Cod civil, legea civilă este aplicabilă atâta timp cât este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă. În continuare acelaşi articol stabileşte principiul potrivit căruia valabilitatea actului juridic trebuie analizată în raport de legea în vigoare la momentul emiterii acestui act.

Faţă de actele normative în vigoare la momentul emiterii deciziei nr.XXX din xx.xx.xxxx instanţa va reţine că actul  emis de angajator îndeplineşte condiţiile de  legalitate  , astfel încât nu poate fi primită susţinerea reclamantei potrivit căreia ar fi fost emisă în mod abuziv.

Prin urmare, la verificarea legalităţii deciziei nu poate fi luată în considerare reglementarea OUG nr.23 din xx.xx.xxxx care a fost publicată ulterior ,anume în Monitorul Oficial nr.359 din xx.xx.xxxx.

Cum, reclamanta este născută la data de xx.xx.xxxx rezultă că în raport de Anexa 5 din Legea 263/2010 îndeplinea cumulativ condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv de 59 de ani şi 6 luni vârstă şi 29 de ani stagiu de cotizare.

Conform art.56 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Alineatul 2 al art.56 invocat de însăşi reclamanta arată că pentru situaţia de la alin.1 lit.c constatarea cazului de încetare de drept se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia ,în scris,prin decizia angajatorului care se comunică persoanelor aflate în situaţiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.

Conform art.22 alin.7 din OUG nr. 144/2008 , în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate reclamanta ar fi putut continua activitatea peste vârsta de pensionare până la ocuparea posturilor prin concurs la propunerea autorităţilor de sănătate publice judeţene şi a Municipiului Bucureşti cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice şi acordului asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România.

Abia prin modificările intervenite la xx.xx.xxxx ,s-a instituit derogarea de la preved. art.56 alin.1 lit.c din Legea 53/2003.

Cum, dispoziţia menţionată era aplicabilă pentru reclamantă la momentul emiterii deciziei contestate rezultă că în mod corect angajatorul a constatat încetarea raporturilor de muncă dintre părţi reclamanta îndeplinind cumulativ condiţiile de pensionare, prin raportare la preved. OUG 144/2008 în vigoare la momentul emiterii deciziei, respectiv în forma statuată prin intrarea în vigoare a Legii nr.53/2014.

Aspectul invocat de reclamantă a faptului că se afla în concediu de odihnă sau în concediu medical nu aduce atingere valabilităţii deciziei deoarece în raporturile dintre părţi a intervenit  o cauză legală  de încetare iar nu concedierea salariatului la iniţiativa angajatorului , astfel că nu sunt aplicabile disp. art.60 din Legea 53/2003 care reglementează situaţia specifică a concedierii.

Prevederile art.44 lit.c din Contractul colectiv de muncă nr.5 din xx.xx.xxxx respecta dispoziţiile legale la  momentul încheierii negocierii colective  , respectiv prevederilor art.22 din OUG nr.144/2008 în forma în vigoare la data de 14.01.2013.

Cum, în urma modificărilor legislative prevederile legale au făcut trimitere la dispoziţiile „ reglementărilor în vigoare” rezultă că pentru reclamantă s-a aplicat dispoziţiile de drept comun .

Este de remarcat că, în urma modificărilor consecutive ale legislaţiei în ceea ce priveşte angajaţii din domeniul sănătăţii s-a aprobat Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 23/2014  în sensul că, prin Legea 140/2014 s-a introdus art.22 ind.1 prin care s-a stabilit că asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali pensionaţi în perioada xx.xx.- xx.xx.xxxx care formulează cerere pentru desfăşurarea activităţii în sistemul public de sănătate sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor art.30 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările şi completările ulterioare, alineatul 2 prevăzând că în această situaţie contractul pe durată determinată se încheie până la împlinirea vârstei de 65 de ani de către asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali.

Deşi această lege a intrat în vigoare abia la momentul publicării ei ,în 24.10.2014 ea este aplicabilă situaţiei reclamantei care a fost pensionată în intervalul .

Raţiunea pentru care a fost emis acest normativ constă tocmai în situaţia creată prin modificările intervenite la xx.xx.xxxx şi la xx.xx.xxxx prin  Legea nr.53/2014 şi apoi prin  OUG nr.23/2014.

Cum, la emiterea deciziei pentru reclamantă angajatorul a respectat dispoziţiile legale va reţine instanţa de judecată că acţiunea este nefondată, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii şi excepţia  nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţii invocate de pârâtul Spitalul Judeţean ,, Mavromati” Botoşani, cu sediul în Botoşani, str.Marchian, nr. 8, jud.Botoşani.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor I. V. prin Serviciul Personal al SC X SA Botoşani, str.X Nr. Y, jud.Botoşani şi A.  S., prin serviciul Personal al Spitalului Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani şi pe cale de consecinţă respinge  acţiunea  în pretenţii băneşti formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceşti  pârâţi.

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta E. M. împotriva deciziei nr  XXX din  data de xx.xx.xxxx emisa de  Spitalul Judeţean ,, Mavromati” Botoşani.

Prezenta hotărâre poate fi atacată numai  cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea şi motivele de apel urmează a fi depuse sub sancţiunea nulităţii, la  Tribunalul Botoşani.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

Cu opinie în acelaşi sens

Preşedinte, Asistenţi judiciari, Grefier,