Asupra recursului de faţă.
Prin acţiunea înregistrată la 30 august 2006 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, contestatorul M.P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC CAZANELE SA Orşova, anularea dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă nr. 112 de la 02.08.2006, emisă de aceasta, reintegrarea în funcţia deţinută şi plata drepturilor cuvenite de la momentul concedierii până la reintegrarea efectivă.
A arătat că măsura dispusă nu corespunde unei cauze reale şi serioase şi a fost aplicată cu încălcarea dispoziţiilor legale, fiind astfel lovită de nulitate absolută.
A indicat încălcarea de către intimată a dispoziţiilor art. 70 alin.2 Codul muncii , art. 238 alin.1 din acelaşi act normativ , precum şi art. 79 alin.2 lit.c din CCM unic la nivel naţional pentru anii 2005 – 2006.
Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 1623 de la 06 noiembrie 2006 a admis contestaţia formulată de contestatorul M.P., împotriva dispoziţiei de desfacerea contractului de muncă nr. 112 de la 02.08.2006, emisă de SC CAZANELE SA Orşova , a constatat nulitatea deciziei privind încetarea contractului individual de muncă nr. 112/02.08.2006, emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia avută şi a obligat intimata la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia începând cu 02.08.2006 şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că decizia contestată este nelegală în raport de dispoz.art.74 C.M. în sensul că nu cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.74 CM, iar nerespectarea unor cerinţe imperative ale legii atrage nulitatea absolută a actului.
Nu s-au indicat ce criterii s-au avut în vedere, fiind enunţate toate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate.
De asemenea, decizia nu cuprinde nici lista tuturor locurilor de muncă disponibile din unitate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimata criticând-o ca nelegală şi netemeinică arătând că decizia de concediere îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege pentru emiterea ei.
Cerinţa legală a concedierii este îndeplinită în sensul că postul ocupat de contestatorul intimat a fost desfiinţat.
În decizie sunt cuprinse toate menţiunile prevăzute de lege şi adoptate la situaţia concedierii.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat pentru considerentele următoare :
Decizia contestată s-a emis la 02.08.2006.
La această dată, în vigoare era codul muncii aşa cum a fost modificat prin OUG 65/2005 intrată în vigoare la 5.07.2005.
Potrivit art.74 alin.1 lit.c în conţinutul deciziei de concediere trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art.70 alin.2 lit.d, numai în cazul concedierilor colective.
Conform art.76, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Din conţinutul acestui text rezultă că este sancţionată cu nulitatea absolută nerespectarea procedurii prevăzute de lege.
Analizând decizia de concediere contestată se observă că în conţinutul acesteia au fost înserate criteriile de stabilirea ordinii de priorităţi aşa cum impune art.74 (1) lit.c din Codul Muncii.
Constatând nulitatea absolută a deciziei, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală supusă casării.
Deoarece legea impune nulitatea absolută în cazul nerespectării procedurii concedierilor colective, instanţa trebuia să analizeze procedura concedierii pentru a se putea pronunţa asupra nulităţii absolute.
Nu se poate reţine nulitatea absolută a deciziei pentru că au fost trecute toate criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi instanţa fiind în măsură să aprecieze legalitatea aplicării măsurii.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art.312 al.5 C.pr.civ. raportat la art.9 C.pr.civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va analiza cauza pe fond, în baza dispoziţiilor legale privind concedierile colective şi a temeiurilor de fapt şi de drept invocate de părţi.
2
