R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MOTRU
Săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. 1 şi 4 C.pen.
Distrugere prin incendiere, apreciere declaraţii martori.
Prin Rechizitoriul nr. ……../P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. N., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C.pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. ……../263/2012.
În actul de sesizare al instanţei procurorul a reţinut, în esenţă, că în seara zilei de 23.07.2011, partea vătămată M. G. a sesizat organele de poliţie despre faptul că tatăl său, M. N., i-a incendiat uşile garajului de la locuinţa sa, iar organele de poliţie deplasate la faţa locului au constatat că incendiul fusese stins iar uşile garajului confecţionate din lemn şi asteriala casei prezentau urme de ardere, la faţa locului fiind identificate ,pe sol ,resturile unei anvelope arse.
Actele premergătoare urmăririi penale s-au consemnat în procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit în data de 24.07.2011, la orele 00,20, iar în cursul urmăririi penale au fost audiaţi inculpatul, partea vătămată, martorii N.C., N.M., R. Ghe., R. F., C. N., L. I., B. I. şi G. I. N., au fost recoltate probe de la faţa locului şi s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico ştiinţifică asupra comportamentului simulat.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul şi partea vătămată, martorii N. C., N.M. (filele 41,42) şi R. Ghe. (fila 60), martori din rechizitoriu, respectiv martorii S. M. (fila 61), G. I. N. (fila 43) şi P. I. (fila 62), martori propuşi de inculpat şi de partea vătămată. Partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Prin încheierea de şedinţă din 21.05.2012 instanţa a încuviinţat şi proba cu expertiză tehnică în construcţii la solicitarea părţii vătămate care s-a constituit parte civilă şi a dispus ataşarea dosarului ……/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru întrucât apărătorii inculpatului şi al părţii vătămate au iterat existenţa unor relaţii conflictuale între părţi, relaţii care au fost avute în vedere în dosarul penal menţionat.
Analizând probele administrate în cursul procesului penal instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 23.07.2011 inculpatul M. N. a plecat de la locuinţa sa, situată în apropierea locuinţei părţii vătămate ,la aproximativ 90 de m., folosind drumul public şi a incendiat uşile garajului părţii vătămate M. G., focul afectând şi o parte din asteriala respectiv acoperişul imobilului.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a negat comiterea acestei fapte susţinând că se afla singur la locuinţa sa şi că între el şi partea vătămată există duşmănie de aproximativ 5 ani de zile.
Instanţa apreciază că declaraţiile inculpatului date în cursul urmăriri penale şi în cursul cercetării judecătoreşti nu sunt sincere şi nu pot servi la aflarea adevărului în cauză, în condiţiile art. 69 C.pr.pen., ele fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, martorul N. C. a arătat că în seara zilei de 23.07.2011, în jurul orelor 22,30, în timp ce se afla în tinda casei sale, casă situată între gospodăria inculpatului şi a părţii vătămate, l-a observat pe inculpat mergând spre locuinţa părţii vătămate şi, după o perioadă scurtă de timp, întorcându-se la locuinţa sa.
Că, la scurt timp după ce l-a observat pe inculpat revenind la locuinţa sa a observat flăcări în zona locuinţei părţii vătămate, deplasându-se imediat împreună cu soţia sa la locuinţa părţii vătămate.
Prezenţa martorului N. C. la faţa locului şi existenţa posibilităţilor acestuia de a observa direct drumul public datorită amplasării gospodăriei sale sunt fapte confirmate de martorul R. Ghe..
Martorul S. M. a arătat de asemenea că N. C. putea observa o persoană care se deplasează pe stradă.
De asemenea, martorii audiaţi au confirmat existenţa la faţa locului a unor urme de anvelopă arsă precum şi existenţa unei stări conflictuale între inculpat şi partea vătămată, stare conflictuală care este confirmată şi de actele şi lucrările dosarului ……./P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru.
Instanţa nu va reţine apărarea inculpatului potrivit căreia martorul N. C. este un martor ce apare frecvent în faţa instanţelor de judecată ori a parchetului atunci când există litigii între părţi, deoarece martorul este vecin atât cu inculpatul cât şi cu partea vătămată, observând aşadar relaţiile dintre părţi şi comportamentele acestora.
În acelaşi sens instanţa va reţine ca relevantă şi declaraţia martorului P. I. potrivit căreia în seara zilei de 23.07.2011 drumul public era iluminat.
Din cele de mai sus instanţa reţine ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat.
În drept instanţa reţine următoarele:
Fapta inculpatului de a degrada un bun aparţinând altuia, degradarea săvârşindu-se prin incendiere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 şi 4 Cod penal.
Astfel, instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
La alegerea pedepsei precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa va avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul în care fapta a fost comisă cât şi de valoarea bunurilor degradate, precum şi datele privind persoana inculpatului.
În acest sens instanţa reţine că fapta dedusă judecăţii este o infracţiune contra patrimoniului neexistând în această materie o perseverenţă infracţională a inculpatului dar şi faptul că s-a dovedit existenţa unei stări conflictuale grave între inculpat şi partea vătămată.
În baza acestor criterii şi având în vedere şi vârsta inculpatului instanţa apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Prin urmare instanţa urmează a condamna inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie instanţa reţine că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal. Prin urmare, în baza art. 71 alin. 1 Cod penal urmează să se aplice inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.
Apreciind în contextul celor deja menţionate că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, urmează a fi suspendată condiţionat executarea pedepsei, conform art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal şi în baza art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Îi va fi atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În latură civilă, instanţa apreciază că sunt îndeplinite cerinţele art. 14 şi 346 C.pr.pen. şi art. 998-999 din Codul civil din 1864.
Instanţa reţine în acest sens că dezlegarea pricinii de faţă, prin raportare la situaţia de fapt expusă mai sus presupune stabilirea normelor legale aplicabile.
În acest sens, instanţa apreciază că trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile art. 103 din Legea 71/2011, text de lege potrivit căruia răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea civilă delictuală, este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei ilicite, însă modurile de stingere a obligaţiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispoziţiilor Codului civil, aşa cum stabileşte art. 118 din Legea 71/2011.
În aceste condiţii instanţa are a verifica aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 998 – 999 din Codul civil din 1864 dar şi a dispoziţiilor art. 1349 şi următoarele din Codul civil.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispoziţiile art. 998 şi 999 din Codul civil din 1864 care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale.
Din cuprinsul celor două articole rezultă că ,pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu constând în intenţie, neglijenţă ori imprudenţă.
Pentru dezlegarea pricinii de faţă se impune analiza existenţei celor patru condiţii generale ale răspunderii, condiţii cumulative.
Din probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă existenţa unui prejudiciu, constând în efectul negativ suferit de partea vătămată ca urmare a faptei inculpatului. Acest prejudiciu nu a fost reparat încă.
Cu privire la întinderea prejudiciului instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor 1385 alin. 1 Cod civil, prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel.
În măsura în care este posibilă şi prezintă interes pentru cel prejudiciat, repararea în natură a prejudiciului, prin restabilirea situaţiei anterioare are prioritate faţă de repararea prin echivalent, partea vătămată optând însă pentru o reparare prin echivalent la momentul constituirii de parte civilă.
Faţă de acelaşi probatoriu administrat instanţa apreciază că se poate reţine în sarcina inculpatului o faptă ilicită în sensul dispoziţiilor art. 998 C.civ. din 1864, fapta acestuia încălcând dreptul subiectiv al părţii vătămate.
Fapta inculpatului de a degrada prin incendiere bunuri ale părţii vătămate, manifestare exterioară a acestei persoane a introdus în contextul relaţiilor sociale un factor nepermis prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv şi s-au adus prejudicii unui drept subiectiv.
De asemenea, în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Faţă de cele arătate mai sus şi ţinând cont de dispoziţiile art. 1385 alin. 1 Cod civil instanţa apreciază că repararea prejudiciului creat părţii vătămate se poate realiza prin obligarea inculpatului la plata sumelor de bani necesare refacerii bunurilor degradate prin incendiere, în cuantum de 3538,92 lei, sumă stabilită în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză.
Aşa fiind, instanţa va admite acţiunea civilă şi va obliga inculpatul la plata către partea vătămată constituită parte civilă a sumei de 3538,92 lei.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat şi în baza art. 193 din acelaşi cod va fi obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 2050 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat şi onorariu expert.
