Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe petenta X în contradictoriu cu făptuitorii A, B şi C a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătorie şi începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor A, B şi C.
În motivarea plângerii petenta arată că în perioada 20 – 23 07 2009 făptuitorul A, la solicitarea celorlalti doi făptuitori, a cosit suprafata de 20 ha din cultura de anghinare apartinând acesteia, producând astfel un prejudiciu de 35752 lei. Activitatea infractională a fost întreruptă la un moment dat, însă paguba s-a produs, făptitorii săvârsind infractiunile de distrugere si furt calificat. Acestia nu aveau cum să se afle în eroare, deoarece aveau cunostintă că terenul nu le apartinea si nici nu se învecina cu vreun alt teren al lor.
Prin rezoluţie procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătorie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii A, B şi C.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1636/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti, petenta a formulat plângere adresată prim-procurorului aceluiaşi parchet solicitând tragerea la răspundere a făptuitorilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin. 1 si art. 26 rap. la 208 – 209 alin. 1 lit. a cod penal.
Prin Rezoluţie prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătorie a respins plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei ca neîntemeiată.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că făptuitorul A, la solicitarea făptuitorilor B şi C, a cosit cu vindroverul în două sole buruieni înalte, fără să cunoască faptul că în parcelele respective exista o cultură de anghinare apartinând petentei.
După cosire, au încărcat câte o cărută din iarba cosită si au transportat-o la domiciliu pentru a fi folosită la hrana animalelor. Diferenta a rămas cosită în brazde pe teren. După ce se usca, urma să fie pregătită ca fân si folosită pe timpul iernii pentru hrana animalelor.
În cauză se constată că solele cultivate cu anghinare, apartinând petentei nu erau marcate în vreun fel pentru a se avertiza asupra existentei culturii. Pe de altă parte, modul cum a fost întretinută cultura, a favorizat infestarea cu plante sălbatice în exces. Astfel perceperea culturii de anghinare era anevoioasă, solele având mai mult aspectul unora necultivate. Ea avea un aspect atipic, fiind infestată cu multe plante sălbatice, care nu au permis să se observe că exista o cultură înfiintată. Aceste aspecte au fost constatate atât prin procesul verbal de cercetare la fata locului cât si prin plansă fotografică si declaratii de martori. Aspectul atipic al culturii rezultă cu claritate si din compararea imaginilor culturii cosite cu cele ale unei culturi de anghinare prezentată în lucrări de specialitate.
În aceste conditii, se poate considera că făptuitorii nu au avut reprezentarea că ar fi cosit o cultură înfiintată de anghinare. Ei s-au aflat astfel în eroare de fapt când au hotărât cosirea suprafetei de 20 ha anghinare apartinând petentei, acestia necunoscând faptul că în zona respectivă exista o cultură de anghinare. Făptitorii au putut doar să observe că terenul era acoperit cu ierburi de talie înaltă.
