Prin rechizitoriul nr. 1347/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal din data de 20.11.2012 înregistrat la Judecătoria Caracal sub nr. 6935 /207/2012, au fost trimisi în judecată în stare de libertate inculpatii PL, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. 2 Cp şi PDFpentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi distrugere prev. de art.180 alin. 2 Cp şi de art. 217 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Tot prin acest rechizitoriu, a fost scos de sub urmărire penală numitul PM, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prev. şi ped. de art. 193 al. 1 C.p. şi i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
De asemenea, în temeiul art. 10 al. 1 lit. c C.p.p., s-a dispus şi neînceperea urmăririi penale faţă de numitul PM pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 al. 2 C.p., precum şi faţă de numitul PL, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 95/2002 R.
S-a reţinut în rechizitoriu că, în data de 25 aprilie 2012, în jurul orelor 12.00-13.00, învinuiţii PL şi PDF, în urma unor conflicte pe malul râului Olt, privind pescuitul, i-au aplicat în mod repetat, lovituri cu pumnii şi picioarele peste corp părţii vătămate BN, cauzându-i acesteia, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 7-8 zile de îngriji medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 421/C din data de 10.05.2012 emis de către Unitatea Sanitară de Medicină Legală Slatina.
De asemenea, la aceeaşi dată, învinuitul PDFs-a urcat cu picioarele pe autoturismul marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare … ce aparţine părţii vătămate BMC, şi prin lovirea cu picioarele a provocat spargerea parbrizului şi înfundarea capotei autoturismului.
Potrivit plângerii din data de 25 aprilie 2012, partea vătămată BMC, a adus la cunoştinţa organelor de cercetare penală, că în ziua de 25 aprilie 2012, în jurul orelor 13.30, în timp ce se afla cu autoturismul marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare …, pe malul contra-canalului râului Olt, de pe raza comunei G.., numitul PDF, s-a urcat cu picioarele pe capota autoturismului, spărgându-i parbrizul.
Partea vătămată BN, prin plângerea din data de 27 aprilie 2012, a adus la cunoştinţa organelor de cercetare penală, faptul că în ziua de 25 aprilie 2012, PL, PDFşi PM au lovit-o cu pumnii şi picioarele în zona corpului, mâinilor şi capului, provocându-i leziuni.
Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului la care s-au ataşat planşe fotografice, declaraţiile părţii vătămate BMC; declaraţiile părţii vătămate BN; declaraţiile învinuitului PDF; declaraţiile învinuitului PL; declaraţiile învinuitului PM; declaraţiile martorului BG; declaraţiile martorului TIG; declaraţiile martorului TO; certificatul medico – legal nr. 421/C din data de 10.05.2012 emis de către Unitatea Sanitară de Medicină Legală Slatina; declaraţiile martorului PM; declaraţiile martorului CM; proces-verbal de verificare; adresa nr. 3912 din 14.11.2012, emisă de către Primăria Gostavăţu.
Partea vătămată BN, în cursul urmăririi penale a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei, iar partea vătămată BMC a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1500 lei.
Învinuiţilor le-a fost adusă la cunoştinţă, înainte de a se fi luat prima declaraţie, prevederile art. 6 din C.p.p. vizând dreptul la apărare, fapta pentru care sunt cercetaţi, încadrarea juridică a acesteia şi drepturile de care beneficiază.
Cu ocazia audierii şi prezentării materialului de urmărire penală, învinuiţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor constate de către organele de urmărire penală.
La Judecătoria Caracal, cauza a fost înregistrată sub nr. 6953/207/2012.
La primul termen de judecată, respectiv la data de 29.01.2013, partea vătămată BN s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, sumă din care 5.000 lei reprezintă prejudiciu material suferit de el ca urmare a faptului că nu a mai putut să plece la muncă în Anglia, iar 5.000 lei reprezintă daune morale.
Tot la acelaşi termen, partea vătămată BMC, s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 lei, din care 2.000 lei reprezintă daune materiale (reparaţiile autoturismului), iar 2.000 lei reprezintă daune morale.
Interogaţi în instanţă, inculpatul PDFnu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar inculpatul PL a recunoscut parţial fapta pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii din rechizitoriu numiţii BG, TIF, TO, PM şi CM, martorii BM, IN, CS, CI la cererea inculpaţilor şi martorul DSMla solicitarea părţilor civile pentru dovedirea laturilor civile.
Ca urmare a adreselor dispuse de instanţă, la data de 7.05.2013, au fost depuse cazierele judiciare privind pe numiţii PDFşi PL, iar la termenul din data de 28.05.2013, partea civilă BMC, prin apărător a depus la dosar copia facturii nr. 372/11.04.2013, pentru dovedirea laturi civile.
La termenul din data de 2.07.2013, instanţa a procedat în baza art. 87 şi urm. C.p.p., la confruntarea martorilor CI şi CS, declaraţii care au fost consemnate în procesul verbal de confruntare încheiat în şedinţă publică.
De asemenea, tot la acelaşi termen, instanţa a pus în discuţia părţilor proba cu cercetare locală solicitată de către inculpatul PDF, prin apărător, probă care a fost respinsă ca nefiind utilă, instanţa declarându-se lămurită cu privire la modul şi locul săvârşirii celor două fapte pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, deoarece cu privire la aceste aspecte au fost audiaţi în cauză martori care au văzut personal cele declarate în instanţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţă reţine următoarele :
În data de 25.04.2012, în jurul orelor 12-13, partea vătămată BN, împreună cu numitul BG, se aflau împreună la pescuit pe contra-canalul râului Olt, din com. G…, în zona numită „balastieră”. La un moment dat, au venit cu autoturismul inculpaţii PL şi PDF. Inculpatul PL l-a prins pe numitul BN cu o mâna de haine şi cu cealaltă-l fotografia cu telefonul mobil, motivând că-l filmează pentru că nu are voie să pescuiască. În acest timp numitul PDF, î-i aplica numitului BN lovituri cu pumni şi picioarele peste corp, iar PL după ce a terminat de filmat i-a aplicat şi el lovituri cu pumni lui BN, care într-un final a reuşit să scape şi să urce pe malul contra-canalului Olt, unde la o distanţă scurtă l-a văzut în autoturism pe fratele său BMC, pe care l-a strigat.
Dovada că inculpaţii PL şi PDFse fac vinovaţi de săvârşirii acestei agresiuni asupra părţii vătămate BN, rezultă din declaraţiile date de martorii BG (fila 42) şi declaraţia dată de martorul BM (fila 65), care au văzut personal cele declarate la instanţă.
Numitul BMC, a ajuns la locul unde se afla numitul BN, acesta din urmă urcându-se în autoturismul respectiv.
În acest timp, cei doi inculpaţi s-au suit şi ei în autoturismul lor şi au urcat panta de la firul apei contra-canalului pe malul contra-canalului, ajungând astfel în faţa autoturismului în care se aflau fraţii B, aceştia din urmă continuându-şi drumul spre casă în spatele autoturismului inculpaţilor.
La un moment dat, cei doi inculpaţi au oprit autoturismul, s-au dat jos din el şi au luat din portbagajul autoturismului o bară de oţel şi o bâtă de lemn. Între timp a coborât din autoturism şi numitul BN, care a luat din maşina fratelui său un cric, pe care ulterior l-a aruncat fără a-l folosi şi a luat-o la fugă peste un lot de lucernă spre domiciliul familiei T, deoarece l-a văzut venind cu autoturismul spre locul unde se aflau oprite cele două autoturisme pe fratele numitului PL, respectiv pe numitul PM.
Partea vătămată BN, a fost urmărită de către inculpatul PL, care i-a aplicat lovituri până când a căzut la pământ.
În tot acest timp, numitul BMC, a rămas în autoturismul său, iar inculpatul PDF, a sărit cu picioarele pe capota autoturismului lui BMC, lovind apoi cu piciorul parbrizul autoturismului pe care l-a spart, apoi s-a dus şi el la locul unde tatăl său î-l agresa pe numitul BN şi a aplicat şi el lovituri acestei părţi vătămate.
În timp ce cei doi inculpaţi î-l loveau pe BN, numitul BMC a plecat cu autoturismul la postul de poliţei, organele de poliţie venind ulterior la faţa locului.
Cei doi inculpaţi au încetat agresiunile asupra părţii vătămate BN, în momentul în care membrii familiei T au început să strige la ei, astfel că partea vătămată BN a reuşit să ajungă în domiciliul fam. T, iar inculpatul PL a urmărit această parte vătămată până la poarta domiciliului fam. T încercând să intre în curte după acesta, dar a fost împiedicat de membrii acestei familii, fapt pentru care a început să adreseze părţii vătămate cuvinte ameninţătoare şi injurii.
După aceea, cei doi inculpaţi au plecat spre autoturismul lor, s-au urcat în el şi au plecat spre casă, autoturismul fiind condus de numitul PM.
La scurt timp, la domiciliul fam. T au sosit organele de poliţie şi salvarea care l-a luat pe numitul BN.
În urma acestei altercaţii partea vătămată BN, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr 7-8 zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 421/C/10.05.2012 al SML Olt, fără ca partea vătămată să fi fost spitalizată.
Instanţa reţine că fapta săvârşită de inculpaţii PL şi PDF asupra părţii vătămate BN, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 al. 2 C.p.
Elementul material al infracţiunii de lovire sau alte violenţe constând în acţiunea de lovire, în mod repetat, a părţii vătămate BN, de către inculpaţi PL şi PDF, iar acţiunea de lovire a învinuiţilor a avut drept urmare imediată, vătămare integrităţii corporale a părţii vătămate BN ce a necesitat pentru vindeca un nr. de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Între acţiunea de lovire şi urmarea imediată a infracţiunii de vătămare corporală există un raport de cauzalitate întrucât vătămarea corporală a părţii vătămate nu se putea realiza decât prin lovirea acesteia de către învinuiţi.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că infracţiunea a fost săvârşită de către cei doi inculpaţi cu intenţie directă întrucât aceştia au prevăzut şi urmărit producerea rezultatului. Acest aspect rezultă din declaraţiile martorilor BG, BM, TIG şi TO, coroborate cu declaraţia părţii vătămate BN. Din aceste declaraţii reiese faptul că inculpaţii sunt cei care au început conflictul cu partea vătămată, precum şi faptul că aceştia după ce au bătut-o pe partea vătămată în apropierea râului Olt, ulterior au urmărit-o şi i-au aplicat din nou lovituri cu pumnii şi picioarele, lovituri datorită cărora partea vătămată a căzut la pământ. Mult mai mult, după ce partea vătămată s-a refugiat în locuinţa familiei T, inculpaţii au urmat-o adresându-i cuvinte ameninţătoare şi injurii.
Instanţa nu poate reţine în cauză circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de disp. art. 73 lir. b C.p., aşa cum se solicită de către apărătorii inculpaţilor, deoarece provocarea constituie o circumstanţă atenuantă dacă infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau a unei puternice emoţii determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Ori, această circumstanţă nu a fost dovedită în nici un fel de către inculpaţi, iar din materialul probator administrat în cauză (declaraţiile martorilor BG şi BM) reiese faptul că cei doi inculpaţi au fost cei care au iniţiat conflictul cu partea vătămată BN, fără ca această parte vătămată să zică sau să facă ceva.
Astfel, instanţa reţine că săvârşirea de către cei doi inculpaţi a infracţiunii de lovire şi alte violenţe asupra părţii vătămate BN, a fost dovedită cu martorii BG, BM, TIG şi TO.
Astfel, martorii BG şi BM, au văzut personal prima parte a incidentului care a avut loc sub malul contra-canalului Olt, apoi martorul BG a văzut atât ceea ce s-a întâmplat din momentul în care partea vătămată BN şi cei doi inculpaţi au urcat pe malul contra-canalului, cât şi cel de-al doilea incident dintre această parte vătămată şi cei doi inculpaţi.
De asemenea, cel de-al doilea incident dintre partea vătămată BN şi cei doi inculpaţi a fost observată şi de martorii TIG şi TO, la intervenţia cărora cei doi inculpaţi au încetat agresiunile asupra părţii vătămate.
Instanţa nu poate reţine declaraţia dată de martorul CI, (martor propus de inculpaţi), deoarece acesta nu a perceput faptele relatate personal, susţinând că cele două evenimente petrecute între părţi i-au fost relatate de fiul său CS, care atunci când a fost audiat de instanţă nu a spus adevărul deoarece i-a fost teamă de partea vătămată B M. Dar, din răspunsurile date de martorul CS, la confruntarea cu martorul CI, a reieşit faptul că CS i-ar fi relatat lui CI doar prima parte a evenimentelor, nu şi cea de a doua parte şi nici faptul că nu a spus adevărul pentru că-i era teamă de B M. Acestea denotă faptul că martorul CI nu a fost sincer când a relatat instanţei aspectul că faptele relatate le cunoştea de la fiul său.
De asemenea, instanţa nu poate reţine nici răspunsurile date de martorul CS, la confruntarea cu martorul CI.
Instanţa apreciază că acesta cu ocazia confruntării a dat dovadă de nesinceritate, deoarece când a dat prima declaraţie a relatat că nu cunoaşte nimic în legătură cu faptele petrecute între părţi, întrucât nu a văzut nimic pentru că se afla la distanţă mare de locul unde acestea au avut loc şi că nu vorbeşte cu niciunul dintre inculpaţi, iar ulterior, cu ocazia confruntării, a declarat că distanţa dintre el şi locul unde s-a petrecut primul eveniment dintre părţi era de 100 de m (răspunsul la întrebarea 7), putând vede şi auzi ceea ce se întâmpla între părţi, precum şi faptul că între el şi cei doi inculpaţi există o relaţie normală (răspunsul la întrebarea 5).
În plus, din declaraţia martorului BM reiese faptul că, în momentul în care a avut loc primul incident dintre părţi, la faţa locului şi prin apropiere nu mai erau alte persoane, ceea ce înseamnă că declaraţia dată de martorul CS, la termenul din data de 16.04.2013, este cea reală şi nu ceea ce a declarat cu ocazia confruntării.
Cu privire la declaraţia dată de martorul IN, instanţa urmează a nu o lua în considerare pentru că aceasta nu se coroborează cu nicio altă probă, iar faptele au fost percepute de acesta de la o distanţă de 300 de m.
Mai reţine instanţa că fapta săvârşită de inculpatul PDF asupra părţii vătămate BMC, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 217 al. 1 C.p.
Elementul material al infracţiunii de distrugere constând în acţiunea de lovire, cu picioarele de către inculpatul PDF, a capotei şi parbrizului autoturismului marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare …, ce aparţine părţii vătămate BMC, iar urmarea imediată a acţiunii de distrugere a constat în pricinuirea unei pagube părţii vătămate, respectiv înfundarea capotei şi spargerea parbrizului autoturismului marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare ….
Intre acţiunea de lovire cu picioarele şi urmarea imediată a faptei există o legătură de cauzalitate întrucât paguba părţii vătămate a fost cauzată prin lovirea autoturismului cu picioarele de către inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de distrugere a fost săvârşită de către inculpatul PDF, cu intenţie directă, potrivit art. 19 alin. l pct. l Cp., aspect ce reiese din declaraţiile părţii vătămate BMC coroborate cu declaraţiile martorilor TIFei, TO şi BG, din procesul verbal de cercetare la faţa locului (filele 14-15) din care rezultă faptul că, pe capota autoturismului, deasupra radiatorului, în zona centrală a autoturismului marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare …, s-a constatat o înfundătură de formă neregulată cu lungimea de 20 cm şi lăţimea de 14 cm, pe care se observă un strat de praf de forma unei urme de încălţăminte, orientată cu vârful către parbriz, iar parbrizul distrus în totalitate, prezentând urme de lovire în centrul acestuia, proces verbal care se coroborează cu planşa foto nr. 7 (fila 19 din dosarul de urmărire penală).
Astfel, instanţa reţine că inculpatul PDF se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de distrugere asupra părţii vătămate BMC şi a fost dovedită cu martorii BG, TIG şi TO, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi cu planşele foto nr. 4-6 (fila 18 din dosarul de urmărire).
Susţinerea acestui inculpat cum că el a fost lovit peste picioare cu maşina de către partea vătămată BMC, nu poate fi reţinută de către instanţă, deoarece nu a făcut nicio dovadă în acest sens, iar dacă acesta ar fi fost lovit cu autoturismul peste picioare nu ar mai avut cum să apară pe capota maşinii părţii vătămate urme de încălţăminte, orientate cu vârful către parbrizul autoturismului, parbriz care era distrus în totalitate (aşa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi cu planşele foto).
De asemenea, instanţa nu poate reţine nici susţinerea inculpatului PL, cu privire la faptul că după ce a încetat agresiunea asupra părţii vătămate BN, s-a întors la autoturism şi la găsit pe fiul său căzut la pământ şi acesta i-a relatat că a fost lovit cu maşina de numitul BMC, deoarece din declaraţia numitului PDF reiese faptul că după ce a fost lovit peste picioare cu autoturismul a căzut la pământ şi şi-a pierdut cunoştinţa, revenindu-şi la spital, astfel că nu avea cum să-i relateze tatălui său cele susţinute de acesta.
Toate acestea dovedesc faptul că, faptele nu s-au petrecut aşa cum au relatat inculpaţii în declaraţiile lor, ci aşa cum au declarat părţile vătămate, declaraţiile acestora din urmă coroborându-se cu declaraţiile martorilor BG, TIG şi TO, cu certificatul medico-legal al părţii vătămate BN, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi cu planşele foto.
Apărările inculpaţilor cum că au oprit autoturismul deoarece au rămas fără benzină, nu pot fi luate în considerare de instanţă, deoarece din declaraţiile martorilor BG, TO şi T Ion, reiese că după încetarea conflictului, inculpatul PL s-a urcat în autoturismul să, dar acesta a fost condus de această dată de fratele său, numitul PM şi a plecat către casă, ceea ce demonstrează că autoturismul nu rămăsese fără benzină.
Toate actele materiale efectuate de inculpaţii PL şi PDF se înscriu în conţinutul constitutiv al infracţiunii de lovire şi alte violenţe, iar actele materiale efectuate de inculpatul PDF se înscriu în conţinutul constitutiv al infracţiunii de distrugere, instanţa urmând a reţine în sarcina lor infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi încadrarea lor juridică, corect stabilită de către procuror, inculpatul PDF săvârşind infracţiunile de lovire şi alte violenţe şi distrugere în stare de concurs de infracţiuni, potrivit art. 33 lit. a C.p.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaţilor, instanţa va avea în vedere dispoziţiile părţii generale ale C.p. referitoare la scopul şi funcţiile pedepselor, limitele de pedeapsă fixate de partea specială a C.p. prin textul incriminator, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Astfel, se reţine de către instanţă că:
Inculpatul PL, este cunoscut cu antecedente penale fiind sancţionat cu amendă administrativă în cuantum de 250 lei pentru art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 şi cu două amenzi administrative în cuantum de câte 200 lei pentru art. 56 al. 1 din Legea nr. 192/2001,
Inculpatul PDF, este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancţionat cu amendă administrativă în cuantum de 500 lei pentru art. 20 rap. La art. 208-209 C.p şi cu amendă administrativă în cuantum de 750 lei pentru art. 180 al. 1 C.p.
În cursul urmăririi penale cei doi inculpaţi nu au recunoscut faptele penale pentru care erau cercetaţi, iar în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul PDF nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar inculpatul PL a recunoscut doar parţial fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru îndeplinirea scopului general şi special al prevenţiei sociale, respectiv cel al reeducării, dar şi al realizării unei concrete reinserţii sociale, se va dispune de către instanţă condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii astfel: inculpatul PL, va fi condamnat în baza art. 180 al. 2 C.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe săvârşită asupra părţii vătămate BN, iar inculpatul PDF, va fi condamnat în baza180 al. 2 C.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe săvârşită asupra părţii vătămate BN şi în baza art. 217 al. 1 C.p. la 4 luni închisoare pentru infracţiunea de distrugere săvârşită împotriva părţii vătămate BMC, urmând ca acest inculpat în baza art. 33 lit. a şi 34 al. 1 lit. b C.p. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare, cu suspendarea executării acestor pedepse pe durata de 2 ani şi 6 luni, care constituie termen de încercare.
La stabilirea acestei pedepse instanţa a avut în vedere că inculpaţii deşi au mai fost sancţionaţi cu amenzi administrative pentru diferite fapte penale, aceştia nu s-au reeducat.
De asemenea, instanţa a avut în vedere şi modul în care aceştia au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv prin agresarea de două ori a părţii vătămate BN, şi urmărirea acestuia până în domiciliul fam. T.
Prin aplicarea acestei pedepse, instanţa are convingerea că de această dată se va realiza scopul educativ al pedepsei, scop cerut de disp. C.p.
Instanţa având în vedere infracţiunile comise de inculpaţi, obiectul lor juridic, relaţiile sociale încălcate, dar şi exigenţele statuate de jurisprudenţa CEDO în materie, va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de C.p în art. 64 al. 1 lit. a teza a IIa şi lit. b C.p., precum şi pe cele prevăzute la lit. b din acelaşi articol – pe considerentul că aceştia nu prezintă garanţii morale care să-i îndreptăţească să ocupe o funcţie care să implice exerciţiul autorităţii de stat.
Urmează ca aplicarea pedepselor accesorii să opereze din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, cu suspendarea executării lor pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 al. 1 C.p.p., urmează să se atragă atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Conform art. 15 al. 2 C.p.p., partea vătămată se poate constitui parte civilă în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare, deci până la începerea cercetării judecătoreşti..
Având în vedere aceste dispoziţii, instanţa reţine că partea vătămată BN s-a constituit parte civilă atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 lei reprezintă prejudiciul material suferit ca urmare a faptului că nu a putut pleca la muncă în străinătate din cauza suferinţelor produse de inculpaţi prin loviturile aplicate, iar 5.000 lei reprezintă daune morale.
Partea vătămată BMC, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1.500 lei, iar în cursul cercetării judecătoreşti s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 lei, din care 2.000 lei reprezintă prejudiciu material suferit ca urmate a avarierii autoturismului, iar 2.000 lei reprezintă daune morale.
Aşa cum este cunoscut, acţiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă şi integrală a pagubelor cauzate prin infracţiunea săvârşită de inculpat. Dar, pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal este necesară constituirea ca parte civilă a părţii vătămate, prin infracţiune să se fi cauzat un prejudiciu material sau moral, acesta să fie cert şi să nu fi fost reparat, iar între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cauzat să existe legătură de cauzalitate.
De asemenea, despăgubirile băneşti care constau într-o sumă de bani, trebuie să acopere nu numai prejudiciul efectiv cauzat, ci şi preţul suferinţei, dar şi folosul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
În cauza de faţă, apreciază instanţa că părţile civile au făcut doar în parte dovezi cu privire la producerea prejudiciilor cu care s-au constituit părţi civile.
Astfel, cu privire la prejudiciul material şi moral cu care partea civilă BNs-a constituit parte civilă, instanţa apreciază că acesta a făcut doar în parte dovezi şi doar cu privire la existenţa prejudiciului moral, nu şi c privire la existenţa prejudiciului material.
Referitor la prejudiciul moral, în legătură cu stabilirea cuantumului acestuia, în jurisprudenţă s-a decis că nu se poate apela pentru dovedirea lui la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele suferite de partea vătămată pe orice plan, apreciază suma globală care să compenseze ceea ce-i lipseşte părţii vătămate ca urmare a faptei săvârşite de inculpat. Dar, la stabilirea lui instanţa va avea în vedere următoarele criterii: condiţiile concrete ale săvârşirii faptei, suferinţele fizice suportate de partea vătămată, dar şi suferinţele psihice.
Astfel, instanţa a apreciat că suma de 1.000 lei reprezentând prejudiciu moral este de natură să acopere integral suferinţele cauzate părţii civile BN, de către cei doi inculpaţi.
La stabilirea lui instanţa a avut în vedere condiţiile concrete ale săvârşirii faptei de către cei doi inculpaţi, respectiv faptul că cei doi inculpaţi au aplicat în mod repetat părţii civile lovituri cu pumnii şi picioarele peste corp, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, suferinţele fizice suportate de partea civilă în perioada zilelor de îngrijiri medicale, dar şi suferinţele psihice suportate de această parte civilă după săvârşirea asupra ei de către inculpaţi a faptelor de violenţe fizice, fiindu-i teamă să mai iasă din casă, dar şi declaraţiile martorilor BG şi DSM, precum şi certificatul medico legal nr. 421/C/10.05.2012 emis de către SML Slatina.
Cu privire la prejudiciul material în cuantum de 5.000 lei, solicitat de partea civilă BN, de la cei doi inculpaţi, instanţa reţine că nu s-au făcut dovezi în acest sens, urmând a fi respins acest capăt de cerere, deoarece relatările făcute instanţei de către martorul DSMl, cu privire la acest prejudiciu, provin din relatările făcute lui de către partea vătămată şi nu din constatări persoanele.
În plus, contractele despre care acest martor a făcut vorbire, contracte pe care susţine că le-a văzut la partea civilă şi care erau încheiate de aceasta pentru munca în străinătate erau contracte încheiate pentru anii anteriori producerii faptei în cauză şi nu pentru perioada când s-au întâmplat aceste fapte.
De asemenea, susţinerile părţii civile şi ale martorului cum că aceasta nu a putut pleca la muncă în străinătate fiind prejudiciat cu veniturile pe care le putea astfel realiza, din cauza problemelor de sănătate pe cale le-a avut ulterior, ca urmare a agresiunilor fizice suferite de la inculpaţi, nu pot fi reţinute de către instanţă deoarece nu s-au făcut dovezi cu privire la felul problemelor de sănătate pe care le-a avut. Astfel, în lipsa lor instanţa nu poate aprecia dacă aceasta era sau nu aptă din punct de vedere medical să presteze muncă în străinătate în domeniul agriculturii sau al construcţiilor, iar în certificatul medico-legal nu sunt reţinute recomandări în acest sens.
În ceea ce priveşte cheltuielile efectuate de această parte civilă cu investigaţiile medicale şi cu tratamentul, cheltuieli care după părerea martorului sau ridicat la suma de 2.500 lei, nu pot fi acordate de către instanţă, deoarece acestea nu au fost solicitate de această parte civilă.
Referitor la prejudiciul material şi moral cu care partea vătămată BMC, s-a constituit parte civilă, instanţa apreciază că acesta a făcut dovada doar a producerii în parte a prejudiciului material în cuantum de 860 lei, reprezentând contravaloare piese maşină, nu şi a celui moral.
La stabilirea cuantumului acestui prejudiciu instanţa a avut în vedere factura fiscală nr. 372/11.04.2013 şi bonul fiscal nr. 4587/11.04.2013.
Instanţa nu a luat în considerare la stabilirea acestui prejudiciu declaraţia martorului DSMl, conform căreia contravaloarea pieselor autoturismului părţii civile BMCsa ridicat la suma de 2.500 lei, deoarece acesta face vorbire de piese pentru un autoturism marca Opel şi nu de piese pentru un autoturism marca Wolskvagen Passat ce aparţinea acestei părţi.
În plus, acest martor doar a văzut aceste piese pe internet şi a făcut comandă pentru ele, dar nu a fost de faţă când partea civilă le-a cumpărat. Astfel că, având în vedere factura şi bonul fiscal, depuse de partea civilă la dosar, din care reiese că piesele cumpărate de către aceasta au avut o valoare mult mai mică, înseamnă că aceste piese au fost procurate de parte de la alte firme decât cele vizionate de martor pe internet, fapt pentru care instanţa nu poate reţine valoarea declarată de martorul DSMl.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral în cuantum de 2.000 lei, cu care partea vătămată BMC s-a constituit partea civilă, instanţa urmează a-l respinge, deoarece este de principiu că acordarea daunelor morale se practică în situaţia în care partea vătămată a îndurat o suferinţă fizică sau psihică şi nu există alt remediu de reparare a prejudiciului moral.
Ori, acestei părţi vătămate nu i s-a produs nicio suferinţă fizică şi nici nu sau făcut dovezi în sensul că ar fi suferit suferinţe psihice ca urmare a faptei de distrugere, astfel că este necesar ca această formă de reparaţie să nu se convertească într-o veritabilă sursă de îmbogăţire fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, instanţa în baza art. 14, 15 şi 346 C.p.p., raportat la art. 1357 C.civ., urmează să admită în parte cererea părţii civile BN şi să-i oblige în solidar pe cei doi inculpaţi la plata în favoarea acestei părţi civile a sumei de 1.000 lei, reprezentând daune morale şi în parte cererea părţii civile BMC şi să-l oblige pe inculpatul PDF, la plata în favoarea acestei părţi vătămate a sumei de 860 lei, reprezentând prejudiciu materiale.
Instanţa urmează să respingă capătul de cerere privind obligarea celor doi inculpaţi la plata în favoarea părţii vătămate BN a sumei de 5.000 lei reprezentând daune materiale, ca nefondat, precum şi capătul de cerere privind obligarea inculpatului PDFla plata în favoarea părţii civile BMC a sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale, tot ca nefondat.
De asemenea, în baza art. 189 şi 191 al. 1 C.p.p., urmează să oblige pe fiecare inculpat la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, iar în baza art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 şi 193 al. 1 C.p.p., urmează să oblige pe inculpatul PL, la plata către partea vătămată BN, a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta cu prezenta cauză.
În baza art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 şi 193 al. 1 C.p.p., urmează să oblige pe inculpatul PDF, la plata către partea vătămată BN, a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta cu prezenta cauză şi către partea vătămată BMC, a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta cu prezenta cauză.
Postat 05.09.2013
