Constată ca Judecătoria Sibiu în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. a respins plângerea formulată de petentul C G în contradictoriu cu intimatul C D, împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu ca neîntemeiată şi a menţinut soluţia atacată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria a relevat că procurorul a reţinut o corectă stare de fapt în rezoluţia atacată, din probele administrate rezultând că petentul este, împreună cu soţia sa, din anul 2003 proprietarul suprafeţei de 2000 mp teren arabil extravilan, tarla xx, nr.topyy /101 pe raza comunei C, dobândit prin cumpărare de la numita V M, care l-a dobândit cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate .
Numitul P C a achiziţionat în cursul anului 2007 aproximativ 40.000-50.000 mp de teren pe raza comunei C în vederea exploatării balastului de pe acesta, terenul învecinându-se cu cel care a aparţine petentului. P C este administratorul S.C. B C S.R.L., iar în această calitate, la data de 1.04.2009 a încheiat (ca şi locator) cu intimatul C D, în calitate de reprezentant al S.C. T A S.R.L. (ca şi locatar) un contract de închiriere a două utilaje (un excavator marca Lifher şi un camion Raba), pentru o perioadă de 2 luni pentru suma de 500 lei lunar, în vederea prestării de activităţi de exploatare şi excavare de către acesta din urmă . Aceştia au convenit şi ca intimatul să exploateze terenurile deţinute de numitul P C, urmând ca ulterior intimatul să cumpere aceste terenuri şi societatea deţinută de acesta.
Aşa cum a rezultat din declaraţiile intimatului C D şi ale numitului PC , acesta din urmă i-a indicat intimatului terenurile pe care le putea exploata, fără însă a-i prezenta documentele de proprietate. Intimatul a desfăşurat în curul lunii iunie 2009 activităţi de exploatare a balastului pe o parte din terenurile indicate de numitul P C, decopertând însă şi terenul petentului C G, aşa cum însuşi intimatul a recunoscut şi cum a rezultat din fotografiile depuse de petent în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. În această perioadă numitul P C era plecat din ţară în concediu. Ulterior între cei doi nu s-a mai încheiat nicio convenţie cu privire la terenuri, deoarece intimat nu a plătit chiria aferentă perioadei în care a beneficiat de utilajele închiriate.
În cauză, aşa cum a rezultat din declaraţiile intimatului şi ale numitului P C acesta din urmă nu i-a indicat limitele terenurilor pe care le putea exploata, nu i-a pus la dispoziţie documentele de proprietate, astfel că intimatul, exploatând o suprafaţă foarte mare de teren aparţinând acestuia (de ordinul zecilor de mii de metri pătraţi), nu a prevăzut că a exploatat şi terenul petentului şi prin urmare, instanţa a apreciat că nu a urmărit şi nici nu a acceptat să aducă atingere patrimoniului acestuia din urmă.
Lipsind latura subiectivă cerută de legiuitor pentru existenţa infracţiunii de distrugere, soluţia de neîncepere a urmăririi penale (pentru această infracţiune) dispusă de procuror a aparut ca legală şi temeinică.
Neexistând intenţia intimatului de a aduce atingere drepturilor petentului asupra terenului în discuţie şi de a-i cauza acestuia prejudicii, nu se poate pune în discuţie nici săvârşirea de către cel dintâi a infracţiunilor de furt şi tulburare de posesie prevăzută de art. 208 C.pen. şi art. 220 C.pen. menţionate în plângerea adresată instanţei, ambele infracţiuni fiind intenţionate. Prin urmare nu s-a putut dispune admiterea plângerii şi restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu în vederea începerii urmăririi penale pentru aceste infracţiuni, aşa cum a solicitat petentul.
Deşi petentul a invocat că în mod greşit procurorul nu a dat nicio soluţie cu privire la numitul P C, instanţa a constatat că această critică este neîntemeiată, câtă vreme din probele administrate a rezultat că singurul care a exploatat terenul petentului a fost intimatul, în baza convenţiei încheiate cu numitul P C.
Pentru aceste motive, instanţa în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen. a respins plângerea formulată de petentul C G, împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu ca neîntemeiată şi a menţinut soluţia atacată.
.
Împotriva hotărârii mai sus menţionate, petentul C G a declarat în termen legal recurs. Calea de atac exercitată nu a fost motivată în scris însă la susţinerea orală, recurentul a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi continuarea urmăririi penale de către organele de urmărire penală, întrucât în cauză nu au fost administrate probe ştiinţifice pentru stabilirea realităţii celor întâmplate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, sar şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, tribunalul a apreciat că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare :
Mai întâi, tribunalul a constatat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu prin rezoluţiile emise, nu s-a pronunţat decât cu privire la infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 C.p. şi nu pentru toate faptele pentru care petentul a formulat plângere penală (distrugere, furt, chiar tulburare de posesie astfel cum rezultă din redactarea plângerilor) şi în condiţiile în care chiar organele de urmărire penală au efectuat cercetări nu doar pentru infracţiunea de distrugere ci şi pentru cea de tulburare de posesie (după cum reiese din actele de cercetare penală ).
În al doilea rând, tribunalul apreciază că cercetarea penală efectuată nu a fost completă şi nu a lămurit plângerea sub toate aspectele, cu privire la toate faptele şi făptuitorii la care face referire.
În aceste condiţii, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2, art. 2781 alin. 10 C.p.p., tribunalul a admis recursul declarat de petentul C G, a casat sentinţa penală . a Judecătoriei Sibiu şi rejudecând, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. a admis plângerea petentului, a desfiinţat rezoluţia procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, menţinută de prim procurorul aceluiaşi parchet prin ordonanţa şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 208, art. 217 şi art. 220 C.p.
Cu ocazia rejudecării s-a dispus audierea tuturor persoanelor implicate, administrarea mijloacele de probă propuse de părţi precum şi orice alte mijloace de probă considerate utile şi concludente cauzei pentru a se putea pronunţa o soluţie legală şi temeinică cu privire la toate faptele şi făptuitorii reclamaţi de petent, pentru a se identifica eventualele înţelegeri şi forma de participaţie a fiecăruia.
