Viol. Distrugere. Violare de domiciliu. Concurs de infracţiuni. Plângere prealabilă. Conţinut. Descrierea infracţiunii de viol. Tragerea la răspundere penală şi pentru celelalte infracţiuni

TITLU:

C. pen., art. 192, 197, 217

C. proc. pen., art.279, 283

REZUMAT:

Este îndeplinită condiţia referitoare la formularea plângerii prealabile, prevăzută pentru infracţiunile prevăzute de art.197 alin. (1) şi art.217 alin. (1) Cod penal, chiar dacă în plângerea formulată iniţial partea vătămată nu face trimitere decât la infracţiunea de viol, prevăzută de art.197 alin. (1) Cod penal, câtă vreme, după ce a redat în câteva cuvinte acţiunile inculpatului („prin escaladarea gardului şi prin forţarea uşilor de acces a pătruns în imobilul meu şi prin constrângere, violenţă şi fără voia mea a întreţinut raporturi sexuale (…)”) partea vătămată a solicitat organelor judiciare „să dispună măsurile legale” corespunzătoare.

A dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art.217 alin. (1) Cod penal pentru simplul fapt că partea vătămată, în stare de şoc în urma violului săvârşit, nu şi-a dat seama să încadreze distinct fapta inculpatului de a-i sparge geamul, solicitând expres tragerea la răspundere penală a acestuia şi pentru infracţiunea-mijloc – cea de distrugere, ar fi formal, absurd şi inechitabil.

(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Decizia nr. 104/A din 17.02.2010, nedefinitivă)

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: TERCEANU VALERIU MIHAIL

JUDECĂTOR: TUDOR GEORGIANA

CONSIDERENTE:

Asupra apelului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr.432/09.12.2009 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul penal nr.5463/94/2009, s-a respins ca nefondată cererea formulată, prin apărător ales, de inculpatul D.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 197 alin.1 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 180 Cod penal.

În baza art. 197 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul D.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a, teza a II-a, lit.b, d şi e Cod penal.

În temeiul art.65 alin.2 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a, lit. b, d şi e Cod penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul D.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a, lit. b, d şi e Cod penal.

În baza art.217 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul D.V. la o pedeapsă de o lună închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a, lit. b, d şi e Cod penal.

În baza art.33 lit. a – 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a, lit. b, d şi e cod penal.

În temeiul art.35 alin.1 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului D.V., pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii de 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a, lit. b, d şi e Cod penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.350 Cod pr.pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal deduce perioada reţinerii si arestării preventive de la data de la 13.05.2009 la zi.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.191 al.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2844/P/2008 din 27.07.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a fost trimis în judecată inculpatul D.V., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, violare de domiciliu şi distrugere, fapte prev. de art. 197 alin. 1, 192 alin. 2 şi 217 alin.1 Cod penal, reţinându-se că în noaptea de 09.05.2009, orele 01.47, Poliţia Comunală Afumaţi a fost sesizată prin apelul unic de urgenţă „112”, de către numitul L.C.I., cu privire la faptul că numita M.M. (fostă T.), domiciliată în com. Afumaţi, şos. Bucureşti – Urziceni, nr. 164, jud. Ilfov, a fost agresată fizic în propria locuinţă.

În baza sesizării primite, agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Afumaţi, s-au deplasat imediat la faţa locului, unde au găsit-o pe proprietara imobilului sus-menţionat, aceasta prezentând urme evidente de agresiune fizică şi declarând că un bărbat, despre care cunoaşte că locuieşte în zonă şi că i se spune „V. al lui Muşcata”, în jurul orelor 23.00, a intrat, fără drept, în curtea locuinţei sale, prin escaladarea gardului şi, în continuare, i-a spart geamurile locuinţei, a pătruns, prin violenţă, în locuinţă, unde a lovit-o la nivelul feţei, mâinilor şi toracelui, după care a întreţinut cu victima, prin constrângere, raporturi sexuale.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că la data de 08.09.2009, în jurul orelor 20.00 – 22.00, inculpatul D.V. a plecat de la locuinţa sa, pentru a se plimba prin localitate – com. Afumaţi, mai precis pentru a consuma băuturi alcoolice în barurile din zona, potrivit propriilor declaraţii, confirmate de martora D.F., soţia inculpatului.

În jurul orelor 23.00, prezenţa inculpatului este semnalată în magazinul SC V. COM SRL, situat în apropierea locuinţei părţii vătămate, respectiv în com. Afumaţi, şos. Bucureşti – Urziceni, nr. 60, jud. Ilfov, martorul L.C.I., vânzător în seara în cauză, declarând că un bărbat, cu semnalmentele inculpatului, a intrat în magazin, la orele 23.00, solicitându-i o bere, după care, fiind refuzat, a ieşit din magazin, întorcându-se după câteva minute, pentru a cere o ţigară şi fiind refuzat din nou, a plecat definitiv. Din declaraţiile martorului rezultă că inculpatul avea asupra sa un baston de tipul celor folosite de organele de poliţie sau de agenţii de pază, găsit ulterior în locuinţa părţii vătămate, aceasta susţinând că inculpatul s-a folosit de acest baston, pentru a forţa intrarea în locuinţă; inculpatul a recunoscut că a avut asupra sa acest baston, pe care l-a abandonat în locuinţa părţii vătămate, susţinând că nu s-a folosit însă, în niciun fel, de el.

În jurul aceloraşi ore – 23.00, prezenţa inculpatului este semnalată de partea vătămată M.M., în curtea locuinţei sale; auzind zgomote insistente, partea vătămată a privit pe geam, ocazie cu care l-a observat pe inculpat, fără a-l recunoaşte iniţial; în acel moment partea vătămată a început să ţipe: ,Hoţii! Cine eşti? Pleacă!”. Inculpatul a forţat imediat intrarea în casă, lovind uşa de la intrare, ocazie cu care s-a spart geamul cu care era prevăzută această uşă; intrând în locuinţă, inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind „V. al lui Muşcata”. Partea vătămată a declarat că pe inculpat şi pe soţia acestuia îi ştia din vedere de câţiva ani, văzându-i când treceau pe strada sa, pentru a oferi spre vânzare bunuri cumpărate din „Europa” sau „Doraly”.

Partea vătămată a declarat că bănuieşte că inculpatul a pătruns în curte, prin escaladarea gardului, pentru că poarta era închisă şi asigurată cu lacăt, în dreptul zăvorului, prevăzut cu belciuge. Partea vătămată a arătat că a încuiat lacătul, în seara respectivă, găsindu-l tot încuiat, după plecarea inculpatului – tot prin escaladarea gardului.

De menţionat că, spărgând geamul de la intrarea în locuinţă, inculpatul s-a tăiat la mâna dreaptă, sângerând puternic pe timpul prezenţei sale în imobil, aceasta fiind explicaţia numeroaselor pete de sânge găsite în locuinţa părţii vătămate (pe obiectele de îmbrăcăminte, atât ale inculpatului, cât şi ale părţii vătămate, pe covoare, pe lenjeria de pat, pe cioburile provenite de Ia geamul spart).

Din declaraţia părţii vătămate M.M. au rezultat următoarele: în momentul în care uşa de la intrare s-a deschis, a observat, la intrare, un baston cu şiret, de tipul celor folosite de poliţişti, rezemat de perete, pe prispă; inculpatul, intrând în casă, a început să o lovească cu pumnii, în zona capului, strigându-i că „este mort după sex!”, timp în care avea în mână un briceag, cu care o ameninţa că o omoară. Partea vătămată a ţipat după ajutor, fără efect, fiindu-i înfrântă rezistenţa, prin evidentă disproporţie de forţă fizică a inculpatului – bărbat, mai tânăr cu 37 de ani. Victima a fost lovită în continuare de inculpat, a fost dezbrăcată de haine, rămânând numai în cămaşa de noapte, a fost trântită pe pat; deşi a încercat să se ridice, nu a reuşit, fiind bolnavă de artroză şi fiind lovită cu pumnii şi trântită înapoi, ori de câte ori a încercat să scape. Partea vătămată a descris activitatea infracţională a inculpatului, potrivit căreia acesta s-a dezbrăcat de pantaloni şi de lenjeria intimă, până la genunchi, încercând să întreţină raport sexual normal cu victima; pentru că nu reuşea să aibă erecţie, inculpatul a încercat să şi-o producă, chinuind-o pe partea vătămată mai mult timp, pe care aceasta îl apreciază – în mod subiectiv şi firesc – a fi de ordinul orelor. Inculpatul a reuşit un raport sexual normal incomplet, prin intromisiune parţială. Înainte de a pleca, inculpatul a strâns cioburile, provenite de la geamul spart, într-o găletuşă, după care a răsturnat găletuşa cu cioburi, a pus apă în găletuşă, spălându-se de sânge, pe faţă şi pe mâini. A încercat să ia obiectele de îmbrăcăminte, pătate de sânge, ale părţii vătămate, dar aceasta s-a opus, inculpatul renunţând să le mai ia. A ameninţat-o pe partea vătămată să nu spună ce s-a întâmplat şi a plecat, prin escaladarea gardului. A abandonat bastonul şi briceagul în locuinţa părţii vătămate. După plecarea inculpatului, în jurul orelor 01.30, partea vătămată i-a alertat pe vecinii săi N.D. şi N.P., precum şi pe martorul L.C.I., care au solicitat intervenţia organelor de poliţie şi ambulanţei, prin apelul unic de urgenţă „112”.

Înainte de a fi transportată cu ambulanţa la Spitalul Sf. Pantelimon, unde a primit primele îngrijiri medicale, partea vătămată a relatat ce s-a întâmplat vecinilor săi – N.D. şi N.P., numitului L.C.I. – vânzătorul de la magazinul din apropiere, numitului N.F. – ginerele victimei, cât şi celor doi agenţi de poliţie, sosiţi primii la faţa locului.

Ulterior, partea vătămată a fost condusă, pentru examinare, la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici.

Din raportul de expertiză medico – legală nr. A1/J/234/2009 a rezultat că numita M.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur cât si prin intromisiunea intravaginală forţată a unui corp dur/semidur (posibil în cadrul unui raport sexual). Leziunile traumatice pot data din 08/09.05.2009 şi necesită circa 5 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa şi nu au determinat infirmitate fizică posttraumatică. La examenul serologic pe cele două tampoane cu secreţie vaginală, recoltată de la M.M., nu s-a găsit spermă, spermatozoizi absenţi, pretestare negativă. S-au recoltat probe biologice, pentru determinarea profilului genetic (fil. 34-35).

Expertiza medico – legală confirmă declaraţiile părţii vătămate în ceea ce priveşte modul de desfăşurare a agresiunii suferite, prin lovirea în zona capului, feţei, a braţelor, precum şi intromisiunea forţată intravaginală.

În cauză s-a procedat şi la efectuarea unei cercetări la faţa locului, fiind confirmate, prin urmele constatate, traseul parcurs de inculpat, activităţile desfăşurate, succesiunea acestora cât şi locul unde s-a consumat violul, întocmindu-se în un proces – verbal (fil. 54-55), în acest sens, în prezenţa a doi martori asistenţi N.D. şi N.P., şi efectuându-se planşe foto (fil.57-97).

S-au constatat următoarele: poarta de acces în curtea locuinţei nu prezintă urme de forţare; lângă aleea care duce de la poartă la uşa de acces în locuinţă au fost găsite mai multe geamuri de geam spart, pe unele din acestea fiind prezente pete brun – roşcate, posibil sânge; în cele două camere locuite s-au constat urme de răvăşire, pe pat, lenjerie, uşi, verandă au fost găsite urme cu aspect de sânge; uşa de acces prezintă urme de forţare, la nivelul încuietorilor, geamul cu care era prevăzută această uşă a fost găsit spart; lângă piciorul stâng al patului din dormitor a fost găsit un briceag cu mâner de culoare roşie; în verandă, la intrare, a fost găsit un baston de cauciuc, de culoare neagră, de tip militar.

Situaţia de fapt expusă prin rechizitoriu a fost probată cu mărturiile mai multor persoane, din declaraţiile acestora rezultând următoarele:

Martorul N.F., ginerele părţii vătămate, a declarat că în noaptea de 08/09.05.2009, în jurul orelor 02.30, a fost sunat de o asistentă de Ambulanţă, care i-a comunicat faptul că se află la locuinţa soacrei sale M.M., pentru a-i acorda primul ajutor, întrucât a fost agresată fizic şi a fost violată; ajuns la faţa locului, martorul a găsit-o pe soacra sa în stare de şoc, tremurând, cu urme pronunţate de lovire, la nivelul capului, iar pe mâini prezenta urme de zgârieturi, sângerânde uşor; la o zi de la faptă, la locuinţa martorului, a venit o persoană care s-a recomandat a fi mama inculpatului, oferindu-i suma de 3000 euro, pentru ca soacra sa să-şi retragă plângerea, propunere refuzată categoric (fil. 117-119).

Martorul N.D., vecinul părţii vătămate, a confirmat declaraţia părţii vătămate, în sensul că în noaptea de 08/09.05.2009, în jurul orelor 23.00, a auzit un strigăt de femeie cerând ajutor: „Veniţi, că mă omoară!”, martorul ieşind afară, la poartă, dar, pentru că nu a mai auzit nimic, a intrat înapoi, în casă, şi a adormit. După aprox. 1 oră a auzit din nou strigăte de ajutor, a ieşit din nou afară şi, recunoscând vocea vecinei sale M.M., împreună cu soţia sa N.P., martorul a intrat în locuinţa părţii vătămate, găsind-o pe aceasta plină de sânge, victima afirmând că a fost violată.

Martora N.P., vecina părţii vătămate, declară aprox. aceleaşi aspecte ca şi soţul său N.D., confirmând că, în jurul orelor 23.00, a auzit strigăte de ajutor, dar, pentru că, după ieşirea din casă, nu s-au repetat, s-a întors în locuinţă, unde a adormit; după aprox. 1 oră, a auzit din nou strigăte de ajutor, a recunoscut-o pe vecina sa M.M., şi s-a deplasat la poarta acesteia; partea vătămată le-a descuiat poarta, ţipând că a fost bătută şi violată; intrând în locuinţă, martora a găsit camerele răvăşite, cu obiecte pline de sânge, vecina sa tremurând toată şi fiind bătută; la câteva zile de la incident, la poarta victimei, a sosit soţia inculpatului, rugând-o pe martoră – deşi victima era în curte, lângă poartă – să o roage pe vecina M. să accepte o sută de milioane şi să-l ierte pe V., propunere pe care vecina sa nu a acceptat-o (fil. 122);

Martorul L.C.I., vânzător la magazinul SC V.COM SRL, din com. Afumaţi, şos. Bucureşti – Urziceni, nr. 160, jud. Ilfov, a declarat că un bărbat, cu semnalmentele inculpatului, a intrat în magazin, la orele 23.00, solicitându-i o bere, după care, fiind refuzat, a ieşit din magazin, întorcându-se după câteva minute, pentru a cere o ţigară şi fiind refuzat din nou, a plecat definitiv; inculpatul avea asupra sa un baston de tipul celor folosite de organele de poliţie sau de agenţii de pază; la orele 1,38 a fost anunţat de un cetăţean că peste vecina sa, doamna M. de la nr. 164, a intrat un individ, „un ţigan din Afumaţi”; martorul s-a deplasat la locuinţa vecinei, a găsit-o bătută şi plină de sânge, motiv pentru care a telefonat la poliţie (fil. 123).

Martora D.F., soţia inculpatului, a declarat că la data de 08.05.2009, în jurul orelor 20.30, soţul său a plecat de la domiciliu, fără să-i spună unde pleacă; s-a întors în jurul orei 01.00, şi, întrebându-l unde a fost, i-a răspuns că a băut două beri la „barul din curbă”, de pe şos. Bucureşti – Urziceni, şi apoi a intrat peste tanti M. şi a violat-o; l-a ajutat să se spele, după care a adormit, însă, la scurt timp, au sosit organele de poliţie care l-au condus la sediul Politiei Voluntari (fil. 128);

Inculpatul D.V. zis „Al lui Muşcata” a prezentat trei variante de declaraţii, după cum urmează:

La data de 09.05.2009, a declarat că în seara zilei de 08.05.2009, în jurul orelor 22.00, a plecat de la locuinţa sa, pentru a se plimba şi a bea o bere; a ajuns la „barul din curbă”, din com. Afumaţi, unde este program non-stop, unde a consumat circa 2 beri de 500 ml, timp de aprox. 1 oră; după plecarea de la bar, s-a oprit la a doua casă de la bar, respectiv la locuinţa celei pe care o cunoştea drept „tanti M.”; a susţinut că o cunoaşte pe „tanti M.” de aprox. 2-3 ani, în contextul în care i-ar fi vândut mărfuri cumpărate din Europa (ciorapi, papuci, fuste). A pătruns în curte pe poarta găsită descuiată, a văzut lumină în casă şi a bătut la uşă. Deoarece „tanti M.” nu a deschis uşa, a spart un pic de geam şi atunci partea vătămată l-a văzut, l-a recunoscut că este V. şi i-a descuiat uşa. In continuare, inculpatul susţine că partea vătămată ar fi fost de acord să întreţină raporturi sexuale cu el, s-ar fi dezbrăcat singură, s-ar fi întins de bună voie în pat, după care inculpatul susţine că a realizat o penetrare vaginală incompletă, renunţând la actul sexual, brusc realizând că nu este bine ce face. Şi-a spălat mâna într-o găleată cu apă găsită în locuinţă, întrucât sângera puternic din tăietura pe care şi-o făcuse, când a spart geamul de la intrare, cu dosul palmei drepte. A susţinut că nu a avut asupra sa nici un briceag dar a recunoscut că a avut asupra sa bastonul găsit în locuinţa părţii vătămate, baston pe care îl găsise în urmă cu 2-3 săptămâni şi pe care îl luase cu el când a plecat de acasă, în seara zilei de 08.05.2009. A recunoscut că a lovit-o pe tanti M. „cu dosul palmei”, de câteva ori, în zona capului, ca să se dezbrace, iar, înainte de ieşi pe uşă, a îmbrâncit-o, „ca să poată pleca” (fil. 102-103).

La data de 13.05.2009, în faţa procurorului, fiind asistat de avocat delegat din oficiu, inculpatul a declarat că în noaptea de 8/9.05.2009 a pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate cu intenţia de a sustrage 2 căldări de aramă; pentru că partea vătămată l-a văzut şi a început să strige „Hoţii”, inculpatul a pătruns forţat în casă, spărgând geamul uşii de acces; în casă partea vătămată l-a recunoscut ca fiind „V.” şi ar fi fost de acord să întreţină raporturi sexuale cu el (106-109);

La data de 23.07.2009, în faţa procurorului, fiind asistat de doi avocaţi aleşi, inculpatul a declarat că de fapt nu este adevărat că ar fi vrut să sustragă 2 căldări, nefiind adevărat nimic în sensul că ar fi vrut să sustragă vreun bun al părţii vătămate; a susţinut că a pătruns în casa părţii vătămate, fiind poftit de aceasta, care l-a şi „cinstit” cu un pahar de ţuică; a susţinut că partea vătămată este cea care i-a propus să întreţină raporturi sexuale şi că a lovit-o pentru a scăpa de ea; a susţinut că a spart uşa de la intrare pentru că partea vătămată nu îl lăsa să iasă din casă; nu ar fi întreţinut raport sexual cu partea vătămată, nici măcar unul incomplet, ci doar a stat pe ea circa 2 minute (fil. 167).

Întrucât inculpatul a prezentat acte medicale, în sensul că ar suferi de afecţiuni psihice care i-ar fi putut afecta discernământul, în cauză s-a dispus din oficiu o expertiză medico – legală psihiatrică (fil.115-116); concluziile raportului medico – legal nr. A1/J/PSH/268/2009 au fost în sensul că:

”Evaluarea nivelului intelectual/eficienţei intelectuale: eficienţa operaţională a gândirii la nivel de Ql = 80 (inteligenţă sub medie). Tendinţă la simularea deficitului cognitiv.

Examenul personalităţii: Personalitate structurată dizarmonic polimorf, deficit de racordare la reguli sociale.

Numitul D.V. prezintă tulburări de personalitate de tip disocial, agravate de consumul abuziv de alcool.

Are păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.

Are discernământul păstrat faţă de faptele pentru care este cercetat”.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, care a negat atât săvârşirea infracţiunii de viol cât şi pe cea a violării de domiciliu în relatările sale încercând să demonstreze că însăşi partea vătămată a fost cea care l-a invitat în casă şi a încercat să-l convingă să întreţină cu acesta relaţii sexuale. În ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, inculpatul recunoaşte că a spart unul din geamurile locuinţei, dar fără intenţie, datorită stării de beţie în care se afla. Totodată inculpatul a arătat că i-a aplicat trei lovituri de palmă părţii vătămate în momentul în care aceasta insista prin cuvinte şi gesturi să întreţină relaţii sexuale. Inculpatul a negat orice alt gest de violenţă. Inculpatul a arătat că nu a reuşit să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, iar acesta i-ar fi spus că „dacă nu poate atunci, poate veni a doua zi”.

Susţinerile inculpatului nu pot fi însuşite de instanţă, având în vedere că toate declaraţiile acestuia sunt diferite şi contradictorii, conţin elemente neplauzibile în condiţiile în care inculpatul nu explică raţiunea actelor sale şi nici cele ale părţii vătămate, pe de altă parte ele nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

Au mai fost luate declaraţii părţii vătămate, martorilor N.F., N.P., N.D. care în mare parte au un conţinut similar cu cel din faza de urmărire penală. Totodată a fost audiată şi soţia inculpatului, martora D.F. care nu şi-a mai menţinut declaraţiile date la parchet, referitoare la faptul că soţul său, când a ajuns acasă, în noaptea comiterii faptelor, i-ar fi spus că a violat-o pe partea vătămată.

Instanţa a audiat în calitate de martori propuşi de inculpat, pe D.M., mama acestuia, E.R. şi P.G., prieteni ai inculpatului, care au expus aspecte pozitive din atitudinea şi comportamentul inculpatului, din viaţa personală şi profesională a sa.

Totodată, atât soţia inculpatului cât şi cei trei martori de mai sus au menţionat faptul că inculpatul o cunoştea pe partea vătămată şi de-a lungul timpului a păstrat cu aceasta legături concretizate în ajutorul dat de acesta la munca în gospodăria părţii vătămate. Aceste aspecte au fost însă negate de partea vătămată şi nu au fost confirmate de vecinii sau ginerele acesteia, audiaţi ca martori în cauză.

Totodată s-au depus de către inculpat înscrisuri ce reprezintă certificat de naştere a ultimului copil al inculpatului, certificate medicale şi caracterizări ale inculpatului de la diferite persoane.

Înainte de terminarea cercetării judecătoreşti inculpatul a solicitat instanţei schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 C.P. în infracţiunea prev. de art. 180 C.P., cerere ce a fost pusă în discuţia părţilor.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa fondului a reţinut situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, cu precizarea faptului că inculpatul în săvârşirea faptei de distrugere a spart geamul locuinţei părţii vătămate cu o rangă, găsită de acesta în curtea casei, şi pe timpul cât s-a aflat în locuinţa victimei nu a ameninţat-o pe acesta cu briceagul.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 197 alin. 1 C.P. în infracţiunea prev. de art. 180 C.P, instanţa o va respinge întrucât în cauză există probe care, coroborate, atestă faptul că inculpatul a comis infracţiunea de viol asupra părţii vătămate M.M.. Astfel declaraţia acesteia se confirmă prin concluziile raportului de medico – legală nr. A1/J/234/2009 din care rezultă că: „numita M.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur cât si prin intromisiunea intravaginală forţată a unui corp dur/semidur (posibil în cadrul unui raport sexual). Leziunile traumatice pot data din 08/09.05.2009 şi necesită circa 5 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa şi nu au determinat infirmitate fizică posttraumatică”. Totodată declaraţiile martorilor N.F., N.P., N.D. atestă faptul că victima le-a relatat la scurt timp, în noaptea comiterii faptei, că a fost agresată şi violată de inculpat, recunoscut de ea în persoana numitului D.V..

Faptul că la examenul serologic pe cele două tampoane cu secreţie vaginală, recoltată de la partea vătămată, nu s-a găsit spermă, spermatozoizi fiind absenţi, precum şi faptul că inculpatul nu s-a aflat în momentul acţiunii infracţionale într-o stare care să-i permită desfăşurarea unui raport sexual complet nu are nicio relevanţă şi nu determină schimbarea încadrării juridice. De altfel Decizia nr. III din 23.05.2005 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , admiţând recursul în interesul legii, au statuat că „Prin act sexual de orice natură, susceptibil de a fi încadrat în infracţiunea prev. de art. 197 C.P. se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului (…) prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.” În motivarea recursului s-a arătat că prin aceasta se înţelege în primul rând penetraţia sexuală, indiferent dacă aceasta are loc prin conjuncţie corporală între agresor şi victimă sau chiar prin folosirea unui corp străin.

Astfel, în speţă, concluziile raportului de expertiză poziţionează evidenţa în faţa oricărui dubiu prin constatarea leziunilor produse părţii vătămate prin intromisiunea intravaginală forţată a unui corp dur/semidur (posibil în cadrul unui raport sexual). Or, constatarea si producerea unor asemenea leziuni nu pot fi încadrate la o infracţiune de genul celei prev. de art. 180 C.P. ci, coroborate cu celelalte probe administrate, demonstrează existenţa infracţiunii prev. de art. 197 alin. 1 C.P. şi lezarea obiectului juridic protejat de aceste norme de drept penal.

În drept:

Faptele inculpatului D.V. care în noaptea de 08/09.05.2009 a pătruns, fără drept, în locuinţa părţii vătămate MM. (fostă T) – în vârstă de 72 de ani, situată în com. Afumaţi, şos. Bucureşti – Urziceni, jud. Ilfov, după ce în prealabil a spart un geam de la uşa imobilului, întreţinând, prin constrângere, acte sexuale cu partea vătămată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol, distrugere şi violare de domiciliu, prev. de art.197al 1, art.192 al.2 şi art.217 al.1 din Codul penal, pentru care inculpatul va fi condamnat.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al fiecărei fapte săvârşite, împrejurările în care s-au comis acestea, prejudiciul cauzat, urmările produse, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are 5 copii în întreţinere, nu are loc de muncă şi nici o sursă legală de venit, faptul că nu a recunoscut infracţiunile comise.

Astfel, s-a făcut aplicarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. 2 Cod penal, a unei pedepse orientate spre media între minimul şi maximul special, ţinând cont de natura faptei, de modalitatea de comitere – prin violenţă, de împrejurările în care a comis fapta – pe fondul consumului băuturilor alcoolice la un organism afectat de boli de natură psihiatrică agravate de consumul abuziv de alcool, dar şi de persoana inculpatului, care pană la acesta vârstă nu a avut antecedente penale, a lucrat chiar în cadrul unor instituţii publice mulţi ani, are o familie numeroasă faţă de care a reuşit pană în prezent să-şi îndeplinească obligaţiile legale şi morale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, dar şi infracţiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal instanţa fondului a aplicat o pedeapsa orientată spre minimul special având în vedere natura faptei, împrejurările în care a comis faptele – pe fondul consumului băuturilor alcoolice la un organism afectat de boli de natură psihiatrică agravate de consumul abuziv de alcool, prejudiciul material creat, la infracţiunea de distrugere fiind redus, dar şi de persoana inculpatului care pană la acesta vârstă nu a avut antecedente penale, a lucrat chiar în cadrul unor instituţii publice mulţi ani, are o familie numeroasă faţă de care a reuşit pană în prezent să-şi îndeplinească obligaţiile legale şi morale. La aceste infracţiuni instanţa fondului a avut în vedere şi scopul urmărit prin comiterea faptelor, care, fiind în strânsă legătura cu infracţiunea de viol nu trebuie însă analizat ca factor decizional pentru o mai drastică pedepsire a autorului faptei, elementul coercitiv major regăsindu-se în individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de viol.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art.71 Cod penal şi a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a, lit.b, d şi e Cod penal. Totodată, în virtutea legii, a aplicat, pe lângă pedeapsa principală de viol şi pedeapsa complementară a interzicerii inculpatului exerciţiului drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a, lit.b, d şi e Cod penal, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, dar şi persoana şi personalitatea inculpatului.

În baza art.33 lit. a – 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, iar în temeiul art.35 alin.1 Cod penal a aplicat inculpatului D.V., pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a, teza a II-a, lit.b, d şi e Cod penal ce va fi executată pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în esenţă, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în principal, achitarea sa, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză fiind contradictorii, iar raportul de expertiză medico-legală efectuat nefiind concludent, şi, în subsidiar, aplicarea unei pedepse mai mici, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia şi înlăturarea pedepsei interzicerii şi a dreptului prevăzut de art.64 lit.d C.p.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constată nefondat apelul inculpatului pentru următoarele considerente:

Prima instanţă de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, Tribunalul reţinând că aceasta constă, în esenţă, în aceea că: în noaptea de 8/9.05.2009, în jurul orei 23.00, inculpatul D.V., zis “V. al lui Muşcata”, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns fără drept în curtea şi, apoi, prin spargerea unui geam, în locuinţa părţii vătămate M.M., lovind-o pe partea vătămată şi întreţinând, prin constrângere, acte sexuale cu aceasta.

Situaţia de fapt reţinută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de expertiză medico-legală, precum şi cu declaraţiile martorilor N.F., N.D., N.P., L.C.I. şi D.F. şi, parţial, cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut că în noaptea de 8/9.05.2009 a pătruns în locuinţa părţii vătămate, pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta.

Astfel, din declaraţia părţii vătămate M.M. au rezultat următoarele: în momentul în care uşa de la intrare s-a deschis, a observat, la intrare, un baston cu şiret, de tipul celor folosite de poliţişti, rezemat de perete, pe prispă; inculpatul, intrând în casă, a început să o lovească cu pumnii, în zona capului, strigându-i că „este mort după sex!”, timp în care avea în mână un briceag, cu care o ameninţa că o omoară. Partea vătămată a ţipat după ajutor, fără efect, fiindu-i înfrântă rezistenţa, prin evidentă disproporţie de forţă fizică a inculpatului – bărbat, mai tânăr cu 37 de ani. Victima a fost lovită în continuare de inculpat, a fost dezbrăcată de haine, rămânând numai în cămaşa de noapte, a fost trântită pe pat; deşi a încercat să se ridice, nu a reuşit, fiind bolnavă de artroză şi fiind lovită cu pumnii şi trântită înapoi, ori de câte ori a încercat să scape. Partea vătămată a descris activitatea infracţională a inculpatului, potrivit căreia acesta s-a dezbrăcat de pantaloni şi de lenjeria intimă, până la genunchi, încercând să întreţină raport sexual normal cu victima; pentru că nu reuşea să aibă erecţie, inculpatul a încercat să şi-o producă, chinuind-o pe partea vătămată mai mult timp, pe care aceasta îl apreciază – în mod subiectiv şi firesc – a fi de ordinul orelor. Inculpatul a reuşit un raport sexual normal incomplet, prin intromisiune parţială. Înainte de a pleca, inculpatul a strâns cioburile, provenite de la geamul spart, într-o găletuşă, după care a răsturnat găletuşa cu cioburi, a pus apă în găletuşă, spălându-se de sânge, pe faţă şi pe mâini. A încercat să ia obiectele de îmbrăcăminte, pătate de sânge, ale părţii vătămate, dar aceasta s-a opus, inculpatul renunţând să le mai ia. A ameninţat-o pe partea vătămată să nu spună ce s-a întâmplat şi a plecat, prin escaladarea gardului. A abandonat bastonul şi briceagul în locuinţa părţii vătămate. După plecarea inculpatului, în jurul orelor 01.30, partea vătămată i-a alertat pe vecinii săi N.D. şi N.P., precum şi pe martorul L.C.I., care au solicitat intervenţia organelor de poliţie şi ambulanţei, prin apelul unic de urgenţă „112”.

Întrucât inculpatul a prezentat acte medicale, în sensul că ar suferi de afecţiuni psihice care i-ar fi putut afecta discernământul, în cauză s-a dispus din oficiu o expertiză medico – legală psihiatrică, concluziile raportului medico – legal nr. A1/J/PSH/268/2009 fiind în sensul că:

Declaraţiile inculpatului în sensul nerecunoaşterii săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată a fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu el, nu sunt susţinute de celelalte probe administrate în cauză, enumerate mai sus, astfel că nu li se poate da eficienţă probatorie, conform dispoziţiilor art.69 din Codul de procedură penală.

Martorii N.F., N.D., N.P., L.C.I. nu şi-au schimbat declaraţiile în faza de cercetare judecătorească, micile modificări apărute fiind nu numai neesenţiale, dar şi fireşti, având în vedere intervalul de timp scurs de la săvârşirea faptelor şi data luării primelor declaraţii. În ceea ce priveşte declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească de către martora D.F., soţia inculpatului, în care aceasta nu mai admite că inculpatul i-a relatat că a violat-o pe partea vătămată, este subiectivă, dată fiind relaţia dintre martoră şi inculpat, fiind de înţeles ca martora să încerce să prezinte împrejurările în favoarea soţului său.

Cât despre faptul că martorul N.F. a arătat că el a fost cel care a scris plângerea pentru partea vătămată, soacra sa, care din cauza celor întâmplate nu era în stare să scrie, doar semnând-o, acesta este lipsit de relevanţă, câtă vreme plângerea reflectă voinţa părţii vătămate, care a semnat-o. Situaţia este identică şi pentru declaraţia martorului N.D., care a arătat că la urmărire penală declaraţia sa a fost scrisă de nora lui, martorul fiind de altfel audiat şi de prima instanţă, potrivit principiului nemijlocirii, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză ca urmare a examinării părţii vătămate, ale cărui concluzii au fost menţionate anterior, acesta conţine răspunsuri certe la toate obiectivele stabilite de organele judiciare, pornind de la examenul efectuat de medicul legist, dar şi de la menţiunile înscrise în actele medicale întocmite de Spitalul Cinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, unde s-a prezentat partea vătămată imediat după ce a fost agresată, toate – redate în partea expozitivă. În consecinţă, în cauză nu se impunea nici efectuarea unui supliment la raportul de expertiză astfel întocmit, şi nici o nouă expertiză medico-legală, art.125 C.p.p. cerând, sub acest ultim aspect, ca instanţa de judecată să aibă îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, potrivit art. 25 din O. G. nr. 1/2000, republicată, Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală examinează şi avizează, între altele, actele de expertiză medico-legală efectuate de serviciile de medicină legală judeţene, în cazurile în care organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti consideră necesară avizarea. Prin urmare, avizarea actelor de expertiză medico-legală nu este obligatorie şi, ca atare, în mod corect a fost respinsă cererea de avizare a raportului de expertiză medico-legală, din moment ce instanţa a constatat că avizarea nu este necesară, întrucât raportul de expertiză efectuat de serviciul de medicină legală este complet, clar, temeinic întocmit şi răspunde la obiectivele stabilite. (în acest sens este şi jurisprudenţa I.C.C.J. – Secţia penală: Decizia nr. 2473 din 14 aprilie 2006)

Acestea fiind spuse, prima instanţă a avut un rol activ, lămurind cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în scopul aflării adevărului, cu respectarea dispoziţiilor procesual penale în materie, dând apoi şi o interpretare corespunzătoare probelor astfel administrate, astfel că nu este fondată critica apelantului inculpat sub acest aspect.

În drept, fapta inculpatului D.V., zis “V. al lui Muşcata”, care, în noaptea de 8/9.05.2009, în jurul orei 23.00, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns fără drept în curtea şi, apoi, prin spargerea unui geam, în locuinţa părţii vătămate M.M., lovind-o pe partea vătămată şi întreţinând, prin constrângere, acte sexuale cu aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în noaptea de 8/9.05.2009, în jurul orei 23.00, înarmat cu un baston, a pătruns fără drept în curtea şi, apoi, prin spargerea unui geam, în locuinţa părţii vătămate M.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în noaptea de 8/9.05.2009, în jurul orei 23.00, a spart un geam pentru de la locuinţa părţii vătămate M.M., pentru a putea pătrunde în interior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la formularea plângerii prealabile, prevăzută pentru infracţiunile prevăzute de art.197 al.1 şi art.217 al.1 Cod penal, Tribunalul o consideră a fi îndeplinită pentru ambele infracţiuni, deşi în plângerea formulată iniţial partea vătămată nu face trimitere decât la infracţiunea de viol, prevăzută de art.197 al.1 Cod penal (v.f.29 d.u.p.).

Astfel, plângerea prealabilă este actul procesual penal prin care persoana vătămată printr-o infracţiune îşi manifestă voinţa de a fi tras la răspundere penală făptuitorul, act fără de care nu poate interveni aplicarea legii penale şi, ca urmare, nu poate începe şi nici continua urmărirea penală; este vorba de infracţiuni pentru care statul a înţeles să renunţe la dreptul său de monopol în exercitarea acţiunii penale în favoarea persoanei vătămate, pentru acele infracţiuni cu un grad mai redus de pericol social şi care privesc interese cu implicaţii personale sa de familie, care ar putea fi afectate dacă s-ar declanşa acţiunea penală fără acordul celor vătămaţi.

Or, niciuna din raţiunile reglementării procedurii plângerii prealabile, menţionate anterior, nu poate duce la concluzia că în speţa de faţă lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere. Dimpotrivă, după ce a redat în câteva cuvinte acţiunile inculpatului („prin escaladarea gardului şi prin forţarea uşilor de acces a pătruns în imobilul meu şi prin constrângere, violenţă şi fără voia mea a întreţinut raporturi sexuale (…)”) partea vătămată a solicitat organelor judiciare „să dispună măsurile legale” corespunzătoare, printr-o frază stereotipă, întâlnită în majoritatea plângerilor cu care „încep” dosarele de urmărire penală, „sugerată” probabil de organele poliţiei care s-au deplasat la locul săvârşirii faptei. Ulterior, în declaraţiile sale, din 9 şi, respectiv, 28 mai 2009 (în interiorul termenului de 2 luni prevăzut pentru formularea plângerii prealabile aşadar), partea vătămată a arătat că pentru a pătrunde în locuinţa sa inculpatul a spart geamul de la uşa de acces în imobil, fără a arăta că pentru infracţiunea de distrugere nu înţelege să se plângă împotriva inculpatului.

A dispune aşadar încetarea procesului penal pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art.217 al.1 Cod penal pentru simplul fapt că partea vătămată, în stare de şoc în urma violului săvârşit, având 4 clase (şi, evident, fiind fără studii juridice), nu şi-a dat seama să încadreze distinct fapta inculpatului de a-i sparge geamul, solicitând expres tragerea la răspundere penală a acestuia şi pentru infracţiunea-mijloc – cea de distrugere, ar fi nu numai formal, dar şi absurd, inechitabil, contravenind ideii de justiţie.

Faţă de cele expuse, având în vedere şi principiul neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac (non reformatio in peius), Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanţă a aplicat inculpatului pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, în acord cu prima instanţă, Tribunalul reţine pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, natura faptei şi modalitatea de comitere – prin violenţă, împrejurările în care a fost comisă – pe fondul consumului băuturilor alcoolice la un organism afectat de boli de natură psihiatrică agravate de consumul abuziv de alcool, urmările produse – atingerea adusă integrităţii fizice, dar şi psihice a părţii vătămate, care a fost nevoită să sufere o asemenea traumă la o vârstă înaintată, şi în prezent aceasta simţindu-se în nesiguranţă în propria casă, dar are în vedere şi persoana inculpatului, care pană la această vârstă nu a avut antecedente penale, lucrând chiar în cadrul unor instituţii publice mulţi ani, şi are o familie numeroasă.

Acestea fiind spuse, Tribunalul apreciază că prima instanţă a dat pe deplin eficienţă criteriilor de individualizare menţionate şi că astfel nu se justifică sub nicio formă scăderea cuantumului pedepsei închisorii stabilit de prima instanţă pentru infracţiunile comise de inculpat şi, în consecinţă, nici suspendarea executării pedepsei. Nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută la art.74 al.1 lit.a din Codul penal – conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei – singura care ar putea fi incidentă în cauză, întrucât aceasta se referă la atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie, în societate, la locul de muncă, înainte de săvârşirea infracţiunii, nereducându-se la lipsa antecedentelor penale. Sub acest aspect, chiar dacă martorii încuviinţaţi inculpatului – mama şi, respectiv, doi vecini ai acestuia – au arătat că inculpatul este o persoană lipsită de agresivitate, cu o conduită exemplară (care de altfel, în opinia lor, nici nu ar fi fost în stare să săvârşească fapta pentru care a fost condamnat de prima instanţă), Tribunalul subliniază că potrivit raportului de expertiză psihiatrică întocmit în cauză, inculpatul prezintă o personalitate structurată dizarmonic polimorf, deficit de racordare la reguli sociale, tulburări de personalitate de tip disocial, agravate de consumul abuziv de alcool şi, deşi cunoştea efectele pe care alcoolul le are asupra comportamentului său (de care ştiau şi martorii P.G. şi D.M.), continua să bea.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorie şi, respectiv, complementară, Tribunalul reţine că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, prevăzute de art.64 alin.1 lit.d şi e din Codul penal, motiv pentru care exerciţiul acestora în mod corect a fost interzis pe perioada executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, dar şi ca pedeapsă complementară – pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Nu trebuia interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi, mai nou, în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impunea interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impunea însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

În plus, inculpatul – condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni care aduce atingere vieţii sexuale a persoanei, având o atitudine de negare a faptei comise, în pofida materialului probator aflat la dosar şi, deci, neconştientizând gravitatea acesteia şi neregretând-o, nu are nicio autoritate morală pentru a exercita drepturile părinteşti sau pe cel de a fi tutore sau curator,

Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul inculpatului constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Faţă de cele anterior expuse, va menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art.381 al.1 Cod procedură penală, va deduce prevenţia de la 13.05.2009 la zi.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.pen., va obliga pe apelantul-inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

DISPOZITIV:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D.V. împotriva sentinţei penale nr.432/09.12.2009 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul penal nr.5463/94/2009.

Menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art.381 al.1 Cod procedură penală, deduce prevenţia de la 13.05.2009 la zi.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul-inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru apelantul-inculpat şi intimata-parte vătămată.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17.02.2010.

Luni - Sambata: 7:00 - 17:00

[email protected]

Str. Plugarilor 5, București

074 322 6016

Distrugere

What we do and what can you expect from us

Viol. Distrugere. Violare de domiciliu. Concurs de infracţiuni. Plângere prealabilă. Conţinut. Descrierea infracţiunii de viol. Tragerea la răspundere penală şi pentru celelalte infracţiuni

Monitorizează persoane

Află informaţii suplimentare despre orice dosar GRATIS!

Baroul București

Jooble

Jobsora

Caută orice Dosar în timp real în toate instanţele din România.

Categories

Etichete

Media - Trafic de droguri