Prin decizia civilă nr.244 din 28 iulie 2004 s-a admis recursul declarat de reclamantul A.N. împotriva deciziei civile nr.1274 din 10 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Mizil şi în consecinţă s-a modificat în tot decizia sus-menţionată şi pe fond s-a menţinut sentinţa Judecătoriei Mizil nr.373 din 23 aprilie 2003, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În esenţă s-a reţinut că reclamantul a solicitat să se dispună anularea actelor ce au constituit actul de donaţie încheiat cu privire la suprafaţa de 214 m.p. situată în oraşul Mizil, str.Nicolae Bălcescu, nr.101, precizând că în luna iunie 1976 mama sa a fost sfătuită de reprezentanţii Primăriei Mizil să facă o ofertă de donaţie în favoarea statului român privind suprafaţa arătată mai sus, ocazie cu care i s-a precizat că în ipoteza în care nu înţelege să o doneze, aceasta va fi expropriată pentru a se edifica centrul civic al oraşului.
În aceste condiţii s-a menţionat că, deşi mama sa avea pe acest teren locuinţa şi nu deţinea alt spaţiu, a fost nevoită să facă o ofertă de donaţie la data de 17.07.1976, ofertă ce a fost acceptată de primărie, iar în această situaţie s-au aflat toţi cetăţenii care locuiau la momentul respectiv pe acea stradă.
Prin sentinţa civilă nr.373/2003 Judecătoria Mizil a admis acţiunea formulată şi a dispus anularea actelor de donaţie intitulate „ofertă de donaţie” autentificată sub nr.5067/1976 şi acceptare de donaţie autentificată sub nr.5763/1976 pe considerentul că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art.953 cod civil în sensul vicierii consimţământului donatorului în urma exercitării de către stat a violenţei morale asupra acesteia la întocmirea actului.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat apel pârâta Consiliul Local Mizil, pe considerentul că instanţa nu a avut în vedere depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, iar Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.1274/10.10.2003 a admis apelul declarat şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză nu s-a demonstrat împrejurarea că întocmirea actelor în discuţie s-a realizat cu încălcarea art.953 şi art.948 cod civil, simplele depoziţii ale martorilor fără existenţa altor dovezi neputând duce la concluzia vicierii consimţământului donatorului.
În recursul declarat de reclamant împotriva deciziei tribunalului s-a învederat că în cauză, dimpotrivă, s-au făcut probatorii din care să rezulte violenţa morală distructivă de voinţă a autorului său la încheiera actului în discuţie lipsind intenţia de liberalitate la întocmirea actului.
Curtea a găsit această critică întemeiată, apreciind că instanţa de fond a analizat în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, pe baza probatoriilor administrate în cauză, acte şi martori, precum şi dispoziţiile legale ce au incidenţă, reţinând în plus următoarele:
Cauza actului juridic reprezintă un element component al voinţei juridice care înglobează în sine atât scopul direct şi indirect al consimţământului, care, în contractele cu titlu gratuit este intenţia de liberalitate, cât şi scopul indirect, mediat al consimţământului, care este motivul subiectiv, concret, determinat al asumării obligaţiei legat de nevoia concretă a cărei satisfacere se urmăreşte prin încheierea actului respectiv.
În consecinţă, lipsa intenţiei de liberalitate în actele cu titlu gratuit atrage după sine sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic, întrucât într-o atare situaţie se consideră că a lipsit „animus donandi” al proprietarului imobilului, iar lipsa acestei voinţe a împiedicat valabilitatea contractului de donaţie şi existenţa cauzei.
În speţa dedusă judecăţii, din probatorii a rezultat că a lipsit intenţia de liberalitate a mamei reclamantului la întocmirea ofertei de donaţie, aceasta fiind determinată să încheie actul pentru a evita ca soţul său să aibă probleme la serviciu şi pentru ca fiii săi să nu întâmpine piedici în cariera pe care urmau să o aibă, totodată fiind de notorietate că aşa zisele donaţii efectuate în perioada comunistă s-au realizat sub presiune politică şi administrativă.
