Art.810 cod civil potrivit căruia medicii şi farmaciştii, inclusiv persoanele care practică ilegal medicina, care l-au tratat pe donator în boala de care moare, nu pot primi liberalitatea pe care bolnavul a făcut-o în favoarea lor în cursul bolii, se aplică şi preoţilor care au asista pe donator din punct de vedere religios, în cursul ultimei boli.
Nu interesează calitatea de medic, farmacist sau preot ci asistenţa cu caracter repetat sau de continuitate acordată bolnavului în calităţile vizate de lege.
Prohibiţia se întemeiată pe o prezumţie absolută de captaţie şi sugestie.
Prin acţiunea formulată la Judecătoria Tg. Jiu, reclamanta G.I. a chemat în judecată pe pârâţii B.C. şi B.M., pentru a se dispune constatarea nulităţii testamentului lăsat de sora sa, N.P., în favoarea pârâţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3583 din 9.06.2006, pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu, în dosarul nr. 2542/2006, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta G.I. împotriva pârâţilor B.C. şi B.M.
S-a dispus anularea testamentului autentificat sub nr. 6626/17.10.2005, autentificat de notarul public Silvia Badea.
Au fost obligaţi pârâţii la 412 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut, pe baza probelor de la dosar, că decizia defunctei N.P. de a întocmi testament lui B.C., ca preot, a fost luată în urma exercitării influenţei acestuia, care a îndepărtat-o de rude şi prieteni, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 810 Cod civil.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate, deoarece instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 810 Cod civil.
Tribunalul Gorj, cu opinie majoritară, prin decizia civilă nr. 735 A din 30.11.2006, a admis apelul declarat de pârâţi, a schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea formulată de Guţă Ioana împotriva pârâţilor B.C. şi M. A fost obligată reclamanta la 300 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că incapacitatea de a primi cu titlu gratuit nu este o consecinţă directă şi imediată a calităţii de preot, ci trebuie îndeplinită condiţia asistării religioase în timpul bolii a bolnavului, pentru a se putea justifica prezumţia legală de captaţie, ceea ce în speţă nu s-a demonstrat
În termen legal, s-a declarat recurs de către G.I., împotriva acestei decizii civile, considerând-o nelegală deoarece s-a făcut o greşită interpretare a dispoziţiile art. 810 Cod civil, având în vedere că testamentul s-a făcut în perioada bolii testatoarei N.P. şi s-a datorat exercitării influenţei preotului asupra bătrânei, acesta fiind cel care i-a asigurat serviciul religios.
Criticile formulate sunt întemeiate.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 810 şi 812 Cod civil, se constată că în recurs s-au depus 2 acte noi, eliberate de Biserica „Sf. Gheorghe – Spitalul Judeţean Tg. Jiu şi de Parohia Cîrbeşti , cu privire la asistenţa religioasă de care a beneficiat defuncta testatoare în timpul bolii.
Se impune casarea cu trimitere pentru ca instanţa de apel să completeze probatoriul raportat la aceste acte depuse în recurs, acte de natură a configura starea de fapt.
Potrivit art. 810 Cod civil, medicii şi farmaciştii, inclusiv persoanele care practică ilegal medicina, care l-au tratat pe testator în boala din care moare, nu pot primi liberalitatea testamentară pe care bolnavul a făcut-o în favoarea lor în cursul acestei boli.
Această dispoziţie se aplică şi preoţilor care au asistat pe testator din punct de vedere religios, în cursul ultimei boli.
Raportat la textul de lege, nu interesează calitatea de medic, farmacist sau preot, ci asistenţa cu caracter repetat sau de continuitate acordată bolnavului în calităţile vizate de lege. Aceasta înseamnă că bolnavul poate gratifica un prieten preot (medic, farmacist), dacă nu a fost asistat religios sau tratat în cursul ultimei boli.
Prohibiţia se întemeiază pe o prezumţie absolută de captaţie şi sugestie, situaţie în care nu se admite dovada că liberalitatea este opera unei voinţe libere, deci preotul, asistent religios al testatorului, nu ar putea dovedi că nu a abuzat de influenţa pe care o avea asupra bolnavului.
Prin urmare, ceea ce este esenţial pentru a acţiona această incapacitate de a primi un testament este demonstrarea situaţiei asistării testatorului din punct de vedere religios în cursul ultimei boli de către preotul beneficiar al testamentului, nu în afara stării de boală, legea având în vedere bolnavul şi nu persoana sănătoasă.
Faţă de aceste precizări, urmează ca instanţa să completeze probatoriul pentru a se stabili o corectă stare de fapt cu privire la asistenţa religioasă în timpul stării de boală, iar în ceea ce priveşte dispoziţia testamentară făcută în favoarea soţiei preotului îşi vor găsi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 812 Cod civil, care prezumă absolut că sunt persoane interpuse părinţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile şi care devin, prin intermediul interdicţiei, persoane incapabile de a primi prin testament, în funcţie de starea de fapt pe care instanţa o va stabili cu privire la preot, beneficiar al testamentului.
2
