Donarea unor bunuri mobile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil. Lipsa acceptării donaţiei. Efecte. Calitatea procesuală pasivă în acţiunea în revendicarea acestor bunuri.
Potrivit art. 814 alin. 1 Cod civil, donaţia nu produce nici un efect decât din ziua în care a fost acceptată. Confirmarea acceptării donaţiei este aceea care conferă efecte donaţiei, în baza alin. 2 din acelaşi articol.
Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 58/18 octombrie 2012
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 7895/62/2011 reclamanta SDE a chemat în judecată pârâtul Muzeul Naţional B Sibiu, solicitând instanţei:
– să constate caducitatea ofertei de donaţie autentificată sub nr. 5319/1976 de Notariatul de Stat Sibiu, conf. art. 814 al.2 C. civ. pentru neacceptarea în timpul vieţii donatorului şi necomunicarea acceptării în timpul vieţii donatorului, şi
– să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară prin:
– obligarea pârâtului la predarea către reclamantă a 4 opere de artă (tablouri).
În motivarea acţiunii se arată că reclamanta împreună cu soţul său SW au părăsit România în anul 1976, stabilindu-se în Germania, iar la plecare au fost siliţi să doneze Muzeului B cele patru tablouri, însă oferta de donaţie nu a fost urmată şi de acceptare, iar soţul său este în prezent decedat, ceea ce atrage caducitatea ofertei de donaţie. Consideră că donaţia nu a produs niciun efect pentru că soţului său nu i-a fost comunicată niciodată acceptarea donaţiei şi în calitate de moştenitoare a soţului său este îndreptăţită la restituirea tablourilor.
Prin întâmpinare şi prin cererea de arătare a titularului dreptului pârâtul Muzeul Naţional B Sibiu a arătat că trebuie introdus în cauză în calitate de pârât Statul Român, prin Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional sau prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca fiind titularul dreptului de proprietate al bunurilor revendicate, invocând în drept art. 6 al. 3 din L. 182/2000. În ce priveşte fondul cauzei, se solicită respingerea acţiunii, cu motivarea că acceptarea donaţiei s-a produs potrivit Decretului 478/1954, prin decizia nr. 746/1976 a Consiliului Popular al Judeţului Sibiu, la data de 6.12.1976.
Prin sentinţa civilă nr. 443/S/2011 a Tribunalului Braşov s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Sibiu.
Prin încheierea din 24.02.2012 a Tribunalului Sibiu a fost introdus în cauză, în baza art. 99 al. 3 din L. 182/2000, Statul Român reprezentat prin Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, acesta dobândind calitatea de intervenient în interes propriu, conf. art. 58 C. pr. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 547/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu-secţia I civilă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SDE în contradictoriu cu intervenientul în interes propriu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi în consecinţă s-a constatat caducitatea ofertei de donaţie autentificată sub nr. 5319/1976 de Notariatul de Stat S. şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtului să restituie reclamantei cele 4 tablouri. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Muzeul Naţional B Sibiu şi în consecinţă respinsă acţiunea faţă de acest pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin actul autentic intitulat „declaraţie ofertă de donaţie”, autentificat sub nr.5319/6.oct. 1976 soţul reclamantei a declarat că înţelege să doneze Muzeului B din Sibiu patru tablouri. Se menţionează în declaraţie că donaţia s-a făcut fără sarcini şi cu scutire în mod expres a părţii dobânditoare de comunicarea acceptării donaţiei. Prin decizia nr. 746/6 decembrie 1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Sibiu, s-a autorizat acceptarea donaţiei oferite de SW către Muzeul B. Faţă de prevederile art. 813, 814 alin. 1 şi 2 Cod civil, s-a concluzionat că donaţia îşi produce efectele doar dacă consimţământul ambelor părţi este manifestat în formă autentică. Potrivit art. 1171 C. civ. actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul în care s-a făcut actul. Decretul 478/1954 nu scuteşte, însă, donaţia de întocmirea ei în forma autentică, adică nu prevede că acceptarea donaţiei poate fi făcută şi în altă formă decât cea prev. de art. 814 C. civ., respectiv actul normativ prevede doar cine poate să accepte donaţia făcută statului şi organismelor acestuia, fără a deroga de la forma autentică prevăzută de codul civil.
Coroborând aceste dispoziţii legale şi aplicându-le la cauza de faţă, s-a constatat că prin decizia nr.746/1976 s-a autorizat acceptarea donaţiei, fără ca aceasta să mai fie făcută. Această decizie nu reprezintă o acceptare valabilă a donaţiei. În aceste condiţii, declaraţia de ofertă de donaţie a rămas fără efecte, întrucât nu a fost acceptată în formă autentică, devenind astfel, caducă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intervenientul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate şi reţinând cauza spre rejudecare să fie respinsă acţiunea reclamantei şi cererea de arătare a titularului dreptului formulată de Muzeul Naţional B. Sibiu faţă de apelantă. Se solicită respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată, susţinând că oferta de donaţie autentificată sub nr. 5319/1976 de Notariatul de Stat Sibiu şi-a produs efectul prin Decizia nr. 746/06.12.1976 emisă de Comitetul Executiv al consiliului Popular al judeţului Sibiu, care a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra tablourilor, de la acea dată statului. Potrivit art. 1171 Cod civil în vigoare la acel moment raportat la Decretul 478/1954 şi Legii 57/1968 privind organizarea şi funcţionarea consiliilor populare, decizia de acceptare a comitetul executiv a consiliului popular are valoarea unui act autentic, îndeplinind condiţia de formă prevăzută de art. 813 şi 814 cod civil pentru valabilitatea acceptării donaţiei. Aceste bunuri au ieşit din patrimoniul soţului reclamantei în timpul vieţui acestuia, astfel că reclamanta nu poate avea calitatea de proprietar al acestora.
Pe calea aderării la apel, reclamanta a solicitat schimbarea sentinţei civile nr. 547/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâtul Muzeul B şi admiterea acţiunii şi în contradictoriu cu acest pârât.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, din oficiu şi prin prisma motivelor de apel, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 814 alin. 1 Cod civil, donaţia nu produce niciun efect decât din ziua în care a fost acceptată. Confirmarea acceptării donaţiei este aceea care conferă efecte donaţiei, în baza alin. 2 din acelaşi articol.
Consiliul Popular al Judeţului Sibiu, prin decizia nr. 746/6.12.1976, a decis autorizarea acceptării donaţiei oferite de SW către Muzeul B Sibiu, constând într-un număr de 4 tablouri.
Acceptarea donaţiei se putea face, potrivit art. 3 alin. 2 din Decretul 478/1954, de conducătorii instituţiei căreia i-a fost oferită donaţia, cu autorizarea prealabilă a comitetului executiv al Sfatului popular regional.
Din economia acestor texte de lege rezultă că pentru ca donaţia să-şi fi produs efectele, trebuia să fi fost acceptată. Or, consiliul popular judeţean doar a încuviinţat acceptarea donaţiei, care urma să fie făcută de conducătorul muzeului, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Fiind o prevedere expresă a legii, donatorul nu putea deroga de la ea, nici să scutească donatarul de îndeplinirea unei formalităţi impuse imperativ de art. 814 Cod civil. Ca urmare, în mod corect, instanţa de fond a constatat caducitatea donaţiei făcute de SW către Muzeul B şi a dispus restituirea bunurilor care au făcut obiectul donaţiei.
Pe de altă parte, donaţia nefiind acceptată, tablourile nu au ieşit niciodată din patrimoniul defunctului SW, ceea ce conferă calitate moştenitoarei sale de a le cere de la oricine le deţine fără drept.
În ce priveşte calitatea procesual pasivă a intervenientului Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 182/2000, acest minister coordonează activităţile specifice din domeniul patrimoniului cultural naţional mobil şi reprezintă Statul Român în relaţiile interne şi internaţionale care au ca obiect patrimoniul cultural naţional mobil.
Or, tablourile revendicate fac parte din patrimoniul cultural mobil, au fost preluate abuziv de autorităţile statului. Fiind o autoritatea centrală, reprezentant al statului în baza legii, care coordonează activităţile legate de această categorie de bunuri, intervenientul are calitate procesual pasivă. Ca urmare, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intervenientului, ca nefondată.
Având în vedere toate aceste argumente de fapt şi de drept, Curtea în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a admis aderarea la apel a reclamantei şi a respins apelul declarat de intervenientul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional împotriva sentinţei civile nr. 547/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu. Rejudecând cauza, constatând că tribunalul a interpretat greşit prevederile legale, a schimbat sentinţa atacată în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului, care a fost obligat să restituie reclamantei cele 4 tablouri identificate în acţiune.
