Donaţie. Revocare pentru ingratitudine. Condiţii.
C. civ. – art. 831 alin. 1 pct. 2
Potrivit art. 831 pct. 2 din Codul civil, donaţiunea între vii se revocă pentru ingratitudine, dacă donatarul este culpabil de delicte, cruzimi sau injurii grave.
Din interpretarea textului, rezultă că nu orice încălcare a moralei sau orice atitudine ireverenţioasă duc la revocarea donaţiei pentru ingratitudine, ci numai faptele de o gravitate deosebită.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 2347 din 15 noiembrie 2006
Prin Decizia civilă nr. 578 din 28 iunie 2006, Tribunalul Timiş a admis apelul declarat de pârâtul C.V. împotriva Sentinţei civile nr. 762 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 2867/C/2006, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta M.V., având ca obiect revocare donaţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, la data de 26.01.2000, prin contractul de donaţie autentificat la B.N.P. G.C.M., donatoarea reclamantă M.V. a donat în favoarea donatarului pârât C.V. cota indiviză de ? din imobilul înscris în C.F. 101062 Timişoara, prin acelaşi contract reclamanta donând şi fiicei sale C.D.E., soţie la vreme respectivă a pârâtului C.V., cota de ? din acelaşi imobil, pe cota de ? parte rămânând proprietară reclamanta.
Tribunalul a mai avut în vedere că prin Sentinţa civilă nr. 7240/2002 a Judecătoriei Timişoara a fost desfăcută căsătoria dintre pârâtul C.V. şi numita C.D., fiica reclamantei, situaţie în care au apărut mai multe neînţelegeri între foştii soţi, relevate şi în conţinutul Sentinţei penale nr. 1291/2005 a Judecătoriei Timişoara, prin care s-a constatat că în noaptea zilei de 27.08.2005, în jurul orei 2300, pârâtul C.V. a adresat înjurii şi ameninţări la adresa reclamantei intimate, fără ca acestea să fie de natură a alarma partea vătămată, motiv pentru care inculpatul C.V. a fost achitat, aplicându-i-se o amendă administrativă.
Astfel, Tribunalul a apreciat că în mod greşit prima instanţă a considerat că nu are relevanţă în cauză sentinţa penală mai sus menţionată, care, coroborată cu probele testimoniale administrate în cauză, conturează o altă stare de fapt decât cea dedusă de instanţa de fond.
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că, deşi între soţi au avut loc incidente, soldate cu adresarea de insulte şi ameninţări, acestea nu au o gravitate care să conducă la aplicarea în cauză a prevederilor art. 831 alin. 1 pct. 2 din Codul civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.V., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. pr. civ., arătând că sentinţa penală mai sus menţionată are caracterul unei probe extrajudiciare în litigiul de faţă, iar instanţa de apel a modificat-o înlăturând probele testimoniale administrate direct şi nemijlocit în faţa instanţei de fond.
Cu opinie majoritară, Curtea de Apel Timişoara, prin decizia civilă nr. 2347 din 15 noiembrie 2006 a respins recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 831 alin. 1 pct. 2 din Codul civil, iar din probatoriul administrat, respectiv din înscrisurile de la dosar şi depoziţiile martorilor, a rezultat că pe fondul unor neînţelegeri dintre pârâtul C.V. şi fosta sa soţie, care este fiica reclamantei, pârâtul a adresat injurii acesteia.
Că, acest fapt a fost reţinut în Sentinţa penală nr. 334/2005 a Judecătoriei Timişoara, prin care pârâtul din acest litigiu a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 205 C. pen., aplicându-i-se în baza art. 181 alin. 3 C. pen., raportat la art. 91 lit. „c” C. pen. o amendă administrativă de 200 lei.
Curtea a avut în vedere, de asemenea, că această hotărâre penală a avut relevanţă în cauză pentru aprecierea gravităţii faptelor pârâtului, rezultând din conţinutul ei că injuriile şi ameninţările nu erau de natură a o alarma pe reclamantă, iar din depoziţiile martorilor audiaţi la fond şi în apel că pârâtul i-a adresat insulte reclamantei pe fondul conflictelor între pârât şi fosta sa soţie.
Totodată, instanţa de recurs a stabilit că procesele-verbale de contravenţie prin care pârâtul a fost sancţionat în temeiul Legii nr. 61/1991 pentru săvârşirea unor fapte de tulburare a liniştii şi ordinii publice (atacată cu plângere), precum şi plângerea adresată Poliţiei Municipiului Timişoara de fosta sa soţie pentru fapte de violenţă şi tulburarea liniştii publice sunt posterioare promovării acţiunii.
Astfel, Curtea a concluzionat că, deşi între părţi au avut loc incidente prin care şi-au adresat insulte sau ameninţări, acestea nu au avut o gravitate care să conducă la concluzia că ar fi îndeplinite condiţiile art. 831 alin. 1 pct. 2 din Codul civil.
1
