În cazul în care, prin actul de donaţie, partea şi-a transmis drepturile decurgând din moştenire, inclusiv dreptul litigios din proces, la care este ataşată calitatea procesuală activă, către fiul său, nu se impune introducerea în cauză şi citarea moştenitorilor părţii care a transmis dreptul, în faza procesuală a recursului.
Art. 317 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
În faza procesuală a apelului, intervenientul RM a formulat cerere de aderare la apel, invocând faptul că tatăl său RS i-a donat partea sa de moştenire rămasă de pe urma defunctei RI, în baza actului nr. 499/2007, emis în Germania, tradus în limba română şi apostilat.
Prin decizia nr. 1261 A720.11.2009 Tribunalul Bucureşti a respins apelurile pârâţilor, a admis cererea de aderare la apel şi, constatând că RS i-a donat partea sa de moştenire rămasă de pe urma defunctei RI fiului RM, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că, urmare a admiterii acţiunii şi a cererii de intervenţie principală, a obligat pe pârâţi să predea apartamentele în litigiu către reclamantul SV şi intervenientul RM.
Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs de către pârâţii persoane fizice exclusiv sub aspectul raportului juridic existent între aceştia, pe de o parte şi reclamantul SV şi intervenientul RM, faţă de care au fost obligaţi la restituire, pe de altă parte. Dispoziţia implicită a instanţei de apel, de respingere a cererii de intervenţie a intervenientului RS, ca urmare a pierderii de către acesta a calităţii procesuale prin transmiterea dreptului litigios către fiul său RM, nu a fost atacată în recurs, intrând sub puterea lucrului judecat.
Împrejurarea că în dispozitivul deciziei din recurs a fost menţionat numele intervenientului RS nu este relevantă în aprecierea calităţii de parte a acestei persoane în fazele procesuale ulterioare apelului, deoarece prin decizia din recurs nu se rezolvă problema raportului dintre pârâţi şi RS, pârâţii nefiind obligaţi la nimic în raport cu această persoană.
În raport de aceste constatări, Curtea apreciază că RS şi-a pierdut calitatea procesuală ca urmare a deciziei din apel, prin care s-a constata că acesta, prin actul de donaţie, şi-a transmis drepturile decurgând din moştenire, inclusiv dreptul litigios din acest proces, la care este ataşată calitatea procesuală activă, către fiul său, intervenientul RM. În consecinţă, nu se impunea introducerea în cauză şi citarea moştenitorilor lui RS în faza procesuală a recursului.
Pe de altă parte, Curtea consideră că motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 317 pct. 1 C. pr. civ. poate fi invocat exclusiv de partea care nu a fost citată sau, în speţă, de moştenitorii acesteia, cărora li s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în recurs (nelegala citare sau lipsa citării reprezentând o cauză de nulitate relativă, ce poate fi invocată doar de partea lezată). Or, în speţă, contestatorii nu invocă o astfel de neregularitate procedurală în ceea ce-i priveşte, ci raportat la o altă persoană, care, aşa cum s-a arătat, nu mai avea calitatea de parte în cauză, ca urmare a înstrăinării dreptului litigios.
Susţinerea contestatorilor, în sensul că hotărârea din recurs ar fi lovită de nulitate absolută, deoarece s-a pronunţat în contradictoriu cu o persoană decedată, nu poate fi avută în vedere, deoarece o astfel de critică nu poate fi încadrată în niciunul dintre motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. pr. civ. Numai neregularitatea procedurii de citare poate antrena mecanismul contestaţiei în anulare, iar în acest caz, nulitatea are natură relativă şi nu poate fi invocată decât de către moştenitorii celui decedat, ceea ce nu este cazul în speţă.
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A IV A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 415 R din12.04.2011
2
