DREPT CIVIL.
Legea nr. 10/2001. Ofertă de donaţie făcută de către comoştenitori în favoarea unuia dintre moştenitori cu privire la un imobil supus măsurilor reparatorii în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001
Art. 49, 51 Cod procedură civilă
Faţă de declaraţiile autentice prin care fraţii reclamantului au arătat că renunţă la cota lor de proprietate în favoarea acestuia, declaraţii ce valorează ofertă de donaţie, acceptată de reclamant prin demersurile juridice efectuate pentru recuperarea despăgubirilor vizând întregul imobil, greşit instanţa de fond a apreciat că este îndreptăţit la obţinerea despăgubirilor doar pentru cota de 1/3 părţi din respectivul imobil.
Scopul declaraţiilor date rezidă în a se pune în acest fel capăt stării de indiviziune în care se afla reclamantul cu fraţii săi, aceştia din urmă acceptând că el este singurul îndreptăţit în cotă de 1/1 parte la obţinerea despăgubirilor pentru preluarea abuzivă a imobilului în litigiu, că este aşa dovedind-o şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de către cei doi fraţi ai săi, confirmând o dată în plus că nu mai au nici o pretenţie de la reclamant pentru imobil şi că sunt de acord ca, pentru întreaga cotă de 1/1 parte, să-i revină despăgubirile aferente.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2127/2013-R din 04.04.2013
(dosar nr. 11531/111/2010)
Prin sentinţa civilă nr. 823/C din data de 14.05.2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 11531/111/2010, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.
S-a respins acţiunea civilă precizată, formulată de reclamantul M I I în contradictoriu cu pârâtul INSTITUŢIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O- COMISIA LOCALĂ ORADEA PENTRU APLIC. L.10/2001 ca nefondată.
S-a respins acţiunea civilă precizată, formulată de reclamantul MOLNAR IOSIF IULIU împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, împotriva chematului în garanţie COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR – Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Dispoziţia nr. 8835/15.11.2007 emisă de Primarul municipiului O s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită şi s-a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, notificatorului M I I, pentru imobilul casă şi teren, situată în O, str. N, nr. 4, înscrisă în CF 694 S, cu numere topo 253, 254 şi 255- în calitate de proprietar tabular şi totodată s-a dispus înaintarea notificării şi a actelor aferente acesteia Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Dispoziţia atacată, cu nr. 3288 din 26.10.2010 prin care a fost modificată dispoziţia sus arătată, s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită şi se acordă despăgubiri în condiţiile legii speciale domnului M I I pentru cota de 1/3 parte din imobilul înscris în CF 694 S cu numere top 253 şi 254 având în vedere faptul că din eroare s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a domnului M I I pentru întregul imobil precum şi pentru numărul topo 255 care face obiectul legilor fondului funciar.
Totodată se precizează că restul prevederilor Dispoziţiei 8835/15.11.2007 rămân neschimbate, prin urmare acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale vizează cota de 1/3 din casa demolată şi terenul înscris în CF 694 S cu nr. top. 253 şi 254.
În raport de situaţia exprimată de CF 694 S şi de dispoziţiile legale în materie, instanţa apreciază dispoziţia atacată ca fiind legală şi temeinică, cererea reclamantului de a se constata calitatea sa de persoană îndreptăţită la restituirea întregului imobil, fiind nefondată.
Astfel cum se reţine din copia CF 694 S, reclamantul şi cei doi fraţi ai săi M A şi M E au dobândit fiecare cota de proprietate de 1/3 parte din topo 253 şi 254 reprezentând în natură casă şi teren prin act translativ de proprietate, dreptul lor fiind intabulat în CF sub B 8-10.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 al. 1 lit. a din Legea 10/2001 sunt îndreptăţite în înţelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Statul Român a preluat imobilul de la cei trei fraţi, care au avut la momentul preluării calitatea de titulari ai dreptului de proprietate, întinderea dreptului fiecăruia fiind clar evidenţiată în CF şi prin urmare atât reclamantul cât şi fraţii săi au vocaţia de a dobândi în nume propriu, în temeiul dispoziţiilor art. 3 al. 1 lit. a din legea 10/2001 fiecare cota sa parte de 1/3 din imobilul ce a format proprietatea lor, desigur, cu condiţia respectării condiţiilor şi procedurii speciale instituite de acest act normativ.
S-a apreciat nefondată cererea reclamantului de a restitui în favoarea sa întregul imobil întrucât acesta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire doar cu privire la cota de 1/3 parte din imobil, corespunzătoare cotei sale de proprietate la data preluării, iar pe de altă parte câtă vreme fraţii săi sunt în viaţă şi nu au înţeles să solicite prin notificare restituirea drepturilor, se constată că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 al. 2 şi 4 din legea 10/2001 pentru ca reclamantul să poată beneficia de cotele fraţilor săi.
În raport de considerentele expuse, instanţa a apreciat ca fiind legală şi temeinică Dispoziţia atacată cu nr. 3288/26.10.2010 a primarului municipiului O prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului cu privire la cota de 1/3 parte din imobilul în natură casă şi teren înscris în CF 694 S cu nr. top. 253 şi 254.
Este de observat şi faptul că reclamantul nu a făcut dovada valorii construcţiei demolate.
S-a respins acţiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE pentru lipsă calitate procesuală pasivă întrucât în materie s-a pronunţat Decizia nr. 27/14.11.2011 a Înaltei Curţi de Casaţia şi Justiţie, prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate şi în cuprinsul căreia s-a stabilit faptul că în acţiunile întemeiate pe disp. art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 republicate, prin care se solicită obligarea Statului Român să acorde despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă; iar în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al legii nr. 247/2005 îndreptate direct împotriva Statului Român întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, ale art. 1 din primul Protocol Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi ale art. 13 din această convenţie, asemenea acţiuni sunt inadmisibile.
Această decizie este obligatorie pentru instanţe conf. disp. art. 330/7 C.pr.civ.Pe cale de consecinţă se va respinge şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, împotriva chematului în garanţie COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR – Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, acţiunea precizată formulată de reclamant a fost respinsă în conformitate cu dispozitivul prezentei.
S-a constatat că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul M I I, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că instanţa a omis a se pronunţa asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. A formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 – nr. 978/06.11.2001 – şi a solicitat acordarea de despăgubiri pentru întregul imobil, casă şi teren, situate în Oradea, str. Nucetului, nr. 4, ce l-a dobândit cu fraţii săi, cu titlu de donaţie de la părinţi.
S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru întreg imobilul, prin decizia nr. 8835/15.11.2007 însă, ulterior prin dispoziţia nr. 3288/26.10.2010 s-a recunoscut această calitate doar pentru 1/3 din imobil.
Nu s-au luat în considerare actele de renunţare din 24.03.2003, 26.03.2003, declaraţiile notariale nr. 1276/26.03.2008, nr. 1277/26.03.2008 prin care fraţii său au declarat că renunţă în favoarea sa la cota lor de câte 1/3 din imobil. Au deţinut şi alte imobile în coproprietate şi între ei a intervenit un partaj voluntar, convenind ca el să revendice întregul imobil ce a fost preluat abuziv, neieşit din patrimoniul lor.
Partajul intervenit este valabil şi corect a fost avut în vedere cu ocazia emiterii dispoziţiei nr. 8835/15.11.2007, iar modificarea ei după 3 ani nu poate fi dată decât nelegal. Deşi a renunţat la capătul de cerere privind obligarea Statului român la despăgubiri băneşti, solicitând scoaterea din cauză a acestuia, instanţa nu s-a pronunţat în acest sens.
În drept s-a invocat art. 3041, art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului câtă vreme potrivit situaţiei de CF, recurentul şi cei doi fraţi M A, M E, au dobândit fiecare o cotă de 1/3 din imobilul cu nr. top. 253, 254, casă şi teren, deci, acesta era îndreptăţit doar la cota sa de 1/3 cât i s-a preluat de Statul Român.
Prin cererea de intervenţie în interesul recurentului, M A şi P A I, născută M K, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Au invocat invervenienţii faptul că, după apariţia Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 10/2001, au hotărât ca imobilele deţinute în coproprietate să fie partajate, cel din litigiu să revină recurentului, înţelegere verbală şi în baza căreia acesta a făcut notificare, impunându-se să i se recunoască calitatea de persoană îndreptăţită pentru casa şi terenul aferent nr. top. 253, 254 S în suprafaţă de 3027 mp, restul de 7580 mp aferent nr. top. 255 făcând obiectul Legii nr. 18/1991.
În drept s-a invocat art. 49 alin. 3 Cod procedură civilă.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, instanţa de recurs a constatat următoarele:
Potrivit copiei xerox a colii de carte funciară nr. 694 S – filele 8 – 9 dosar fond – imobilele având nr. top 253, 254, 255, în natură teren şi casă, au format dreptul de proprietate al recurentului şi al fraţilor acestuia, M A şi M E – foaia B nr. 8 -, drept dobândit în anul 1958 cu titlu de donaţie, în părţi egale, 1/3 fiecare. Imobilul având nr. top. 255 – teren în suprafaţă de 7580 mp -, în anul 1977 s-a transcris în CF nr. 124 S, în favoarea CAP – foaia B nr. 9 -.
Cât priveşte imobilele având nr. top. 253, 254, potrivit copiei sentinţei civile nr. 2400/05.04.2003 pronunţată de Judecătoria O – filele 87 – 88 dosar fond –, proprietarii acestora în anul 1978 au făcut o ofertă de donaţie sub nr. 10765/1978 în favoarea Statului Român, ofertă constatată nulă prin această sentinţă.
Prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc P E sub nr. 978/2001 – fila 100 dosar fond –, recurentul a solicitat despăgubiri la valoarea reală pentru toate imobilele având nr. top. 253, 254, 255, notificare soluţionată favorabil iniţial prin dispoziţia nr. 2835/15.11.2007 – fila 62 dosar fond -, în sensul că s-a constatat de Primarul Mun. O, calitatea de persoană îndreptăţită a lui M I I şi s-a propus acordarea de despăgubiri şi înaintarea notificării cu actele aferente la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Ulterior, prin dispoziţia nr. 3288 din 26 oct. 2010 se stabileşte că reclamantul este îndreptăţit doar pentru cota de 1/3 parte din imobilele menţionate la despăgubiri.
Faţă de declaraţiile autentice – nr. 1276/26 martie 2008 şi 1277/26 martie 2008 – aflate la filele 50 şi 51 din dosarul de fond, prin care fraţii reclamantului au arătat că renunţă la cota lor de proprietate în favoarea reclamantului, declaraţii ce valorează ofertă de donaţie acceptată de reclamant prin demersurile juridice efectuate pentru recuperarea prejudiciului suferit cu privire la întregul imobil, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că doar pentru cota de 1/3 părţi din imobil este îndreptăţit la despăgubiri.
De altfel, aceste declaraţii au fost date cu scopul de a pune în acest fel capăt stării de indiviziune în care se afla reclamantul cu fraţii lui, M A şi P A I ns. M K, acceptând că reclamantul este singurul îndreptăţit în cotă de 1/1 parte la obţinerea despăgubirilor pentru preluarea abuzivă a imobilului în litigiu. Că este aşa o dovedeşte şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului, formulată de cei doi fraţi ai său, M A şi P A I ns. M K, confirmând o dată în plus că nu mai au nici o pretenţie de la reclamant pentru imobilul în litigiu şi că sunt de acord ca pentru întreaga cotă de 1/1 parte, reclamantului să-i revină despăgubirile aferente. S-a mai precizat prin această cerere de intervenţie că nr. top. 255 în suprafaţă de 7580 mp formează obiectul legilor fondului funciar şi deci nu constituie obiectul dosarului de faţă.
Ori în atare situaţie, dispoziţia nr. 3288/26 oct. 2010 emisă de Primarul municipiului O, este nelegală, fiind dată cu ignorarea situaţiei juridice expuse mai sus, aspect faţă de care acţiunea reclamantului M I I era întemeiată, în mod greşit fiind respinsă de instanţa de fond.
Faţă de cele reţinute mai sus, atât cererea de intervenţie în interesul reclamantului a fost admisă în baza prevederilor art. 49, 51 Cod procedură civilă, cât şi recursul reclamantului în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind modificată în parte hotărârea instanţei de fond în sensul că a fost admisă acţiunea precizată împotriva Primarului municipiului O – Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 3288/26 oct. 2010 emisă de Primarul municipiului O şi corelativ s-a dispus obligarea aceleaşi instituţii să emită o nouă dispoziţie în care să se constate calitatea reclamantului M I I de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil, ce în natură reprezintă casă şi teren în suprafaţă de 3027 mp, înscris în CF nr. 694 S, cu nr. top. 253, 254, situat în O, str. N nr. 4, după care să înainteze această dispoziţie cu toate actele aferente Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor. Criticile privind faptul că nu s-a luat act de renunţarea la judecată faţă de Statul Român conform precizării de acţiune, fiind întemeiate, au fost şi ele admise şi în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunţarea precizată, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
