Legea nr.10/2001. Renunţarea la proprietate.


Legea nr.10/2001. Renunţarea la proprietate . Calificare juridică.

Potrivit dispoziţiilor art.800 Cod civil, nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donaţiuni între vii sau prin testament.

Renunţarea la proprietate în favoarea statului nu are caracterul unui act de donaţie în înţelesul articolului 800 şi 813 Cod civil.

Totodată, lipsa acceptării prevăzută de art.814 şi de Legea specială, în cazul statului, nu i-ar putea da caracterul unui act de donaţie unei renunţări la proprietate chiar dacă aceasta ar fi interpretată ca ofertă de donaţie.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 237/A/06 septembrie 2006

Prin sentinţa civilă nr.885/21.10.2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.4132/2005 a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea K. I. împotriva dispoziţiei Primarului municipiului Sibiu nr.1454/4.07.2005.

Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut următoarele :

Prin Încheierea nr.1296/1.04.1972 emisă de Notariatul de Stat Judeţean Sibiu, în temeiul declaraţiilor autentice nr.23111972 şi 2303/1972, imobilul cu nr.top.3116/2/2, teren în suprafaţă de 474 mp cu magazie, înscris în CF nr.11719 Sibiu proprietatea lui J. A. şi soţia A., n.G. precum şi cota de 1/6 parte indirectă a imobilului cu nr.top 4143/33/1 loc de casă de 504 mp, cu casă înscris în CF nr.5417 Sibiu proprietatea lui J. A. n.G., în urma renunţării la proprietate de către proprietarii mai sus menţionaţi, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român conform art.60 din D.L. nr.115/1938.

La data de 15.06.2001 sub nr.101 s-a înaintat notificarea de către executorul judecătoresc prin care numita W. E. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu str.A. nr.43 (f.16-17). Prin adresa nr.52378/28.05.2002 Primarul Municipiului Sibiu  solicită reprezentantului numitei W. E. să completeze dosarul în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001.

La dosarul cauzei s-au depus acte de stare civilă şi de avere din conţinutul cărora instanţa reţine că numita W. E. A. n.J. este fiica lui J. A. şi J. n.G. A.-M. (f.22) căsătoriţi la data de 19 decembrie 1931 în Sibiu, Raionul Sibiu (f.24).

La fila 27 din dosarul cauzei este depusă declaraţia numitului J.A., pensionar, n.în localitatea A. jud.Sibiu la data de 23 iulie 1904 renunţă de bună voie asupra întregului drept pe care îl are asupra imobilului înscris în CF 11719 Sibiu, nr.top.3116/2/2 constând dintr-o magazie, situată în Sibiu str.A. nr.43 jud.Sibiu în suprafaţă totală de 476 mp precum şi la imobilul înscris în CF 5417 Sibiu , nr.top.4143/33/1 loc de casă din Sibiu str.M. nr.37 , cu casă de locuit în suprafaţă de 504 mp. Declaraţia a fost autentificată sub nr.2311/28 martie 1972. Numita J. A. M., soţia lui J. A. a dat o declaraţie cu acelaşi conţinut ca a soţului său, depusă la fila 28 din dosarul cauzei.

La fila 43 verso, se depune actul de renunţare la moştenire a numitei W. E. în favoarea sorei sale K. J.

Din extrasul CF nr.11719 Sibiu , nr.top.3116/2/2 rezultă că numiţii J. A. şi soţia n.G.A. au fost proprietarii imobilului în suprafaţă de 474 mp pe care era edificat o magazie, imobil în care în data de 1.04.1972 a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul art.60 din Decretul nr.115/1938.

Conform extrasului CF din 31 ianuarie 1996, imobilul se află în proprietatea Statului Român.

Prin Dispoziţia nr.1454/4.07.2005, Primarul mun.Sibiu respinge notificarea formulată de solicitanta W. E.şi K. J. pe motiv, pentru cea din urmă, că notificarea nu a fost formulată prin executor judecătoresc şi nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită până la data de 1 iulie 2003 conform art.22 din Lg. Nr.10/2001 şi a pct.1.5 lit.b şi c din HG nr.498/2003.

Instanţa constată :

Potrivit art.2 alin.1 lit.e din L.nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi alte imobile datorate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Raportat la prevederile legii mai sus menţionate pentru imobilele donate statului sau altor persoane juridice pentru ca cererea de restituire în natură sau acordarea unei despăgubiri să intre sub incidenţa prevederii Legii nr.10/2001, legea instituie condiţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de constatare a nulităţii actului în baza căruia bunurile au fost preluate. Această procedură specială este anterioară cererii prin  care se solicită restituirea imobilului sau acordarea despăgubirii drept pentru care prezenta instanţă nu se poate pronunţa asupra cererii de restituire până actul de donaţie al părinţilor contestatoarei este declarat nul prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel contestatoarea criticând-o pe motiv că instanţa de fond în mod greşit nu i-a reţinut caracterul abuziv al deposedării părinţilor săi de imobil, la data plecării în străinătate.

Se mai arată că tatăl său a avut calitate de persecutat politic, deportat la muncă în Rusia în perioada 1945-1951 şi că preluarea abuzivă s-a datorat situaţiei în care se afla.

Cererea este scutită de taxe judiciare.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă Curtea reţine următoarele :

Apărarea de fond a intimatului Primarul Municipiului Sibiu s-a făcut pe motiv că notificarea petentei nu s-a trimis prin executor judecătoresc şi că părinţii reclamantei au renunţat la proprietate prin declaraţiile autentice nr.1296/01.04.1972 astfel că imobilul  nu intră sub incidenţa Legii 10/2001.

Raportat la cele de mai sus Curtea constată că nu i se contestă reclamantei calitatea de persoană îndreptăţită la restituire ci se aduc critici strict formale care nu sunt de natură a împiedica restituirea imobilului în natură deoarece notificarea  este valabilă sub orice formă a fost depusă iar în art.2 din Legea 10/2001 sunt prevăzute ca având caracter abuziv toate preluările abuzive pe orice considerent, inclusiv cele fără titlu valabil.

În speţă preluarea prin declaraţie de renunţare la dreptul de proprietate este o preluare fără titlu valabil care nu poate fi reţinută ca donaţie şi nu poate fi exclusă de sub incidenţa Legii 10/2001. Nici nu poate fi condiţionată restituirea imobilului  de existenţa unei hotărâri judecătoreşti de anulare cum se dispune de art.2(1) lit.c din lege pentru cazul donaţiei deoarece actul de renunţare nu întruneşte cerinţele unui acte de donaţie. Aceasta cu atât mai mult cu cât în actele de renunţare nu se arată persoana în favoarea căreia se face renunţarea şi nici nu este însoţită de vreo declaraţie de acceptare a vreunei liberalităţi..

Aşa fiind considerentele de respingere a contestaţiei reţinute de prima instanţă nu sunt nici incidente şi nici conforme cu art.1, 2, 19, 20-31 din Legea 10/2001 modificată, astfel că se va admite apelul, se va schimba hotărârea în sensul admiterii contestaţiei şi obligarea intimatului la emiterea dispoziţiei de restituire în natură a imobilului situat în Sibiu înscris în CF 11719 Sibiu top.3116/2/2.

Întrucât nu s-au ocazionat cheltuieli de judecată.