Domeniul donatii
Oferta de donatie catre stat. Lipsa unei acceptari exprese din partea donatarului. Inexistenta unui contract de donatie. Posibilitatea formularii notificarii în temeiul Legii nr.10/2001, pentru restituirea, în natura sau prin echivalent, a bunurilor preluate abuziv.
C.p.cv., art.304 pct.9, art.312, Legea nr.10/2001, art.2 si 3
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A IV A CIVILA
decizia civila nr. 123/24.01.2012
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila la data de 03.12.2009, reclamanta ……. a chemat în judecata pe pârâta Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General, solicitând obligarea acesteia la emiterea dispozitiei de restituire în natura a suprafetei de 200 mp teren intravilan, situat în Bucuresti, str. Fruntas Mihai Cazan, nr. 6, având o latime de 8 m pe o lungime de 25 m, teren liber, precum si sa emita dispozitie de restituire în echivalent a casei demolate si anexe situata la aceeasi adresa.
Prin sentinta civila nr. 1190/ 14.06.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV -a Civila, s-a admis cererea formulata de reclamanta ……., astfel cum a fost precizata, a fost obligata pârâta sa emita dispozitie de restituire în natura catre reclamanta a terenului în suprafata de 200 m.p., intravilan, situat în Bucuresti, ……., identificat prin raportul de expertiza efectuat de expert ……., a fost obligata pârâta sa emita dispozitie de restituire în echivalent sub forma despagubirilor pentru casa de locuit si anexele demolate, situata în Bucuresti, ……. 6 si s-a luat act ca reclamanta nu solicita cheltuieli de judecata în prezentul dosar.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
În fapt, reclamanta a formulat notificare în temeiul legii nr.10/2001, înregistrata sub nr. ……. la Primaria Municipiului Bucuresti, solicitând restituirea în natura a imobilului situat în Bucuresti, fosta str. ……. si notificarea înregistrata sub nr. ……., solicitând despagubiri banesti in suma de 5000 USD reprezentand contravaloarea casei situate la aceeasi adresa.
Se constata ca desi la dosarul nr. ……. întocmit pe baza celor doua notificari formulate în temeiul legii nr. 10/2001 s-au depus toate actele necesare pentru solutionarea notificarilor, nici pâna în prezent acestea nu au fost solutionate. În aceste conditii, tribunalul apreciaza, în conformitate cu interpretarea data art. 26 din legea nr. 10 /2001 si de dispozitiile Deciziei nr. XX/2007 a ÎCCJ, ca reclamanta este îndreptatita sa solicite tribunalului solutionarea pe fond a notificarilor.
Sub aspectul calitatii de persoana îndreptatita, se retine in fapt :
Sotii ……. au cumparat la data de 03.07.1959, prin chitanta sub semnatura privata de la numitii ……. terenul in suprafata de 200 mp situat in Bucuresti, str. ……. si constructia existenta pe teren in suprafata de 3 x 3,50 m. Vanzatorii aveau in proprietate acest imobil in baza actului de proprietate nr. ……. .
În acelasi sens sunt si evidentele fiscale, DITL -sector 2 -……. confirmând ca sotii ……. – decedat si ……. au figurat ca titulari de rol fiscal pentru imobilul situat in Bucuresti, ……. nr. compus din teren in suprafata de 200 mp si constructie , dupa achizitionarea imobilului de la numitii ……..
In baza Deciziei nr. 1718/08.11.1973 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucuresti-, s-a acceptat oferta de donatie autentificata cu nr. 602/27.01.1975 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 2 si completata cu actul aditional nr. 5552/24.07.1975 facuta statului roman de catre fostul proprietar ……. pentru imobilul constructie si teren in suprafata de 250 mp situat in Bucuresti, ……. 6, aspect rezulta din situatia juridica comunicata la dosar.
In anul 1975, ca urmare a sistematizarii zonei, constructia a fost demolata, iar terenul a trecut in proprietatea statului-f 149.
Prin sentinta civila nr. ……. pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. ……. ramasa definitiva si irevocabila prin nerecurare, si incheierea de indreptare din data de 22.02.2008, definitiva si irevocabila prin nerecurare la 02.04.2008, s-a constatat valabil intervenita la data de 03.07.1959 conventia de vanzare cumparare a imobilului teren in suprafata de 200 mp situat in Bucuresti, str. Fruntas Mihail Cazan nr. 6, sector 2 pe care se gasea o constructie de 3 x 3,5 m, in prezent demolata.
Se mai retine din adresa emisa de SC Apolodor SA nr. ……. ca nu au fost achitate pana in prezent despagubiri pentru imobilul trecut in proprietatea statului.
Din adresa emisa de Directia generala de Urbanism Amenajarea Teritoriului din cadrul PMB se retine ca terenul din fosta ……. se incadreaza in PUZ-sos. Colentina -……. aprobat prin HCGMB nr. 7/2002.
Din nota de reconstituire depusa in dosarul administrativ rezulta ca terenul in suprafata de 200 mp este in prezent liber.
Din adresa nr. ……. emisa de DUGT-SUAT din cadrul Primaria Sector 2 Bucuresti rezulta ca fostul imobil din ……. nu este afectata de investitia realizata de ……. , in Sos. Colentina nr. 52-54, sector 2 Bucuresti, terenul nefacand obiectul niciunui contract de concesiune.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat de expert ……. se retine ca exista conformitate între imobilul ce face obiectul prezentei cauze si cel mentionat în actele de proprietate invocate. S-a mai retinut in raportul de expertiza ca terenul identificat nu este afectat de elemente de sistematizare, este liber de constructii si de retele subterane si supraterane, fiind susceptibil de a fi restituit în natura.
În drept, tribunalul apreciaza ca preluarea imobilului este abuziva conform art. 2 lit h din Lg 10/2001; chiar daca s-ar considera ca titlul statului este valabil, art. 2 lit h din Legea nr. 10/2001 considera abuziva preluarea imobilului de catre stat chiar si cu titlu valabil, astfel cum este definit prin art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Fata de cele expuse mai sus, constatând ca reclamanta impreuna cu sotul sau au fost proprietarii bunului, iar prin notificare reclamanta a acceptat si succesiunea acestuia referitor la acest bun, si ca acesta a fost preluat abuziv din patrimoniul sotilor, tribunalul apreciaza ca in conformitate cu dispozitiile art. 9 si 10 alin.1 din legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptatita sa i se restituie în natura imobilul-teren in suprafata de 200 mp.
Avand in vedere ca in prezent nu mai exista constructia intrucat aceasta a fost demolata in anul 1975, tribunalul apreciaza ca reclamanta este indreptatita sa i se acorde despagubiri banesti, conform art. 10 din legea nr. 10/2001, in conditiile legii speciale-Legea nr. 10/2001, legea nr. 247/2005-Titlul VII .
Împotriva acestei sentinte s-a formulat în termen legal prezentul recurs de catre Municipiul Bucuresti, invocându-se dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si dezvoltându-se urmatoarele critici:
Potrivit situatiei juridice rezulta ca imobilul a trecut în proprietatea statului conform deciziei nr. 1718/1973 a fostului CPMB, respectiv a fost acceptata oferta de donatie, oferta de donatie a fost autentificata sub nr. 602/1975 de Notariatul de Stat Local al sectorului 2 si completata prin actul aditional nr. 5552/1975.
Recurenta apreciaza ca în speta au fost respectate dispozitiile art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 478/1954.
Pe de alta parte se invoca de catre recurenta ca termenul prevazut de art. 23 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare a carui depasire nu poate fi sanctionata decât cel mult cu obligarea la despagubiri, iar art. 22 din Legea nr. 10/2001 prevede ca dreptul de proprietate si calitatea de mostenitor se dovedesc numai cu acte, termenul de 60 de zile începând sa curga dupa completarea dosarului de notificare.
Solutionând recursul formulat, în raport de criticile dezvoltare, Curtea îl constata nefondat si în baza art. 312 Cod procedura civila, îl va respinge ca atare.
Astfel, Curtea constata corecta solutia tribunalului, însa urmeaza a avea în vedere urmatoarele argumente de drept, care înlocuiesc partial motivarea tribunalului:
Curtea constata ca tribunalul a avut în vedere la solutionarea cauzei exclusiv dispozitiile art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001, apreciind ca în conditiile acestui text preluarea a fost abuziva, însa a ignorat cu desavârsire dispozitiile art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001 care vizeaza situatia speciala a preluarilor facute în baza unor donatii.
Curtea a pus in vedere recurentului parat sa faca proba existentei acestui contract de donatie, insa recurentul parat nu a administrat probe in acest sens. S-a facut adresa catre Arhivele Nationale pentru a ne comunica actele referitoare la aceasta donatie.
Analizand inscrisurile administrate în faza recursului, comunicate de Arhivele Nationale, anume declaratia autentificata sub nr. …….si actul aditional autentificat sub nr. ……. Curtea constata urmatoarele:
Declaratia nr……. nu reprezinta câtusi de putin o oferta de donatie în favoarea statului, ci în cuprinsul ei, numitul ……., în calitate de proprietar al imobilului din Bucuresti, ……., declara doar ca se obliga ca, în termen de 5 zile de la data la care i se va comunica ca i s-a repartizat o locuinta, sa demoleze personal constructia si ca nu va solicita nici un fel de despagubiri si ca a luat cunostinta ca terenul pe care se afla constructia trece în patrimoniul statului conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. Prin actul aditional nr. ……. numitul ……. “în completarea ofertei de donatie facuta prin înscrisul autentificat sub nr., …….” declara ca “oferta de donatie facuta se refera inclusiv la suprafata de 250 m.p teren situat în Bucuresti, aceeasi adresa, în conditiunile Decretului nr. 478/1954”.
Curtea apreciaza ca aceste înscrisuri dovedesc înainte de toate ca nu a existat o oferta de donatie valabila din partea proprietarului Radu Gheorghe.
Pe de o parte primul înscris, autentificat sub nr. ……., nu reprezinta în mod evident câtusi de putin o oferta de donatie în favoarea statului, iar al doilea înscris mentionat mai sus, autentificat sub nr. ……., desi face referire la o oferta de donatie nr. 602, nu poate fi interpretat nici el ca reprezentând în sine o oferta de donatie, în conditiile în care nu mentioneaza ca atare manifestarea de vointa a numitului ……. de a dona în favoarea statului un anumit imobil. Se foloseste într-adevar expresia “oferta de donatie” si se face referire la Decretul nr. 478/1954, însa nu se mentioneaza nicaieri cine este beneficiarul donatiei, simpla referire la Decretul nr. 478/1954, apreciaza Curtea, nejustificând o prezumtie ca beneficiarul donatiei ar fi statul sau unitatea administrativ teritoriala, iar pe de alta parte se observa ca nu se mentioneaza obiectul donatiei, mentionarea suprafetei de 250 m.p. teren nefiind suficienta în conditiile în care nu se individualizeaza acest teren prin adresa.
Se face mentiune ca terenul este situat în “Bucuresti, aceeasi adresa”, dar nu rezulta despre care adresa este vorba, în conditiile în care în acest act aditional sunt mentionate doua adrese dupa numele lui ……., ambele diferite de adresa din Bucuresti, …….
O oferta de donatie trebuie sa contina anumite elemente esentiale acestui act juridic printre care numele beneficiarului, bunul donat, individualizat cu precizie ca atare. Simpla trimitere facuta la actul autentificat sub nr. ……., considera Curtea, nu constituie un argument pentru a se aprecia ca acest act aditional – si pretinsa oferta de donatie facuta prin el pentru terenul de 250 mp.- se refera si el la imobilul din Bucuresti, ……. .
Oricum, chiar si asa se poate constata cu evidenta ca oferta de donatie ar putea privi cel mult terenul, nu si constructia, referitor la constructie fiind incheiat doar actul nr. ……., care nu poate fi interpretat catusi de putin ca o oferta de donatie, dat fiind continutul sau redat mai sus.
Chiar si daca printr-o interpretare extrem de lipsita de exigenta juridica, aceste înscrisuri ar fi calificate ca reprezentând o oferta de donatie din partea numitului ……., Curtea constata ca oricum nu s-a facut dovada acceptarii donatiei în forma autentica prevazuta de lege.
În ce priveste decizia nr. 1718/1975 emisa de Comitetul Executiv al fostul CPMB , Curtea constata ca aceasta decizie prin care se accepta ofertele de donatie facute statului de mai multe persoane, printre care si ……. pentru imobilul constructie si teren în suprafata de 250 m.p. situat în str., reprezinta doar decizia administrativa de acceptare a asa-zisei donatii, fara sa fie un înscris autentificat de notarul public, singura forma legala în care puteau fi autentificate actele conform dispozitiilor Decretului nr. 377/ 1960.
Conform art. 4 din acest decret autentificarea inscrisurilor putea fi facuta numai de notariatele de stat, iar in art. 9 din decret se prevede ca “În afara de notariatele de stat, comitetele executive ale sfaturilor populare comunale sau orasenesti din localitatile unde nu functioneaza notariate de stat pot îndeplini” anumite acte notariale, printre care si autentificari de acte, expres enumerate de text, in aceasta enumarare facandu-se referire si la “autentificarea înscrisurilor cuprinzând conventii pâna la 3.000 lei, cu exceptia acelora care au ca obiect donatiile de orice fel, constituirile de ipoteci si transmisiunile de terenuri sau cladiri” ( art. 9 lit. c ). Or, in cauza nu sunt indeplinite aceste conditii ale legislatiei in vigoare la momentul respectiv, anume pe de o parte in mod esential pe raza mun. Bucuresti, Sector 2 exista notariat de stat, iar pe de alta parte actul era o donatie, deci nu putea fi autentificat de comitetul executiv.
De altfel, se constata ca în art. 2 al acestei decizii se prevedea ca, Comitetul Executiv va perfecta actele de donatie pentru aceste terenuri.
Aceasta decizie reprezinta numai actul prin care Comitetul executiv isi exprima decizia de a accepta asa-zisa donatie, in acord cu dispozitiile art. 1 din Decretul nr. 478/ 1954, insa neindeplinind conditia de forma ceruta ad validitatem pentru acceptarea donatiei nu reprezinta o acceptare valabila producatoare de efecte juridice.
Se constata si ca in cuprinsul dispozitiilor Decretului nr. 478/ 1954 nu se reglementeaza nicaieri o derogare de la dispozitiile art. 813 C.civ. care instituie conditia ad validitatem a formei autentice pentru donatii.
Art. 1 din acest decret, prevazand ca “Donatiunile facute statului sub orice forma, pot fi primite numai de organele, institutiile sau organizatiile economice de stat, competente dupa obiectul sau scopul donatiunii, în conditiile prevazute de prezentul Decret” nu reprezinta o derogare de la aceasta conditie de forma prevazuta in Codul civil, ci doar individualizeaza institutia competenta sa decida acceptarea ofertei de donatie pentru stat.
Asadar, Curtea constata ca nu s-a facut dovada încheierii valabile a unui contract de donatie în forma autentica, devenind aplicabile dispozitiile art. 2 lit. c, teza 1 din Legea nr. 10/2001, conform carora sunt considerate preluate abuziv imobilele donate statului în baza Decretului nr. 478/1954 neîncheiate în forma autentica.
Pentru aceste motive, Curtea respinge criticile recurentului referitoare la respectarea dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 478/1954 si constata ca în mod corect tribunalul a retinut ca preluarea imobilului a fost abuziva, însa cu un temei juridic diferit decât cel retinut de tribunal, conform celor expuse mai sus. Se constata de altfel ca recurentul face referire la acest text care vizeaza donatiile facute sfatului popular, iar nu statului, in conditiile in care decizia nr. 1718/ 1975 priveste acceptarea unei donatii facute “statului”, iar pe de alta parte actele autentificate sub nr. 602/ 1975 si nr. 5552/ 1975 nu individualizeaza donatarul ca fiind Statul sau sfatul popular. Aceasta releva inca o data corectitudinea celor expuse mai sus de catre Curte, anume ca nici pretinsa oferta de donatie nu a individualizat beneficiarul donatiei, ceea ce ar atrage oricum nulitatea ofertei de donatie.
In ce priveste sustinerea recurentului ca termenul de 60 de zile prevazut de art. 23 din Legea nr.10/2001 ar fi un termen de recomandare, Curtea constata ca aceasta sustinere nu poate fi primita, interpretarea în discutie fiind de mult timp surmontata prin decizia nr. 20/2007 data de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit ca lipsa raspunsului unitatii detinatoare la notificarea formulata echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului si ca în aceasta situatie notificatorul se poate adresa direct instantei de judecata pentru solutionarea pe fond a pretentiei sale.
Pentru toate aceste motive, va fi respins recursul ca nefondat .
