Dosar nr.32570/3/2006
Hotarârea nr.1400/12.09.2007
Potrivit art.13 si 15 din Regulamentul pentru Organizarea si Functionarea Cimitirelor Parohiale si Manastiresti din cuprinsul Eparhiilor Bisercii Ortodoxe Române, este interzisa vânzarea locurilor concesionate, dreptul de concesiune putând fi dobândit numai prin donatie si succesiune legala sau testamentara, orice conventie contrara fiind nula.
Potrivit art.13 si 15 din Regulamentul pentru Organizarea si Functionarea Cimitirelor Parohiale si Manastiresti din cuprinsul Eparhiilor Bisercii Ortodoxe Române, este interzisa vânzarea locurilor concesionate, dreptul de concesiune putând fi dobândit numai prin donatie si succesiune legala sau testamentara, orice conventie contrara fiind nula.
Renuntarea la dreptul de concesiune se poate face numai prin act scris, acesta fiind cerut de lege ad probationem
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea sub nr.8406/14.11.2005, reclamantii M.C. si M.G.E. în contradictoriu cu pârâtii Administratia Cimitirelor, C. I., B. T. si B. M. au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actului de concesiune nr.507/23.11.2002 emis de Parohia Bisericii…, prin preotul paroh C.I., având ca obiect concesiunea unui loc de veci, figura 1, rândul 3 în suprafata de 6,25 mp., parcela 120, compus din doua gropi cu cripta, în favoarea pârâtilor B.T. si B.M.; sa se constate ca reclamantii sunt singurii titulari ai dreptului de concesiune sus-mentionat ca urmare a succesiunii legale; sa fie obligati la plata sumei de 30.000.000 lei (ROL) reprezentând lipsa de folosinta a locurilor de veci.
În fapt, reclamantii au aratat ca, potrivit certificatelor de mostenitori nr.41/05.04.2005 si nr.48/07.04.2005, sunt mostenitori atât ai defunctilor lor parinti M.A. si M.G. cât si ai defunctilor T. R. si T.I., parintii mamei lor.
Au mai precizat reclamantii ca, în încercarea lor de a intra în drepturile de mostenitori legali ai locurilor de veci susmentionate, au aflat ca acestea figureaza pe numele pârâtilor B. T. si B. M. înca din anul 2002 ca urmare a unei donatii facute acestora de defuncta T.R..
Reclamantii au aratat ca actul de concesiune susmentionat a fost încheiat cu fraudarea legii, prin favorizarea pârâtilor, persoane care nu puteau avea calitatea de concesionari, precum si pentru o cauza ilicita, pentru obtinerea de foloase injuste.
În drept au fost invocate dispozitiile art.948, 960, 969 si 1084 Cod civil.
Prin sentinta civila nr.2735/12.06.2006, Judecatoria Buftea a respins actiunea formulata de reclamantii M. C. si M.G.E. în contradictoriu cu pârâtul C. I., ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a respins exceptia prescrierii dreptului la transcriere a concesiunii ca neîntemeiata, a respins actiunea formulata de reclamantii M. în contradictoriu cu pârâtii Administratia Cimitirului, B.T. si B. M.,ca neîntemeiata si a respins cererea pârâtilor B. privind obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata.
Instanta a retinut ca prin actul de concesiune nr.507/25.05.2002 Parohia Bisericii concesioneaza pârâtilor B. un loc de veci format din doua morminte în suprafata de 6,25 mp., 2,50/2,50 situat în parcela 120/R3/fig.1 în valoare de 6.000.000 lei ROL ce a apartinut defunctei T. R. care si-a exprimat acordul ca cele doua morminte sa fie concesionate nepotului B.T. si sotiei acestuia B. M. Mai mult, la momentul încheierii actului de concesiune al pârâtilor, respectiv anul 2002, numita T. R. era în viata, astfel ca putea dispune liber de bunurile si drepturile aflate în patrimoniul sau, nefiind necesar consimtamântul reclamantilor, care la acel moment nu puteau avea calitatea de mostenitori legali ai acesteia.
Instanta de fond a avut în vedere si dispozitiile art.15 alin.2 din regulament potrivit carora dreptul de concesiune asupra locurilor atribuite în folosinta vesnica, cum este cazul celor în speta, se poate transmite prin donatie catre rude pâna la gradul IV si succesiune legala sau testamentara, apreciind ca nu este exclusa situatia în care concesionarul T. R. a renuntat la dreptul sau în favoarea pârâtului B. T., nepot.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, cerere înregistrata pe rolul Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila sub nr.32570/3/2006, la data de 27.09.2006.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.65/23.10.2007.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca:
Potrivit certificatelor de mostenitor depuse la dosar, pârâtii nu pot pretinde drepturi succesorale de pe urma defunctilor T. R., T. I. si M. T. A.
Potrivit Regulamentului pentru organizarea si functionarea cimitirelor parohiale si manastiresti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, dreptul de concesiune asupra locurilor de veci atribuite în folosinta vesnica se poate transmite prin donatie si succesiune legala sau testamentara, iar donatia se poate face între soti si rudele pâna la gradul al IV-lea; art.13 interzice vânzarea locurilor de veci, fiind nula orice conventie privind transmiterea sau încalcarea regulamentului a locurilor concesionate.
Autoarea T.R. putea dispune de bunurile si drepturile aflate în patrimoniul sau, nefiind necesar consimtamântul reclamantilor, însa referitor la transmiterea dreptului de concesiune acesta nu se putea realiza decât cu respectarea regulamentului în ceea ce priveste forma manifestarii de vointa.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtii B. T. si B.M.
Prin motivele de recurs se arata ca hotarârea este nelegala si netemeinica, deoarece:
Prin actul de concesiune nu au fost cu nimic stirbite drepturile apelantilor – recurenti în calitatea lor de mostenitori, deoarece a fost înstrainata numai cota legala ce-i apartinea defunctei T.R., iar înstrainarea a fost facuta în timpul vietii. În consecinta, reclamantii nu pot invoca un drept cu privire la aceasta fractiune din masa succesorala.
Asa cum în mod corect a retinut instanta de fond, încheierea actului de concesiune fiind facuta când autoarea era în viata, aceasta putea dispune liber de bunurile aflate în patrimoniul sau; astfel ca aceasta si-a exprimat acordul ca 2 morminte din cele 8, corespunzator cote sale legale (5/12) sa fie concesionate nepotilor sai (recurentii – pârâti), ca o compensare pentru ajutorul material si moral acordat, fiind respectate astfel implicit dispozitiile art.15 alin.2 din Regulament.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie prin decizia civila nr.1400 din 12.09.2007 a respins ca nefondat recursul.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut ca:
De asemenea, potrivit art.35 alin.2 din Regulament anularea actului de concesiune are loc si în conditiile în care titularul a renuntat în scris la dreptul sau de concesiune.
Prin motivele de recurs s-a aratat ca instanta de apel nu a tinut seama de faptul ca autoarea T. R. a renuntat la dreptul sau de concesiune în timpul vietii, intentionând totodata, sa îl doneze recurentilor – pârâti pentru sprijinul moral si material acordat, dar asa cum rezulta din dispozitiile art.35 alin.2 lit.a, aceasta renuntare trebuia sa fie facuta în scris.
Prin urmare, dovada acestei renuntari nu poate fi facuta cu martori, actul scris fiind cerut de lege ad probationem.
În consecinta, nefiind depusa aceasta dovada, sustinerile recurentilor pârâti nu au fost dovedite.
Totodata, nu se poate retine nici existenta donatiei întrucât potrivit art.813 Cod civil “toate donatiile se fac prin act autentic”.
Instanta de apel nu a retinut ca recurentii ar pretinde drepturi succesorale de pe urma acestei defuncte, ci a analizat în ce masura ar fi îndreptatiti sa fie concesionarii locului de veci, pe cale succesorala.
Fata de cele retinute, Curtea a constatat ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a legii, respectiv a Regulamentului pentru organizarea si functionarea cimitirelor parohiale si manastiresti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.
– 2 –
