Revocare donaţie pentru ingratitudine, fundamentată pe atentat la viaţa reclamantului, refuz de alimente, injurii. Nedovedirea condiţiilor pentru a se dispune revocarea.


Revocare donaţie pentru ingratitudine,  fundamentată pe atentat la viaţa reclamantului, refuz de alimente, injurii. Nedovedirea condiţiilor pentru a se dispune revocarea.

 

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instante la data de 18.06.2008,  sub nr. 5016/303/2008, reclamantul LE a chemat în judecată pe pârâta LA, solicitând instanţei ca, prin hotărarea ce o va pronunta, să dispună revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. 16158/03.07.1995 pentru ingratitudine, fundamentată pe atentat la viaţa reclamantului, refuz de alimente, injurii; repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de donaţie; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea in fapt a cererii, reclamantul a arătat că, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 16158/3.07.1995 la Notariatul de Stat Sector 6 a donat fiicei sale, pârâta din prezenta cauza, ap. nr. 110, situat în Bucureşti, sector 6, aceasta având obligaţia de a-l îngriji, de a-i asigura un trai decent. A mai aratat reclamantul ca, in anul 2000, a suferit un accident vascular, moltiv pentru care avea nevoie de un însoţitor permanent, intrucat nu se putea descurca singur. Pârâta, insa, nu l-a ajutat si, mai mult decat atat, în luna august 2007, a plecat din apartament şi l-a lăsat singur. I-a sustras actele casei, astfel că el a făcut plângere la Secţia 25 Poliţie.

Prin sentinţa civilă nr. 8219/ 09.12.2008 instanţa a respins acţiunea ca neântemeiată. Pentru a dispune astfel a avut în vedere că, la data de 03.07.1995 a fost încheiat contractul de donatie autentificat sub nr. 16158 la Notariatul de Stat al Sectorului 6 Bucuresti, prin care reclamantul a transmis dreptul său de proprietate asupra apartamentului nr. 110, situat în Bucureşti, sector 6, fiicei sale, pârâta LA, reclamantul rezervandu-si dreptul de habitatie viagera asupra apartamentului.

Astfel, analizand cererea de chemare in judecata prin raportare la obiectul acesteia, respectiv revocarea contratului de donatie anterior mentionat pentru ingratitudine, instanta a retinut ca reclamantul a invocat ca si cauze de revocare toate cele trei cazuri reglementate de art. 831 Cod civil, respectiv atentat la viata donatorului, delicte, injurii sau cruzimi grave si refuz de alimente.

Inainte de a proceda la cercetarea cauzelor de revocare invocate de reclamant prin raportare la probele administrate in cauza, instanta a analizat un aspect, respectiv daca prezenta actiune, avand natura juridica a unei pedepse, a fost formulata inauntrul termenului de un an reglementat de dispozitiile art. 833 alin. 1 Cod civil, care incepe sa curga din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul a luat cunostinta de acel fapt, precum si daca inauntrul acestui termen a intervenit sau nu iertarea din partea donatorului.

Analizand primul aspect, fata de motivarea cererii de chemare in judecata, instanta a retinut ca reclamantul a invocat ca si fapt savarsit de parata ce a fundamentat prezenta actiune, parasirea de catre aceasta din urma a apartamentului ce formeaza obiect al contractului de donatie in luna august 2007. Raportand aceasta motivare la data formularii cererii, respectiv 18.06.2008, instanta a apreciat ca actiunea a fost formulata de reclamant cu respectarea termenului de decadere mentionat. Legat de aspectul iertarii donatarului, instanta a retinut ca, intrucat inauntrul termenului de un an de formulare a prezentei cereri, reclamantul a solicitat revocarea contractului de donatie, nu se mai poate prezuma intervenirea iertarii.

Pe cale de consecinta, depasite fiind aspectele de ordin procedural analizate, instanta a apreciat că poate proceda la analizarea pe fond a cererii reclamantului. În acest sens, instanta a retinut că, esential in descifrarea raporturilor exacte dintre parti este determinarea naturii juridice a contractului de donatie autentificat sub nr. 16158/03.07.1995 de Notariatul de Stat al Sectorului 6 Bucuresti. Din acest punct de vedere, instanta a retinut ca, in cauza, donatia intervenita intre parti este pur gratuita, donatarului nerevenindu-i nicio obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional „de recunostinta”, care, in cazurile anume prevazute de lege, poata fi sanctionata prin posibilitatea conferita de lege donatorului de a revoca donatia pentru ingratitudine.

Odata stabilita natura juridica a contractului intervenit intre parti, instanta a analizat cererea cu care a fost investita exclusiv prin raportare la aceasta determinare, necontestata, de altfel, de reclamantul insusi care a invocat in sprijinul cererii sale motivele de revocare specifice unui contract de donatie pur gratuita.

Asadar, pentru a fi admisibilă revocarea contractului de donatie pentru ingratitudine se cer îndeplinite următoarele condiţii: sa se fi savarsit un atentat la viata donatorului, donatarul sa fi adresat injurii sau sa fi savarsit delicte sau cruzimi grave la adresa donatorului si donatarul sa fi refuzat sa acorde alimente donatorului.

Cu privire la condiţia savarsirii unui atentat la viata donatorului, instanta a retinut că, pentru a interveni aceasta cauza de revocare, art. 831 Cod civil prevede necesitatea stabilirii intentiei de a ucide, de a curma viata donatorului. In acest sens, reclamantul isi intemeiaza actiunea pe imprejurarea parasirii imobilului de catre parata in luna august 2007, lasandu-l, astfel, singur, in conditiile in care diagnosticele medicale ale acestuia necesitau o ingrijire permanenta si o alimentatie corespunzatoare.

Din acest punct de vedere, instanta retine ca certificatele medicale aflate la dosar sunt ulterioare datei la care parata a plecat din apartamentul in care locuia impreuna cu reclamantul, astfel incat diagnosticele medicale pe care acestea le contin sunt irelevante prin raportare la obiectul si motivarea cererii.

In plus, din probele administrate, instanta a retinut ca parasirea imobilului de catre parata s-a datorat unei stari conflictuale permanente intre parti, ceea ce era de natura a nu mai face posibila convietuirea pe mai departe a partilor. In acest sens, din raspunsurile paratei la interogatoriu rezulta ca incepand cu vara/toamna anului 2006, reclamantul a inceput sa-i solicite paratei si sotului acesteia sa paraseasca imobilul si sa-i dea casa inapoi, parata ingrijindu-se, insa, in permanenta de starea de sanatate a reclamantului. Aceste aspecte se coroboreaza si cu declaratia martorului CZ, audiat nemijlocit de instanta si care a declarat ca motivul plecarii paratei din apartament s-a datorat neintelegerilor acumulate in timp intre parti, cunoscand aceste imprejurari din discutiile purtate cu ambele parti, motiv pentru care instanţa reţine că acest martor prezintă un grad de credibilitatea ridicat, urmand a acorda eficienta juridica depozitiei acestuia. Totodata, martorul a mai declarat ca parata nu este capabila sa atenteze la viata unei persoane si, in special, la cea a tatalui sau.

Existenta unor relatii tensionate intre parti este confirmata si de imprejurarea formularii de catre reclamant a unei plangeri penale impotriva paratei la data de 21.08.2007, ceea ce evidentiaza o grava denaturare a relatiilor de familie, cu consecinta imposibilitatii de convietuire impreuna a partilor.

In plus, din raspunsul reclamantului la interogatoriu, instanta a retinut ca acesta a recunoscut ca, in prezent, se gospodareste singur si, uneori, cu ajutorul vecinilor, ceea ce este de natura a conduce la concluzia ca sustinerile reclamantului in sensul ca are nevoie de un insotitor permanent nu sunt pe deplin intemeiate si, in orice caz, in forma dovedita, nu pot fundamenta alegatiile acestuia in privinta atentatului savarsit de parata la adresa sa.

Totodata, avand in vedere si natura juridica a contratului intervenit intre parti, potrivit consideratiilor anterior expuse, instanta a mai retinut si imprejurarea ca, nefiind stipulata vreo indatorire contractuala in sarcina paratei, acesteia nu-i incumba obligatia de intretinere a reclamantului, in sensul celor pe care acesta din urma a incercat sa le induca.

De asemenea, din interpretarea dispozitiilor art. 831 Cod civil, rezulta fara putinta de tagada ca, pentru intrunirea elementului material al faptului de a atenta la viata donatorului, trebuie sa se dovedeasca intentia donatarului de a curma viata reclamantului, uciderea din culpa nefiind cauza de revocare. Si cum reclamantul, prin probele administrate, nu a reusit sa faca dovada pozitiva a faptului alegat, desi sarcina probei pe acest aspect ii incumba, instanta a retinut ca, in cauza, nu s-a facut proba savarsirii vreunui atentat la viata reclamantului de catre parata.

Referitor la cea de-a doua conditie, aceea ca donatarul sa fi adresat injurii sau sa fi savarsit delicte sau cruzimi grave la adresa donatorului, instanta a apreciat ca, si in acest caz, trebuie dovedite de catre reclamant atat gravitatea faptelor, cat si intentia de savarsire.

Astfel, administrarea la dosarul cauzei de catre reclamant a plangerii penale inregistrata la Sectia 25 Politie nu este de natura a contura elementele unui delict, atata vreme cat nu s-a facut dovada, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare, a savarsirii unei infratiuni de catre parata, pe de o parte si, pe de alta parte, fata de data formularii acestei plangeri, ulterior parasirii apartamentului de catre parata, pe fondul existentei unei stari conflictuale mai vechi (potrivit considerentelor anterioare). Asadar, simplele certuri/neintelegeri familiale, astfel cum au fost dovedite in cauza, nu sunt suficiente prin ele insele pentru a fundamenta elementul material al unui presupus delict savarsit de parata asupra reclamantului.

Nici in privinta celorlalte doua elemente invocate de reclamant, respectiv injuriile sau cruzimile grave, instanta a apreciat ca, prin probele administrate, nu s-a facut dovada savarsirii acestora de catre parata. Parasirea imobilului de catre parata nu poate contura elementul material al unui act de cruzime la adresa reclamantului, atata vreme cat din plangerea penala  formulata de acesta rezulta ca a urmarit sa-si asigure linistea traiului prin actionarea in judecata a paratei. Pe cale de consecinta, existenta unei stari tensionate intre parti cu consecinta mutarii paratei din imobil nu poate constitui o dovada a unei atitudini crude manifestata de parata asupra reclamantului, ci doar ca o incercare de aplanare a conflictului dintre parti si de regasire a linistii familiale atat de catre reclamant, cat si de catre parata.

Legat de cea de-a treia conditie de admisibilitate a prezentei actiuni, respectiv aceea ca donatarul sa fi refuzat sa acorde alimente donatorului, instanta a retinut ca, fata de dispozitiile legale reglementate de art. 831 Cod civil, refuzul de alimente presupune ca donatorul a avut nevoie si a cerut alimente de la donatar, care, avand posibilitatea, a refuzat sa i le dea.

Astfel, pentru existenta acestei cauze de revocare a contractului, trebuie sa fie indeplinite mai multe elemente, respectiv donatorul sa fie in nevoie, donatorul sa solicite alimente de la donatar, donatarul sa aiba posibilitatea de a-i oferi astfel de alimente si donatarul sa refuze fara motiv a-i da alimentele cerute.

Legat de primele doua conditii, instanta retine, din raspunsurile reclamantului la interogatoriu, ca, pana la parasirea apartamentului de catre parata, acesta manca din ceea ce prepara parata, iar, ulterior plecarii din imobil, sora reclamantului, numita OI i-a preparat reclamantului mancare o perioada de timp, iar, in prezent, se gospodareste singur si cu ajutorul vecinilor. Pe cale de consecinta, reclamantul nu a probat nici starea de nevoie in care s-ar afla din punct de vedere al alimentatiei zilnice si nici adresarea vreunei solicitari paratei in sensul de a-i oferi alimente.

De asemenea, in cauza, nu s-a facut nici dovada refuzului nejustificat al paratei de a-i acorda reclamantului alimente, ultimele doua cerinte fiind, insa, subsidiare dovedirii primelor doua.

Mai mult decat atat, reclamantul a recunoscut existenta unei stari materiale proprii suficiente care ii asigura cele necesare traiului, aratand la raspunsul la interogatoriu ca ii dadea paratei jumatate din pensia sa, acesta confirmând şi faptul ca nu a avut niciodata nevoie de ajutorul financiar al paratei, ci dimpotriva el a fost cel care i-a dat paratei anumite sume de bani pentru acoperirea unor nevoi personale.

In plus, tot din raspunsul la interogatoriu, rezulta ca, ulterior plecarii paratei din apartament, reclamantul a fost ajutat o anumita perioada de timp de catre sora sa, numita Oprea Ioana, recunoastere care se coroboreaza si cu declaratia martorului CZ, care a declarat ca a vazut o ruda de-a reclamantului care il vizita. In atare conditii, chiar si in ipoteza in care reclamantul ar fi dovedit refuzul paratei de a-i acorda alimente, acest refuz nu ar fi fost sanctionat cu revocarea intrucat reclamantul are rude obligate la intretinere (art. 86 din Codul familiei) si in situatia de a-i acorda aceasta intretinere, astfel cum s-a facut deja dovada in cauza.

Pe cale de consecinţă, coroborând raţionamentul logic expus mai sus cu textele de lege incidente si cu probele administrate in cauza, a rezultat că reclamantul nu a facut dovada savarsirii de catre parata a vreunei fapte de ingratitudine la adresa sa, motiv pentru care instanţa a respins acţiunea ca neântemeiată.

Sentinţa pronunţată a devenit irevocabilă prin neapelare.