Abandon de familie. Neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească.
Infracţiuni
Decizia penală nr. 514/15 noiembrie 2012
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani nr. 227/P/2011 din data de 24 octombrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei V. C., pentru săvârşirea infracţiunii de „abandon de familie”, prev. şi ped. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal.
S-a reţinut în sarcina acesteia că nu a plătit, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere stabilită de instanţă în favoarea minorului M. A. P.pentru perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2011, conform sentinţei civile nr. 4143/2010 a Judecătoriei Botoşani, acumulând o restanţă în sumă de 1.279,30 lei pentru perioada menţionată.
Prin sentinţa penală nr. 598 din 19 martie 2012 Judecătoria Botoşani a condamnat pe inculpata V. C., fiica lui C. şi E., născut la data de xx.xx.xxxx în comuna Lunca judeţul Botoşani, domiciliată în comuna Lunca sat Stroieşti judeţul Botoşani, studii medii, fără antecedente penale, divorţată, doi copii minori, unul în întreţinere, fără ocupaţie, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru săvârşirea infracţiunii de „abandon de familie ”, prev. şi ped. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, a aplicat inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. f raportat la art. 161 Cod procedură penală, a dispus ca sentinţa să se comunice Primăriei com. Lunca în vederea luării măsurilor de ocrotire faţă de minora M. G., născută la data de 25.09.2002, elevă în clasa a III-a Şcoala Stroieşti, fiica inculpatei.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpata să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că inculpata a avut o relaţie de concubinaj cu partea vătămată M. R., din convieţuire rezultând minorul M. A. P., născut la 21 decembrie 2003. Minorul s-a aflat în grija şi educarea părţii vătămate, iar inculpata a fost obligată la plata pensiei de întreţinere în sumă de 116,30 lei, începând cu data 13 noiembrie 2009 şi până la majoratul acestuia, suma reprezentând jumătate din venitul minim pe economie.
Din probele administrate în cele două faze ale procesului penal rezultă că inculpata nu a obţinut venituri în perioada în care nu a vrut să-şi îndeplinească obligaţia de întreţinere.
Din conţinutul anchetei sociale făcută la domiciliul inculpatei rezultă că atât aceasta, cât şi fiica sa, care este persoană cu handicap gradul II având diagnosticul de întârziere mintală şi strabism, sunt considerate persoane marginalizate social.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul părţii vătămate M. R., reprezentant legal al minorului M. A. P., rezultă că acesta nu are venituri impozabile şi are ca sursă de venit suma de 546 lei reprezentând asistarea nepotului său P. F. C., care este bolnav cu handicap grav.
A mai reţinut instanţa că inculpata, prin declaraţiile date şi-a exprimat refuzul de a plăti pensia de întreţinere pentru inculpatul minor M. A. P., întrucât minora M. G. este fiica părţii vătămate M. R. şi nu primeşte pensie de întreţinere pentru aceasta.
S-a constatat că inculpata V. C., cu rea-credinţă, nu a achitat pensia stabilită de către instanţă în sarcina sa şi nu a contribuit în nici un fel la creşterea şi educarea copilului său, având o restanţă de 1.279,30 lei pentru perioada menţionată în rechizitoriu.
Neexistând situaţii care ar putea fi considerate ca impedimente obiective pentru executarea obligaţiei de întreţinere, de natură a înlătura reaua-credinţă a inculpatei, instanţa apreciază că aceasta nu a plătit pensia de întreţinere în mod nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpata V. C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea sentinţei recurate şi pe fond achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există.
În motivare a arătat că în mod greşit s-a reţinut că neplata pensiei de întreţinere s-a făcut cu rea-credinţă, în realitate ea nu a beneficiat de resurse financiare pentru a putea duce la îndeplinire aceste obligaţii. A mai arătat că are în întreţine un copil minor, copil rezultat tot din relaţia cu inculpatul, copil cu grave probleme de sănătate.
În subsidiar a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Verificând hotărârea atacată, atât din perspectiva criticilor formulate de inculpată, cât şi din oficiu în limitele art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul reţine următoarele:
Prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatei săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, constând în aceea că, cu rea-credinţă, nu a plătit minorului M. A. P. pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească, acumulând pentru perioada noiembrie 2010-ianuarie 2011 o restanţă în sumă de 1.297,30 lei. Analizând cerinţa neplăţii cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere, prima instanţă arată că nu există situaţii care ar putea fi considerate ca impedimente obiective pentru executarea obligaţiei de întreţinere.
Expresia „cu rea-credinţă” folosită de legiuitor pentru precizarea poziţiei psihice a făptuitorului semnifică că acesta are posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia de întreţinere, dar nu o face. Posibilitatea de plată se stabileşte de la caz la caz, ţinându-se seama de situaţia materială şi personală a celui obligat la întreţinere.
În speţă, după cum rezultă din cele consemnate de Primăria comunei Lunca, inculpata locuieşte în casa moştenită de la părinţii săi, împreună cu fiica sa M. A. G., născută la data de xx.xx.xxxx. Minora este încadrată în categoria persoanelor cu handicap gradul II, având diagnosticul de întârziere mintală şi strabism. Condiţiile de locuit sunt foarte modeste, singurul venit provenind din alocaţia minorei (84 lei) şi îndemnizaţia de handicap (67 lei). Consemnează autorităţile locale că inculpata şi fiica sa sunt monitorizate ca persoane marginalizate social, situaţie în care au beneficiat de combustibil lemnos pentru a-şi putea încălzi locuinţa.
Aceste constatări dovedesc, pe de o parte, situaţia materială precară a inculpatei, iar pe de altă parte eforturile sporite (atât materiale, cât şi ca timp alocat) pe care aceasta trebuie să le depună pentru îngrijirea fiicei sale. În atare condiţii este evident că neplata pensiei de întreţinere nu se datorează relei-credinţe a inculpatei, ci unor împrejurări obiective, independente de voinţa acesteia.
Prin urmare, fapta inculpatei nu întruneşte cerinţele laturii subiective a infracţiunii prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, caz de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 12 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de inculpată şi casată în totalitate sentinţa atacată,urmând ca în rejudecare să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
3
