Contopirea pedepselor. Hotărâre definitivă desfiinţată ca urmare a admiterii
recursului în anulare. Inaplicabilitatea disp.art.36 din Codul penal
Cod penal, art.33, art.34, art.36
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art.36 din Codul
penal, trebuie ca pedepsele supuse contopirii să fie
executabile. Hotărârea instanţei supreme printre care
s-a dispus, între altele, suspendarea executării
pedepsei ce face obiectul contopirii, casarea hotărârilor
prin care a fost pronunţată respectiva pedeapsă şi
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond,
face inoperante prevederile art.33, 34, 36 din Codul
penal.
(dec.pen. nr.173/R/21 aprilie 2005).
Prin sentinţa penală nr.2455 din 11 noiembrie 2004 pronunţată de
Judecătoria Piteşti a fost respinsă cererea de contopire a pedepselor,
formulată de petenta – condamnată P.E.C.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr.99 din 21
iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin decizia
penală nr.4342/15octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, petenta
P.E.C. a fost condamnată la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor
prev.de art.64 lit.a, b, c Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii prev.de
art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi la o altă
pedeapsă, tot de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev.de
art.64 lit.a, b, c din Codul penal, pentru infracţiunea prev.de art.215 alin.2, 3,
4, 5 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal.
În baza art.33, 34 lit.b din Codul penal s-a dispus contopirea celor
două pedepse, P.E.C., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani
închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b, c din Codul
penal, în condiţiile art.57, 71 din Cod penal, pentru fapte săvârşite în perioada
noiembrie 1999 – mai 2000.
Împotriva sentinţei penale susmenţionate, petenta a formulat
recurs în anulare ce a format obiectul dosarului nr.62/2004 al Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, care la data de 26 aprilie 2004, în complet de 9 judecători a
dispus suspendarea executării sentinţei penale nr.99/2001 a Tribunalului
Buzău, a deciziei penale nr.402/12 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti
şi a deciziei penale nr.4342 din 15 octombrie 2002 a Curţii Supreme de
Justiţie cu privire la latura penală, până la soluţionarea recursului în anulare
declarat în cauză.
Instanţa Supremă a dispus, totodată, punerea în libertate a
petentei de sub puterea mandatului de executare a pedepsei, emis în baza
hotărârilor menţionate, dacă nu este arestată în altă cauză.
Prin sentinţa penală nr.1047 din 12 mai 2003 a Judecătoriei
Piteşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr.290/R/10.06.2004 a Curţii de
Apel Piteşti, petenta P.E.C. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.215 alin.1, 2 şi 4 din Codul
penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal ( fapte comise în prima perioadă a
anului 2000).
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art.85 din Codul penal, s-a dispus
anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare,
aplicată prin sentinţa penală nr.1194 din 31 mai 2002 a Judecătoriei Piteşti,
pedeapsă care în baza art.36 din Codul penal a fost contopită cu pedeapsa de
3 ani şi 6 luni închisoare menţionată mai sus, dispunându-se ca petenta să
execute 3 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art.57, 71 din Codul penal.
În raport de cele prezentate, Judecătoria Piteşti a constatat că
infracţiunile pentru care petenta a fost condamnată prin sentinţele penale sus
menţionate sunt concurente, în cauză fiind astfel incidente prevederile art.33,
34 din Codul penal.
Dar, potrivit art.36 din Codul penal, se impune ca pedepsele
supuse contopirii să fie executabile.
Or, pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor
prev.de art.64 lit.a, b, c din Codul penal, aplicată petentei prin sentinţa penală
nr.99 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia
penală nr.4342/2002 a Curţii Supreme de Justiţie nu este executabilă,
deoarece în privinţa acesteia, prin încheierea din data de 26 aprilie 2004 a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus suspendarea executării.
În consecinţă, instanţa de fond a respins cererea prin care petenta
a solicitat contopirea pedepselor, soluţie menţinută şi de Tribunalul Argeş,
care prin decizia penală nr.64 din 24 februarie 2005 a respins ca nefondat
apelul declarat de aceasta.
Împotriva deciziei a declarat recurs petenta, criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie în sensul că în cauză sunt întrunite condiţiile
prev.de art.36 din Codul penal relative la contopirea pedepselor.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, prin decizia penală nr.338/2004
pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul în anulare
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi s-au casat sentinţa penală nr.99/2001 a Tribunalului
Buzău, decizia penală nr.402/2001 a Curţii de Apel Ploieşti şi decizia penală
nr.4342/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, dispunându-se trimiterea cauzei
privind pe inculpata P.E.C. la Tribunalul Buzău în vederea rejudecării cauzei.
Urmare casării în întregime a hotărârilor menţionate a fost înlăturată şi
pedeapsa principală de 8 ani închisoare, aplicată petentei în condiţiile art.57,
71 Cod penal, cum şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor
prev.de art.64 lit.a, b, c din Codul penal, pedeapsă ce face obiectul contopirii
în cauza dedusă judecăţii.
De altfel, petenta a solicitat contopirea acestei pedepse de 8 ani
închisoare cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa
penală nr.1047/2003 a Judecătoriei Piteşti ( pedeapsă ce a rezultat din
contopirea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea
prev.de art.215 alin.2 şi 4 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi a unei
alte pedepse de 3 ani închisoare pentru care s-a dispus anularea suspendării
condiţionate).
Cum sentinţa penală prin care petentei i s-a aplicat pedeapsa de 3
ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art.215 alin.2 şi 4 Cod
penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, care se identifică cu pedeapsa
rezultantă, aplicată prin aceeaşi sentinţă, urmare a anulării suspendării unei
pedepse anterioare, a rămas definitivă la data de 10 iunie 2004, o atare
pedeapsă este executabilă.
Dar, cealaltă pedeapsă, de 8 ani închisoare aplicată pentru
infracţiunea prev.de art.215 alin.2, 3, 4, 5 cu aplic.art.41 alin.2 din Codul
penal, pentru care se cere contopirea, nu mai există, având în vedere, decizia
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 decembrie 2004 prin care,
urmare admiterii recursului în anulare, s-a trimis cauza spre rejudecare la
instanţa de fond.
Aşa fiind, neexistând una dintre pedepsele pentru care se solicită contopirea,
nu mai poate opera o atare contopire în conformitate cu disp.art.36 din
Codul penal, iar recursul declarat de petentă a fost respins ca nefondat.
