Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Control al Curţii de Conturi a României. Legalitatea verificării exerciţiului bugetar al unităţii administrativ teritoriale


Control al Curţii de Conturi a României. Legalitatea verificării exerciţiului bugetar al unităţii administrativ teritoriale

Legea nr. 215/2001 republicată, art. 21 alin. (1)

Chiar dacă în actul de control al Curţii de Conturi se consemnează că entitatea verificată este o primărie. Ceea ce este esenţial este că obiectul controlului este exerciţiul bugetar al unităţii administrativ teritoriale, motiv pentru care este nefondată excepţia de nelegalitate invocată cu privire la acest aspect.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,

Decizia civilă nr. 449 din 29 martie 2011, R.O.

Prin sentinţa civilă nr. 458 din 1 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 2252/115/2010 Tribunalul Caraş-Severin a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta, funcţionar public, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Reşiţa şi Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Caraş-Severin privind decizia nr. 5/2010 emisă de pârâta II.

În cauză a declarat recurs reclamanta şi prin decizia civilă nr. 449 din 29 martie 2011 pronunţată în dosarul nr. 2252/115/2010 Curtea de Apel Timişoara l-a respins ca nefondat cu motivarea că potrivit actelor dosarului, controlul exercitat de pârâta Camera de Conturi Caraş-Severin în condiţiile Legii nr. 94/1992 republicată, a vizat contul de execuţie şi bugetul municipiului Reşiţa pentru anul 2008, ceea ce înseamnă că s-a verificat modul de utilizare al veniturilor publice de către unitatea administrativă, Municipiul Reşiţa şi nicidecum al Primăriei Reşiţa cum eronat se susţine în recurs.

Art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată prevede că unităţile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

Deci, titulară a bugetului de venituri şi cheltuieli şi respectiv persoană juridică de drept civil este unitatea administrativ teritorială, potrivit legii.

Cum controlul în litigiu s-a efectuat la bugetul acestei entităţi de drept civil, bine a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată de recurent.

Trebuie remarcat de asemenea că interpretarea pe care o dă recurentul controlului efectuat de pârâtă, în sensul că actele administrative ce fac obiectul excepţiei de nelegalitate au fost emise împotriva unei entităţi lipsite de capacitate procesuală, respectiv de calitate procesuală, este lipsită de consecinţe juridice, în materia excepţiei de nelegalitate, deoarece indiferent de formularea cuprinsă în cele două acte, cadrul procesual al litigiului nu este dat de Camera de Conturi Caraş-Severin, atributul de a verifica şi de a pune în discuţia părţilor formarea legală a acestui cadru procesual, respectiv problema calităţii procesuale a părţilor din litigiu revine instanţei de judecată potrivit art. 129 Cod procedură civilă.

În concluzie, formularea conţinută în actele administrative ce fac obiectul excepţiei de nelegalitate referitoare la titulara entităţii controlate, nu constituie un motiv de nelegalitate a acestora, problema personalităţii juridice sau a calităţii procesuale căzând în competenţa instanţei de judecată, cu ocazia soluţionării acţiunii în contencios administrativ formulate împotriva celor două acte de control.

Trebuie remarcat, legat de aceeaşi critică faptul că un contract colectiv de muncă, chiar dacă este înregistrat potrivit legii la D.J.M.S.S. nu este opozabil decât părţilor contractante, astfel că verificarea sursei fondurilor băneşti bugetare pentru drepturile salariale reglementate prin acel contract, cade în competenţa organelor curţii de conturi conform dispoziţiilor legale anterior reproduse în prezenta decizie.