RELAŢII PERSONALE CU MINORUL.
Legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea
raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat
spre creştere şi educare copilul şi acesta din urmă.
În realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se ţină
cont şi de durata de timp în care părintele are legături personale
cu minorul şi de interesul manifestat de părinte în acest sens.
(Decizia civilă nr.2121/A-MF din 15
noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti).
Judecătoria a admis acţiunea şi a încuviinţat reclamantului de a
avea legături personale cu copilul la domiciliul său în prima şi a treia
săptămână din lună de sâmbătă de la orele 9,00, până duminică la orele 18,00,
3 zile în vacanţa de iarnă, când va fi cazul şi 7 zile în vacanţa de vară, când va
fi cazul.
Până când minorul va merge la şcoală, perioada va fi stabilită de
părinţi de comun acord, în timpul verii şi al iernii.
S-a mai stabilit ca minorul să fie prezentat tatălui la domiciliul
pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ambii părinţi au
aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copilul minor, iar apropierea tatălui de
copil nu periclitează buna sa educaţie şi siguranţa, întrucât are o vârstă ce-i
permite adaptarea.
Prima instanţă a constatat că stabilirea unei perioade de o lună,
respectiv două săptămâni în perioada de vară şi de iarnă, echivalează cu o
părăsire a mediului în care a crescut.
Apelul reclamantului vizează netemeinicia în ceea ce priveşte
stabilirea perioadei când îl poate lua pe copil vara şi iarna, cu motivarea că
timpul stabilit de judecătorie este insuficient pentru a-şi putea exercita
prerogativele de părinte.
Apelul a fost admis, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei,
în sensul că legătura cu minorul se va realiza la domiciliul tatălui, perioada
stabilită pentru vacanţa de vară fiind mărită la 14 zile şi începe de la prima zi
de vacanţă.
În considerentele deciziei s-a reţinut că legăturile personale cu
minorul au ca scop consolidarea raporturilor efective dintre părintele căruia
nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul şi acesta din urmă.
În realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se ţină cont şi de durata de
timp în care părintele are legături personale cu minorul, de interesul
manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului, respectiv 5 ani, de
capacitatea sa de a înţelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl, specifică
vârstei şi sexului.
